De același autor
Moartea lui Fidel Castro, dictatorul cuban comunist, vine într-un moment când, chiar sub conducerea fratelui său, Raul Castro, Cuba încearcă timid, dar totuși vizibil să îngroape moștenirea sinistră a lui El Comandante. Deja permite mici întreprinderi private, relaxează unele interdicții, admite – deși prețul rămâne prohibitiv – ceva Internet, încurajează turismul internațional și, mai ales, face pași spre reluarea relațiilor economice și umane cu Statele Unite. „Marele inamic“, reprezentat de Barack Obama, a vizitat deja statul din Caraibe și s-au reluat relațiile diplomatice dintre SUA și Cuba, după decenii de întrerupere. Oricâte zile de doliu național ar decreta regimul, oricâte lacrimi ar vărsa stângiștii de pretutindeni sau admiratori orbi precum Justin Trudeau ori Diego Maradona, un lucru e limpede: cu cât spectrul lui Fidel Castro va fi exorcizat mai repede, cu atât țara se va deschide mai repede și va fi mai bine pentru cubanezii din Cuba sau din exil.
Cuba este încă o țară nefericit de săracă, rămasă în urmă cu deceniile, cu mâncarea cartelată, cu infrastructură delabrată, cu deținuți politici, cu poliție politică pretutindeni, cu magazine speciale pentru turiști și nomenclatură. Iar dacă azi pare a fi ceva mai bine decât acum câțiva ani este nu fiindcă socialismul cubanez ar fi obținut în sfârșit o victorie împotriva imperialismului și a capitalismului yankeu, nu fiindcă „camaradul Fidel“ ar fi avut, totuși, un pic de dreptate, ci tocmai invers: e mai bine deoarece „camaradul Fidel“ a început să moară politic cu zece ani în urmă, când s-a retras de la putere, decesul fizic petrecut acum câteva zile nefiind decât încheierea unei lente, prea lente, ieșiri din scenă.
Fidel Castro a fost un inamic al libertății; în numele „revoluției“ a persecutat, a comandat uciderea unor oameni nevinovați, a alungat din Cuba milioane de oameni, a purtat războaie „de eliberare“ în Africa, contribuind la sărăcirea și nefericirea țărilor respective; până în 1990 a primit susținerea economică și politică a URSS și a țărilor comuniste (inclusiv România), în calitatea sa de „cap de pod“ comunist în coasta Statelor Unite, pe care era cât pe ce să le implice într-un război nuclear cu URSS. Dar poate nimic nu-i mai grav decât faptul că a întreținut până la capăt utopia comunistă, în pofida tuturor evidențelor, încercând să demonstreze că „sistemul comunist“ funcționează. N-a reușit.
Unii mai cred chiar și azi că ideea comunistă e un lucru bun, dar că a fost greșit aplicată. Lucrurile stau însă exact pe dos: ideea comunistă e un lucru rău, împotriva naturii umane; totuși, când lucrurile n-au stat sau nu stau atât de rău în practică, aceasta se datorează faptului că a fost rău, adică deficitar aplicată. Cu cât mai deficitar (precum în Ungaria lui János Kádár ori în China capitalismului de partid de azi), cu atât mai funcțională a devenit economia și în general mai vie societatea. Chiar și Lenin se pare că a înțeles acest lucru, atunci când a permis NEP-ul, adică o reinserție de capitalism în economia etatizată sovietică. În termeni abstracți: cu cât utopia e mai fisurată, cu atât devine mai suportabilă. (Firește, nu utopia propriu-zis e suportabilă, ci „umplutura“ ei nonutopică.) Poate – cine știe – vina e a naturii umane: instinctele de posesie sunt încă prea vii în noi, pentru ca să putem trăi în aerul pur al fraternității universale și al proprietății colective. Nu degeaba au căutat ideologii un „om nou“ și, pentru că nu l-au găsit, au încercat să-l producă cu ajutorul lagărelor de muncă și al îndoctrinării de masă. N-a folosit la nimic. În final, istoria a făcut o buclă, încercând pretutindeni, de decenii, unde utopia a fost politică de stat, să „recupereze“ timpul pierdut, să refacă țesutul social și moral destrămat, să reinventeze economia adevărată, să reinventeze politicul, să reafirme natura umană în toată imperfecțiunea ei. A reușit mai mult sau mai puțin, cum știm, și cu atât mai bine și mai repede a reușit, cu cât utopia și-a avut contururile mai puțin ferm trasate.
Ce-a rămas din Fidel Castro? Un corp care va fi cremat printre multe lacrimi ipocrite – unele, poate, și sincere – și printre condoleanțele circumstanțiale, unele penibile, sosite de la diverși șefi de state și de guverne. Și o moștenire politică pe care nimeni, nici măcar fratele său, actualul conducător al statului, nu mai vrea s-o asume ca atare. La moartea acestui fanatic revoluționar și dictator rămân ruine, vieți pierdute, destine frânte, tone de discursuri ilizibile și o sinistră paranteză a istoriei pe care istoria se pregătește să o închidă. //
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 20
cristian - 12-01-2016
@B : stii cum e, romanul nu prea se respecta pe sine, nici nu se cunoaste bine, si nu e in stare sau e prea lenes sa faca ceva de calitate, asa ca el plagiaza orice, nu-l intereseaza daca se potriveste sau e eficient, totul e dupa urechea si nivelul plagiatorului :
RăspundeMaximus - 12-01-2016
@B. - frate, mai ia aer. Nu se intelege nimic din turuiala aia. N-ai auzit de pauze, puncte, punct si virgula, chestii de-alea?!
