„Laudă prostiei“

Mi-e greu să înțeleg cum îl pot prefera atât de mulți unguri pe Viktor Orbán (pro-Putin) și iată, acum, mulți cehi pe miliadarul Babiš (al că­rui partid, ANO, a câștigat recentele alegeri par­lamentare), care ceruse mai de mult anu­larea sancțiunilor aplicate Rusiei. Oare unii au uitat complet de 1956, iar ceilalți de 1968? Sau ei nu văd nicio legătură între URSS și Rusia lui Putin? Pesemne că nu sau nu le pasă. În schimb, cârtesc împotriva UE, de parcă UE și-a trimis tancurile la Budapesta și la Praga. De ase­menea, sunt supărați pe UE de a-i fi primit pe alungații de război din Siria și Irak, de par­că bunicii și părinții lor n-ar fi fugit de ruși cu miile, cu zecile și cu sutele de mii, găsind re­fu­giu în Austria, Germania, Franța etc., ci pe Lu­nă. Bicisnică e memoria popoarelor! Și nu sunt puțini pe la noi, pretinși conservatori, re­in­ven­tați acum admiratori ai lui Trump și eurofobi, care ne arată ce bine au făcut acești mari uituci ai propriei istorii – deși uitarea istoriei e aproa­pe ultimul lucru pe care s-ar cuveni să-l ad­mire un conservator.

- Oamenii se împotrivesc pe bună dreptate „eli­telor europene autiste“, obiectează ei fu­ri­oși, mai ales pe Facebook. Au chemat milioane de musulmani în Europa.

- Dar aproape nu există musulmani nici în Un­ga­ria, nici în Cehia, nici în Polonia, spun eu.

- Dacă nu s-ar fi împotrivit guvernele res­pec­tive, deja ar fi existat.

- Câteva mii, maximum. Insignifiant. În schimb, ar fi existat un gest de solidaritate cu restul ță­rilor UE și puțină compasiune pentru ne­fe­ri­ciții, alungați de război.

- Ce solidaritate, ce compasiune? Musulmanii aduc terorismul. Ne violează femeile.

- Dacă-i așa, deocamdată-i problema fran­ce­zi­lor, belgienilor și a germanilor, nu a cehilor și ungurilor. De ce sunt aceștia mai nervoși decât cei care chiar au probleme? N-am auzit de aten­tate la Praga, nici la Budapesta și, slavă Dom­nului, nici la București. Schimbă atât de mult lucrurile puțină compasiune în a admite câteva mii de refugiați din cauza războiului?

- Stai, domnule! Nu știi că există un plan de a dis­truge cu imigranți civilizația europeană? zi­ce omul cu o siguranță de invidiat.

- Nu știu.

- E planul secret al stângiștilor.

- Unde-s stângiștii în guvernele europene? în­treb nedumerit.

- Nu-i vezi fiindcă nu vrei. Stângiștii se ascund bi­ne sub formule politice liberale sau populare. Nu întâmplător Angela Merkel a crescut în Est, printre comuniști.

- Dar și Orbán a crescut în Est, zic timid.

- N-are importanță: oricum, oamenii normali s-au săturat de „sexo-marxiștii“ care ne distrug civilizația și familia creștine, promovând ho­mosexualitatea și egalizarea totală, vo­ci­fe­rea­ză cineva, pretins liberal, inau­gurând astfel un indispensabil concept de filosofie politică.

În rezumat, e mare agitație on­line, in­dig­narea umple piep­turile și se zbat venele gâ­tu­lui:

- Jos „elitele“, jos „sexo-mar­xismul“ și, nea­părat, jos So­ros, cunoscutul arhistrateg al tuturor relelor planetare! as­tea-s cu­vin­tele de ordine.

Ce ne-am face fără prostie? Unii zic că ne-am plictisi de moarte. Cum verificarea ră­mâne peste poate, ce altceva să facem de­cât să repetăm vor­ba lui Erasmus: „Lau­dă pros­tiei“?