De același autor
Un prieten din Sibiu mi-a semnalat numarul 3/2005 al revistei sibiene Transilvania; acesta are motive sa ramana de pomina ca ilustrare admirabila a vorbei “pe dinafara vopsit gardul, inauntru leopardul”. In cazul de fata, “gardul” sunt coperta si primele pagini, dedicate aniversarii a 60 de ani de la eliberarea lagarului de la Auschwitz. Aflam ca, in ianuarie a.c., a fost organizat la Sibiu un seminar pe aceasta tema, cu o bogata participare din tara si din strainatate, sponsorizat de ambasada SUA. Totul se deschide cu pozele celebre cu poarta lagarului etc. “Leopardul” pandeste insa cateva pagini mai incolo, unde redactorul-sef al revistei Transilvania, Corvin Lupu, director al Centrului Cultural Interetnic Transilvania, publica un lung si “rotund” articol negationist, referitor la Holocaustul din Romania.
Teza este afirmata fara retineri: “Nu poate fi acceptata ideea ca in Romania s-a comis un genocid (Holocaust) impotriva poporului evreu. Din contra, dupa parerea mea poporul evreu are datorii de recunostinta fata de poporul roman, ceea ce el a si recunoscut timp de cateva decenii”.
Articolul parcurge neted toate tezele negationismului radical: persecutiile evreilor din timpul regimului Antonescu au fost minore, “evreii si-au pastrat proprietatile” (despre “romanizare” autorul nu a auzit); au fost deportati in Transnistria numai “cetateni evrei” care au comis “infractiuni grave si sabotaje impotriva unor militari romani”. Masacrul de la Odessa este pus pe seama principiului “era razboi si functionau legile razboiului”. Este recunoscut pogromul de la Iasi, dar se sustine, impotriva tuturor dovezilor, ca nu a existat nici o implicare in el a autoritatilor statului roman sau a lui Ion Antonescu, de parca trenurile mortii erau administrate de martieni, nu de CFR. De asemenea, sustine ca “masacrele din Transnistria au fost comise de germani, la instigarea unor colaboratori ai lor legionari”. D-l Lupu stie bine ca in epoca comunista functiona cenzura, ca accesul la documente secrete era oprit, dar asta nu-l impiedica sa afirme ca faptul ca 45 de ani s-a vorbit putin sau deloc despre Holocaustul din Romania (uita, in mod semnificativ, sa adauge “in Romania”) doveste ca acesta nu a avut loc. In schimb, bineinteles ca “evreii au adus comunismul”, iar acum incearca sa extorcheze bani de la romani sau de la germani pentru suferinte considerate supra-dimensionate sau imaginare. Corvin Lupu (conform principiului ca victima e de vina) crede ca, istoriceste, antisemitismul a avut unele justificari si ca “anumite doctrine politice evreiesti” ar fi vinovate pentru “initierea si intretinerea politicilor antievreiesti”; apoi e foarte suparat pe Elie Wiesel, e de parere ca Romania mai ales in ultimii 15 ani e supusa unor interese straine, in schimb, exalta “bunele relatii” romano-evreiesti din perioada Ceausescu. Autorul nu uita sa se pretinda un om de stiinta onest, persecutat de evrei, care “a trait incepand din perioada prescolara intre intelectuali”, si deplange faptul ca “s-au distrus in tara numeroase structuri care asigurau protectie si s-au creat mecanismele erodarii romanismului”. In final, d-l Lupu ne face o “destainuire”: anume ca, in pofida aparentelor, el nu este antisemit! Asadar, “leopardul” e miel!
Ce-i de facut? Daca d-l Lupu n-ar face decat sa-si publice opiniile, cred ca, in pofida celebrei Ordonante de urgenta 31/2002, (care l-ar condamna la minimum 6 luni de inchisoare), nu ar trebui intreprins nimic. Dupa parerea mea, singura “tarie” a acestui tip de negationism sta in sugestia ca opiniile respective sunt interzise si persecutate, deoarece ar fi, chipurile, adevarate. Asta, deoarece oamenii tind sa aiba impresia ca cel care nu discuta sau chiar utilizeaza sanctiunea legii pentru a opri unele opinii stranii si absurde are ceva de ascuns sau nu este sigur pe demonstratia sa.
D-l Corvin Lupu este insa si profesor universitar la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu (v. Averea din 8.06.2005). Mai este si seful catedrei de stiinte politice. Nici mai mult, nici mai putin! Se poate presupune ca opiniile sale negationiste formeaza materia cursului sau, fie si partial. Or, un student nu este la fel de liber, precum un cititor oarecare, sa accepte sau sa refuze parerile profesorului sau, cu care va da examen. El este subordonat autoritatii profesorului sau, iar formarea si informarea sa depind de directia in care se exercita aceasta autoritate. In cel mai bun caz, studentul d-lui Corvin Lupu va deveni ipocrit pentru a trece exemenele, iar in cel mai rau va deveni si el un adept al negationismului. In orice caz, formarea sa intelectuala (si chiar informarea) va suferi.
Ceea ce vreau sa spun e ca principiul libertatii de opinie nu poate fi recunoscut decat intr-un spatiu public neutru, unde nu exista legaturi speciale, de dependenta, de autoritate, intre participanti, ceea ce nu este cazul cu o institutie de invatamant. Iar daca se va spune ca, poate, profesorul Lupu nu se refera la evrei in timpul cursului, inca ramane sa ne intrebam in ce fel opiniile sale stiute si scrise pot influenta convingerile studentilor sai. Asadar: cum are de gand Universitatea sibiana sa trateze acest caz? Si ce parere are Ministerul Educatiei? Dar oare Federatia Comunitatilor Evreiesti va avea vreo reactie?
