Marea coaliție anti-Iohannis

Dacă chiar nu-l vreți pe Ponta președinte, susțineți-l pe Iohannis. Sau, măcar, nu lucrați la anihilarea sa!

O mare coaliție nedeclarată s-a format în Ro­mâ­nia. Participă la ea toată opoziția, plus multe per­sonalități fără partid, plus președintele țării. Stau în ea inamici jurați, prieteni, foști prieteni, rivali. Sunt acolo oameni de ispravă și le­pă­dă­turi, cinici și naivi, idealiști și realiști, disperați și resemnați, corupți și virtuoși. Scopul ei, ju­decând după fapte și acțiuni? Să-l împiedice pe Klaus Iohannis să-l învingă pe Victor Ponta la prezidențiale! A, sigur, nu acesta e și scopul de­clarat, oficial: acela ar fi, dimpotrivă, să-l îm­pie­dice pe Victor Ponta să ajugă președinte. Pro­blema este că marea coaliție funcționează în fapt nu împotriva lui Ponta, ci împotriva lui Io­hannis, singurul care l-ar putea învinge pe ac­tualul prim-ministru.

Niciodată, în istoria de 25 de ani a democrației românești, nu am mai văzut o asemenea des­fășurare de forțe, pentru a merge invers decât se pretinde. Dovezi? Câte vreți:

Băsescu: aproape nu e discurs public în care să nu vorbească despre „premierul Grivco“ și „ca­sele lui Iohannis“, exaltând în schimb, dincolo de orice limite, calitățile politice ale Elenei Udrea. Știe bine că niciodată Udrea nu va ajunge președinte; vede bine că și-a înstrăinat o parte dintre „băsiști“, că PMP e izolat și așa mai departe. Vede bine? Nici măcar nu mai e sigur că vede bine, și nu tulbure. Oricum, sfâr­șește rău un mandat și o carieră politică în care cele bune au precumpănit până recent. Despre Elena Udrea nu mai e nimic de spus: îl critică pe Iohannis aproape mai abitir decât Ponta. Pe cine ajută asta? Pe Ponta, firește.

Monica Macovei: susținută de o echipă de idea­liști și naivi, dar – mă tem - și de câțiva in­te­resați –, deșteaptă așteptări utopice bazându-se pe sondaje false și stimulează energii care se vor epuiza fără rost. Ea și grupul de susținători sunt împotriva tuturor: a lui Băsescu, a lui Pon­ta, a lui Udrea, a lui Iohannis, a sistemului; în fapt, și ei îl ajută numai pe Ponta. După o anu­mită vârstă, naivitatea nu mai e o scuză.

PDL și PNL în alianța ACL, susținătoarele ofi­ciale ale lui Iohannis, funcționează fără en­tu­ziasm, cu motoarele neturate. PDL se uită cu coa­da ochiului la Udrea și își rumegă resen­ti­mentul de a nu fi avut un candidat la pre­șe­dinție. I-a împiedicat cineva timp de patru ani să-l găsească și să-l impună? PNL, sau o parte din acesta, privește cu jind la Antonescu, care, după ce el însuși l-a adus pe Iohannis, acum se arată dezamăgit, demonstrând că a fost și a rămas un om mic sufletește.

Pe scurt, a strâmba din nas în privința lui Io­hannis a devenit ultima modă electorală în opo­ziție. Ce auzim? Că are „șase case“. Oare le-a luat prin fraudă? Nu. Atunci? Că are necazuri cu ANI și cu procesul de incompatibilitate și că un alt candidat ar fi fost preferabil. Dar un alt candidat mai bun nu a exis­tat. Trebuia căutat? De acord, dar acum e prea târziu. Ce facem? Până se lămuresc lucrurile, îl susținem pe Pon­ta? Zicem că a fost „premierul Griv­co“ în 2009 și că a susținut sus­pen­darea președintelui în 2012. Urât din partea lui, dar să admitem că, dacă vrem să-l bată pe Ponta, aproape avea nevoie de aceste pete. Țara e ruptă în bucăți băsiste, antibăsiste, postbăsiste și neobăsiste. Știți vreun alt candidat „al dreptei“, în afara lui Iohannis, ca­re să poate aduna laolaltă cât mai mul­te bucăți de acest fel? Mai auzim că „neamțul“ vorbește împiedicat, că ci­tește de pe prompter, ca face gafe de exprimare. Fie. Iohannis nu e un pa­pa­gal vorbitor ca Antonescu, nu are de­zin­voltura agresivă a lui Băsescu, nu minte cu nerușinarea lui Ponta, nu turuie fără conținut ca Udrea (care, în treacăt fie zis, a început să facă vizite la DNA); cât despre gafe, toți fac, in­clusiv Macovei - cu „Nelson Man­de­la“; e bine să ne uităm și la noi înșine, înainte de a da cu piatra. În plus, nu-i un trădător calificat precum Tă­ri­cea­nu, nici nu are propteaua SIE precum Meleșcanu. Dar e „provincial“, mai auzim. Desigur, dar nu e majoritatea țării provincială?

Și, în fine, auzim mai ales în spațiul on­­line celebrul cântec: „ne-am să­tu­rat să votăm răul mai mic ca să scă­păm de răul mai mare“. Pardon? Când ați votat răul mai mic? O singură dată în 25 de ani: pe Ion Iliescu în 2000 îm­potriva lui C.V. Tudor. Pe Emil Cons­tantinescu în 1996 l-ați votat ca pe răul mai mic? Dar pe Băsescu în 2004, și poate chiar în 2009? Dar oare ați boicotat referendumul din 2012 ca pe „un rău mai mic“ sau ca pe un bine relativ, față de răul major al tentativei de lovitură de stat? A, poate nu puteți vota cu entuziasm pentru Iohannis? Nu o cere nimeni. Votați cu capul, și nu cu inima.

În sfârșit, se mai aude: nu contează ce vom vota în primul tur. În al doilea, toate voturile opoziției vor veni asu­pra unicului candidat rămas la dreap­ta. Aș putea întoarce acest ra­țio­na­ment: dacă nu contează ce votați în pri­mul tur, votați cu cel mai bine pla­sat. Dați-i suficiente voturi pentru ca, psihologic, victoria sa în al doilea tur să apară fezabilă. Nu amețiți publicul criticându-l, pentru ca apoi să-i cereți aceluiași public să-l voteze. Nu in­si­nuați că între Ponta și Iohannis nu-i decât o diferență de nuanță, fiindcă pentru o diferență de nuanță mulți nu se vor mai obosi să voteze pe 16 no­iem­brie. Și, în general, dacă chiar nu-l vreți pe Ponta președinte, susțineți-l pe Iohannis. Sau, măcar, nu lucrați la anihilarea sa! //

CITIȚI ȘI

• Democrați și populiști
• Visul-de-zi