RăspundeCuriosu - 11-30-2016
Considerati si Fascismul o "utopie"?...
RăspundeAndrei Kibitzer - 11-30-2016
"oricâte lacrimi ar vărsa stângiștii de pretutindeni" Pai si dvs. sunteti un "stangist" prin atitudinile dvs. fata de imigratie, fata de casatoria gay, fata de religia in scoli, fata de "populistii de dreapta", etc, etc...
RăspundeFlorin - 11-30-2016
"Sistem de sanatate performant"?... Cu ce, cu ceaiuri medicinale?... Iar din poze prea multi cubanezi par a fi someri. Deci la ce le foloseste "educatia performanta"?... Tara inapoiata, de "lumea a patra"!
RăspundeB. - 11-30-2016
testul limita in Romania privind influenta neolegionar-ceausista sau neocomunist-ceausit asupra mentalitatii unui individ oarecare, de la politician la profesor universitar, este pozitia fata de monarhia constitutionala, chiar daca ideea e preluata oportunist in nu stiu ce apucaturi de certuri de clan interne si de tot felul de demogagi : monarhia constitutionala e Romania, e o ideea de civilizatie occidentala, de brand de tara - singura monarhie din invizibila, cenusia si lipsita de individualitate in ochii vestici - Europa de Est -, e solutia pentru a evita conflictele de palate si a eficientiza guvernul si responsabiliza parlamentul, care atunci nu mai poate sa arunce in capul presedintelui ca nu ii place ce face guvernul, ca in principiu poate sa demita guvernul daca nu ii convine si premierul poate ameninta cu asta daca aia n-au alternative...In fine, dar romanii sunt extrem de spalati creier, chiar si unii mai destepti educati pe vremea lui Constantinescu in Franta sau de la tv ca se vorbea printre bruma de intelectuali comunisti franceza in 1990 - un dezastru pe termen lung pentru Romania, desi ce-i drept nu se bagau altii sa dea burse, in loc sa creem un sistem didactic performant anglo-american - isi inchipuie ca monarhia inseamna ceva retrograd azi si cred ca Romania e un fel de Franta, care nu e tocmai un model de eficienta si politica functionala, dupa cum se vede, in fine autodelir la maxim, inchipuire, nu stiu cum e sa iei o lozinca din Primul Razboi Mondial cu prietenia franco-romana, ca doar nu puteam fi super prieteni cu germanii cand ne asupreau in Transilvania, mai ales dupa ce au pierdut, sau cu rusii, dupa ce ne-au asuprit in Basarabia si vroiau sa ne colonizeze, si sa devina acuma, dupa caderea comunismului idee de sistem politic romanesc, cand de fapt e o facatura post/neocomunista scoasa de Iliescu din caciula si continuata taras si fara sens....
Răspundeion - 11-30-2016
scopul comentariului meu nu a fost sa dau apa la moara antiamericanismului printre romani, ca nu e nevoie de asa, dimpotriva, in cazul nostru nu se aplica, e stupid si in general promovat de oameni stupizi si chiar care nu cunosc interese Romaniei, ci sa nuantez un pic istoria comunismului in Cuba, caci e un caz mai particular al comunismului care a fost criminal si a esuat bineinteles, dar nu a fost peste tot chiar acelasi, conteaza si istoria locala acolo
Răspundegima - 11-30-2016
Cuba a supravietuit condamnarii la moarte decise de SUA.Blocada economica totala a fost indreptata impotriva tuturor cubanezilor si poate fi catalogata ca o crima.Nu au invins comunistii lui Castro ci hotararea si darzenia unui popor ce nu s-a vrut prostituata americanilor asa cum o fac de voie sau de nevoie altii condusi de slugi.
Răspundeion - 11-30-2016
Fidel a fost un dictator si un comunist, nu e un exemplu, sa o spunem din capul locului, dar singura problema cu teoria lui Andrei Cornea si impresiile superficiale ale intelectualilor nostri, este ca, dintre toata regimurile comuniste, cel putin in afara Chinei, cel al lui Fidel Castro din Cuba a dat cele mai bune rezultate! speranta de viata, educatia,, alfabetizarea, asitenta medicala, totul s-a imbunatatit! Daca ramanea la dictatura generalului Basta si altor marionete americane, Cuba era astazi probabil mai jos, la nivelul El Savador sau alte tari din regiune. Castro a facut o revolutie care a creat o tara mai putin bananiera, a omorat si el ca orice dictator comunist dar mai putin ca altii si se omora si inainte sub dictatura oligarhilor americani, ideile au fost proaste, e adevarat, dar Cuba a devenit o tara mai puternica sub Castro si chiar un actor international, manevrand abil in interes propri conflictele Razboiului Rece, nu o simpla colonie americana - un Guantanamo mai mare - fara macar sa aiba demnitatea numelui de colonie, in care orice companie bananiera era stat in stat! Cam asta e realitatea, in afara de ideologie. Restul comentariilor sunt comentariile unor imbecili romani, fosti legionari deveniti anticomunisti de ziua a 7-a, care n-au putere de judecata sa isi dea cu opinia - din pacate asa e 90% din mediul intelectual romanesc, vezi replica lui Adrian Papahaghi la un post pe facebook a lui Mihai Sora : un adevarat zelot ortodoxist, "conservator" bla, bla, care nu are nevoie de nicio nuanta si nicio intelegere!
