De același autor
Recentul sondaj IMAS confirmă ceea ce mai toate sondajele de opinie din ultimul timp prezic, pentru europarlamentare: o scădere destul de abruptă a PSD, aproape ajuns din spate de PNL. Dar faptul nu se produce atât din cauza unei creșteri a PNL (ar fi fost și greu de crezut, având în vedere absența de lideri puternici din acest partid), cât din cauza creșterii masive a susținerii pentru ProRomânia al lui Victor Ponta, la care tot mai mulți pesediști cu influență în județele lor au dezertat. Pe de altă parte, alianța USR-PLUS adună, pare-se, sufragiile însumate anterioare ale celor două partide și depinde de o bună campanie electorală să mai crească cu câteva procente. Nu e imposibil ca, la alegeri, alianța să depășească scorul PNL, devenind astfel prima formațiune politică a opoziției. Se ține în șa și ALDE al lui Tăriceanu, care „dă mai bine“ în raport cu partenerul de coaliție.
Atât din aceste estimări, cât și din estimările pentru alegerile prezidențiale, un lucru pare relativ sigur: trendul descendent al PSD, tras în jos deopotrivă de politicile sale (economice, sociale, legate de justiție, cât și de stilul dictatorial personal al lui Liviu Dragnea, care, la prezidențiale, dacă ar candida, ar face un scor extrem de mic). Cine însă va fi beneficiarul major al acestui declin nu e clar: eu estimez că la europarlamentare acesta în primul rând va fi partidul lui Victor Ponta, iar la prezidențiale Klaus Iohannis, care va obține fără mari emoții un nou mandat.
Elementul imposibil de estimat deocamdată este participarea la vot, mai ales aceea a părții anti-PSD și anti-Dragnea a societății. În general, europarlamentarele „se bucură“ de o participare redusă. Ar fi însă bine dacă, măcar acum, oamenii ar înțelege că anul acesta se duce – și nu numai la noi – o luptă intensă nu numai între oameni și partide, ci și între valori esențiale: pe de o parte, valorile liberale ale toleranței, compromisului și libertăților civile, pe de alta, valorile naționalismului (rebotezat pudic „nativism“): șovinism, etatism, antisemitism. În esență, electoratul va avea de decis dacă vrea ca Europa pașnică, prosperă și liberală (cu toate defectele ei) va continua sau dacă ea va fi din nou aruncată într-o vâltoare naționalistă din care nimeni nu știe cum va ieși.
În aceste condiții ar trebui respinse cu toată hotărârea defetismul și cinismul atât de prezente la noi. Având în vedere situația actuală, nu se mai poate susține că:
- „Toate partidele sunt cam la fel.“ PSD-Dragnea a întrecut orice limite în rău și, dacă va câștiga, are toate șansele să instaureze în România un regim autocratic, cu consecința probabilă a izolării României pe plan internațional și a generării unui faliment economic. Suntem pe buza prăpastiei.
- „Nu mai vreau să aleg răul cel mai mic.“ În primul rând, răul cel mai mare este, acum, cu mult mai rău decât eventualul rău mai mic. Trebuie înțeles, o dată pentru totdeauna, că în politică binele rămâne întotdeauna parțial și amestecat cu rău. Eliminarea răului e o utopie periculoasă sau un simplu pretext pentru a nu participa la viața politică.
- „N-are rost să votăm, fiindcă jocurile sunt făcute de alții.“ E o propoziție indemonstrabilă și care a fost dezmințită de destule ori, chiar și în România. În zilele noastre, ea se manifestă adesea și prin afirmațiile că Rusia lui Putin controlează totul prin manipulări, diversiuni și propagandă. E și asta o intoxicație: propaganda rusă există, dar e, adesea, ineptă, cum ar fi când, recent, site-ul Sputnik o califica pe Viorica Dăncilă drept „omul politic al momentului“. Oamenii hotărâți și cu valori bine definite, individual sau/și grupându-se, pot prevala asupra unor structuri de putere opresive și corupte. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp cu Laura Codruța Kövesi ar trebui să dea de gândit și sub acest aspect. Ea poate reprezenta nu numai un procuror general european eficient (dacă va fi în final desemnată prin negocierea dintre Consiliul UE și Parlamentul European), dar și un model inspirațional, cum n-am avut de mult, care să ne scuture puțin din letargia în care ne complacem atât de des.
- „Oricum, ei vor fura alegerile.“ Da, vor încerca să fure (Dragnea a fost deja condamnat pentru asta), dar o participare bună va reduce valoarea fraudelor.
- „Am lucruri mai importante în viață decât preocuparea pentru politică și vot.“ Dar când îți vor crește impozitele, când se va prăbuși leul, când libertatea de mișcare în Europa va fi restricționată, ce vei mai zice?
Pe scurt, pentru ca estimările sondajelor să se dovedească corecte, trebuie să le „ajutăm“ cu votul nostru. Iar „ajutorul“ nu presupune decât o plimbare scurtă într-o duminică de mai și o ștampilă pe un buletin. Soarta unei generații întregi s-ar putea să depindă de această mică plimbare. Într un sens sau altul, ea va scrie istoria.
