De același autor
Oamenii mari au secretul geniului pe care noi, sarmani mediocri, nu-l putem nici patrunde, nici pretui in toata maretia sa. Ramane doar sa-l privim cu reculegere si stupoare.
Iata doua exemple uluitoare, culese din domenii diferite, din locuri diferite, dar atat de asemanatoare in esenta si care starnesc deopotriva admiratia noastra neprecupetita: Lope Felix de Vega Carpio, zis El Fenix de Espana, adica Lope de Vega, pe de-o parte; si Geoana Mircea, adica Mircea Geoana, pe de alta.
Primul este un geniu al prolificitatii literare: a scris intr-o viata activa de vreo 55 de ani 1.800 de piese de teatru laice, plus cel putin 400 de piese religioase, la care se adauga sute de sonete si mii de alte versuri. El pretindea ca scrie in medie 20 de pagini pe zi. Socotind cifra cam umflata din cauza laudaroseniei spaniole si reducand-o la jumatate, tot ar insemna vreo 200 de versuri pe zi, in medie, ceea ce nu e chiar anormal, de vreme ce i se intampla sa scrie o piesa de teatru intr-o singura zi. Cum a reusit? - e de neinteles pentru noi, care nu dovedim sa scriem nici un catren ca lumea, fie si o data in viata.
Cel de-al doilea mare barbat si care traieste printre noi, in zilele noastre, este un geniu al economisirii: dansul a declarat ca cei 200.000 de dolari pe care ii detine in cont bancar, conform declaratiei de avere, rezulta din economiile facute dintr-o bursa franceza si din salariul modest de ambasador roman timp de cinci ani la Washington D.C. (3.000 dolari pe luna). Insumand, ar fi vorba, dupa spusele d-lui Geoana, de 25.000 de dolari bursa + 180.000 de dolari salariul. Rezulta, facand toate calculele, ca familia Geoana a trait in capitala americana din aproximativ 60 de dolari pe luna (2 dolari pe zi = 64.000 lei la cursul de azi). Cum a reusit? - e la fel de neinteles pentru noi, carora nu ne ajunge salariul de universitar cu sporuri, ca sa facem economii, fie si o data in viata.
Sa urmarim, asadar, performantele celor doua genii:
Lope: se indragosteste de Elena Osorio, e gelos, o paraseste, o insulta si e bagat la inchisoare de familia fetei. Intre timp scrie cate 200 de versuri pe zi.
Mircea: isi comanda un frac pentru o receptie; a economisit totusi 200 de dolari. Ratia de 2 dolari pe zi - salvata.
Lope: o rapeste pe Isabel de Urbina, sora unui demnitar al regelui Filip al II-lea; iarasi 200 de versuri (inchinate frumoasei, numita "Belisa"); e fortat s-o ia de nevasta; alta portie zilnica de 200 de versuri. E exilat, se imbarca pe Invincibila Armada: compune mereu norma zilnica de poezie - 200 versuri.
Mircea: isi cumpara in fiecare zi de mancare pentru el si sotie: multi-multi dolari economisiti zilnic. Cumpara cateva camasi fine pentru completarea garderobei. Bijuterii pentru sotie. Economii de sute de dolari. Taxiuri, deplasari in provincie - economii masive, continue. Norma de 2 dolari pe zi e pastrata cu sfintenie.
Lope: sfintenia il incearca si pe el; are o criza religioasa, intra intr-un ordin monastic, se face preot; dar scrie mereu piese de teatru, poezii - 200 versuri zilnic.
Mircea: cadouri de aniversarea sotiei (2 dolari cheltuiti zilnic).
Lope: ii moare cea de-a doua sotie, Juana, de care avusese grija in timpul bolii, se ingrijeste de copiii rezultati - 200 scrise zilnic.
Mircea: cadouri pentru copii si prieteni (numai 2 dolari cheltuiti).
Lope: ii moare si amanta, Micaela de Lujan (mereu portie de 200 versuri). Si ia la el pe toti copiii rezultati (200 versuri).
Mircea: alte cadouri pentru copii si sotie. (Nu mai mult de 2 dolari pe zi). Intalniri cu oameni de afaceri. Economii drastice (2 dolari cheltuiti).
Lope: ultima amanta, Marta de Nevares, orbeste, apoi innebuneste. Copilul ii moare intr-un naufragiu. Fiica ii e rapita - 200 versuri pe zi.
Mircea: toata lumea e sanatoasa si fericita. Nu e nimeni rapit. Se cumpara garderobe de gala pentru receptiile de ziua nationala a Romaniei - 2 dolari pe zi.
Nu mai continuam!
Inaintea unor asemenea fenomene, tinand de miracol, omul decent e dator sa pastreze o religioasa reculegere! Misterul geniului omenesc, in variabilitatea lui nesfarsita, ramane insondabil