RăspundeMaximus - 11-30-2016
Domnule Cornea, ati uitat sa mentionati crimele facute de regimul revolutionarului continuu.
Răspundelucid - 11-30-2016
1. Revolutia castrista a fost strict anti-dictatoriala (regimul sangeros si corupt al ex-sergentului-major Batista) si - par consequence - anti-americana. Castro a apelat la sovietici si la comunism (PC cubanez era inamicul castristilor in 1958) numai dupa ce USA i-a blocat complet insula. 2. Asa cum romanii ii urasc pe rusi din motive istorice, cubanezii si latino-americanii ii urasc pe yankei din aceleasi motive (Don Porfirio: saracul Mexic! Atat de departe de Dumnezeu si atat de aproape de Statele Unite). 3. Castro si-a aparat revolutia comitand si crime - asa cum se intampla in orice revolutie: tortionarii lui Batista, mercenarii din Golful Porcilor au fost printre victime. Nu a existat un Gulag cubanez si nici crime gen staliniste. 4. Castro a fost suficient de inteligent ca sa utilizeze supapa plecarilor spre Florida a celor nemultumiti prin inchiderea ochilor autoritatilor ca sa slabeasca presiunea sociala din Cuba. Comparati cati romani au ajuns in Occident pe vremea lui Ceausescu si cati in Florida. 5. Interventiile in Africa au fost o crima in primul rand fata ade poporul cubanez, dar se faceau la schimb cu mancare de la sovietici. 6. Bilantul lui Castro e nuantat - dictator nemilos deseori crud dar si fauritorul unui sistem educational si de sanatate de departe number one in America Latina pentru cubanezi. Istoria va judeca obiectiv dar dupa multi ani.
Răspunde__Vali - 11-30-2016
Fidel pina la moarte!
RăspundeLie Ciocarlie - 11-29-2016
Domnule Cornea, fratii franciscani sunt comunisti? Nu se poate reduce comunismul la a nu avea, ca masele nu aveau, tovarasii cu palme late au avut si au.
RăspundeProf, T.Tournesol - 11-29-2016
"Poate – cine știe – vina e a naturii umane: instinctele de posesie sunt încă prea vii în noi, pentru ca să putem trăi în aerul pur al fraternității universale și al proprietății" Pai stai putin, deci sunteti si dvs. communist?... Propietatea in comun e o distopie nu o utopie. Cel putin pentru oamenii corecti si "buni" ca mine.
RăspundeFlorin - 11-29-2016
Ce ironie! Comparati reactiile liderilor "liberali" ("decenti") ai Vestului (Obama, Hollande, Junker, etc.) la moartea dictatorului cu cea a "fascistului" de Trump... Pe cine preferati ca prieten, pe cel care va prosteste in fata sau pe cel care spune lucrurilor pe nume (chair daca neplacute)?... Ei, ce ti-e si cu "fascistii" astia...
RăspundeGheorghe Popescu - 11-29-2016
Ioane, invata sa scrii romaneste inainte sa iesi in fata romanilor cu texte de-astea. Cere-i sefului ceva instructaj, ca te faci de ris, si pe tine si cauza pe care o servesti. Arata-le tu romanilor o tara comunista care a avut succes pe pamintul asta. Vorbesti de funie in casa spinzuratului.
RăspundeJoaquin Murieta - 11-29-2016
Fidel Castro a spus: "Nu voi muri decat cand voi fi sigur ca SUA vor fi distruse". Acum ca nazistul Trump a fost ales presedinte al SUA si el va distruge SUA batranul revolutionas si-a dat sufletul la 90 de ani.
Răspundeaka - 11-29-2016
Prietene, esti idiot!
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 11-29-2016
Fidel Castro s-a dus, dar greaua lui mostenire ramane ca o ghiulea legata de calcaiul poporului cubanez.
Răspundeion - 11-29-2016
la o adica, mai bine admiratori a lui fidel a Justin Trudeau decat intelectuali stupizi si habotnici romanic a Adrian Papahaghi! a fost un comunist, un dictator, e adevarat, dar e o alta lume Caraibele, nu e chiar Romania, sa stiti ca nu murea lumea de bine nici inainte de dictatorul Castro, aedica sub dictatorul Basta blagoslovit de SUA! romanul tot provincial, un pic semidoct si lipsit de masura va fi tot timpul!
Răspunde