De același autor
Avem peste 70 de agentii guvernamentale, fiecare cu zeci de functionari, sefi, adjuncti, secretare, telefoane, masini si, desigur, buget; avem o cancelarie a primului ministru care a mostenit circa 400 de angajati de pe timpul lui Adrian Nastase, dar a ajuns acum la peste 1.200. Avem ministere, dar si departamente si agentii ale acestora. Asta numai la nivel central, caci, in fiecare judet, totul se repeta la scara mai mica - nu chiar atat de mica! O multime de functionari plimba hartii, dar, cand se declanseaza o criza, precum gripa aviara, ei nu reusesc nici sa explice coerent ce se intampla. Sefii lor dau din umeri si din gura si dau vina unii pe altii. Am spus “cand se declanseaza o criza”. Fals: criza a fost declansata chiar de birocratia noastra administrativa. O, nu! N-a fost vorba despre o conspiratie, nu sunt unguri camuflati printre ei care sa fi presarat virusi aviari in cotetele romanesti!
Totul se explica prin iresponsabilitatea unei birocratii - pornind de sus, de la primul ministru - a carei ratiune de a fi nu este rezolvarea eficienta a administratiei tarii, ci asigurarea unor slujbe cat mai numeroase si mai bine platite finilor, nepotilor si nepoatelor, sotiilor, sotilor, prietenilor, partenerilor, amantelor actuale si trecute etc. Scopul ascuns al sistemului nu este sa faca sa functioneze tara, ci sa protejeze relatiile de grup, de afaceri, de dependenta feudala: sa asigure protectia din partea superiorilor asupra inferiorilor si gratitudinea inferiorilor la adresa superiorilor. Sa ne mai miram atunci ca nu s-au controlat fermele avicole la timp, ca ministrul Agriculturii nu stia ca se lucreaza la negru in aceste ferme, ca puii bolnavi sunt vanduti de negustori ambulanti in toata tara?
De altfel, o birocratie atat de stufoasa, cu atatea agentii, departamente - toate nationale - nu poate pur si simplu functiona corect, chiar daca ar fi populata de oameni unul si unul: imi inchipui ca exista destui functionari capabili si onesti, dar care nu au cum sa actioneze eficient: competentele sunt incerte, relatiile pe linie ierarhica rau precizate, legislatia contradictorie, concurenta altor agentii evidenta, reaua vointa a altora devenita normala, dispozitiile absurde sau confuze. Acestea nu sunt accidente, momente neplacute. Trebuie stiut ca ele dau normalitatea birocratiei noastre si nu neaparat pentru ca ar fi mereu corupta sau incompetenta in sine, ci, cum spuneam, pentru ca ratiunea ei de a fi nu este eficienta, ci protectia reciproca.
Ceea ce e foarte trist e ca aceasta birocratie autoprotectiva si iresponsabila s-a dezvoltat metastazic in ultimul timp, tocmai sub administratia Tariceanu, o administratie, chipurile, liberala, si nu neocomunista. Si e foarte grav ca, la criticile din ultimul timp - ultima sosita chiar de la deputatul liberal Crin Antonescu -, premierul nu are nimic de spus. Nu are nimic de spus nici cand s-a vazut ca molima aviara a fost declansata de iresponsabilitatea propriei administratii. Nu numai ca nu si l-a demis pe ministrul Agriculturii, dar ezita sa faca cea mai mica restructurare adecvata a guvernului. Obsedat de putere si de dorinta de a-si pastra fotoliul de prim-ministru cu orice pret, singurul lucru pe care Tariceanu il stie este sa se inconjoare cu oameni frustrati sau interesati de diverse emolumente, care ii spun tot ceea ce ii place, pana ce ajung chiar ei sa-si creada inventiile.
Iar daca lucrurile nu merg prea bine si e certat de presedinte, de presa, de sondajele de opinie, de Uniunea Europeana si de mai stiu eu cine, d-l Tariceanu are un raspuns simplu: mai infiintam o agentie guvernamentala nationala, un departament, o comisie de control, de supracontrol - sau macar un birou, acolo! Pana una-alta, ar putea infiinta macar o agentie pentru responsabilizare. Neaparat nationala (ANR)! Cu faxuri, calculatoare, masini, organigrama. Desigur, bine dotate de la buget. Cu sefi, subsefi, secretare, subalterni, subalterne - desigur, iresponsabili cu totii.
