De același autor
Dacă chiar nu-l vreți pe Ponta președinte, susțineți-l pe Iohannis. Sau, măcar, nu lucrați la anihilarea sa!
O mare coaliție nedeclarată s-a format în România. Participă la ea toată opoziția, plus multe personalități fără partid, plus președintele țării. Stau în ea inamici jurați, prieteni, foști prieteni, rivali. Sunt acolo oameni de ispravă și lepădături, cinici și naivi, idealiști și realiști, disperați și resemnați, corupți și virtuoși. Scopul ei, judecând după fapte și acțiuni? Să-l împiedice pe Klaus Iohannis să-l învingă pe Victor Ponta la prezidențiale! A, sigur, nu acesta e și scopul declarat, oficial: acela ar fi, dimpotrivă, să-l împiedice pe Victor Ponta să ajugă președinte. Problema este că marea coaliție funcționează în fapt nu împotriva lui Ponta, ci împotriva lui Iohannis, singurul care l-ar putea învinge pe actualul prim-ministru.
Niciodată, în istoria de 25 de ani a democrației românești, nu am mai văzut o asemenea desfășurare de forțe, pentru a merge invers decât se pretinde. Dovezi? Câte vreți:
Băsescu: aproape nu e discurs public în care să nu vorbească despre „premierul Grivco“ și „casele lui Iohannis“, exaltând în schimb, dincolo de orice limite, calitățile politice ale Elenei Udrea. Știe bine că niciodată Udrea nu va ajunge președinte; vede bine că și-a înstrăinat o parte dintre „băsiști“, că PMP e izolat și așa mai departe. Vede bine? Nici măcar nu mai e sigur că vede bine, și nu tulbure. Oricum, sfârșește rău un mandat și o carieră politică în care cele bune au precumpănit până recent. Despre Elena Udrea nu mai e nimic de spus: îl critică pe Iohannis aproape mai abitir decât Ponta. Pe cine ajută asta? Pe Ponta, firește.
Monica Macovei: susținută de o echipă de idealiști și naivi, dar – mă tem - și de câțiva interesați –, deșteaptă așteptări utopice bazându-se pe sondaje false și stimulează energii care se vor epuiza fără rost. Ea și grupul de susținători sunt împotriva tuturor: a lui Băsescu, a lui Ponta, a lui Udrea, a lui Iohannis, a sistemului; în fapt, și ei îl ajută numai pe Ponta. După o anumită vârstă, naivitatea nu mai e o scuză.
PDL și PNL în alianța ACL, susținătoarele oficiale ale lui Iohannis, funcționează fără entuziasm, cu motoarele neturate. PDL se uită cu coada ochiului la Udrea și își rumegă resentimentul de a nu fi avut un candidat la președinție. I-a împiedicat cineva timp de patru ani să-l găsească și să-l impună? PNL, sau o parte din acesta, privește cu jind la Antonescu, care, după ce el însuși l-a adus pe Iohannis, acum se arată dezamăgit, demonstrând că a fost și a rămas un om mic sufletește.
Pe scurt, a strâmba din nas în privința lui Iohannis a devenit ultima modă electorală în opoziție. Ce auzim? Că are „șase case“. Oare le-a luat prin fraudă? Nu. Atunci? Că are necazuri cu ANI și cu procesul de incompatibilitate și că un alt candidat ar fi fost preferabil. Dar un alt candidat mai bun nu a existat. Trebuia căutat? De acord, dar acum e prea târziu. Ce facem? Până se lămuresc lucrurile, îl susținem pe Ponta? Zicem că a fost „premierul Grivco“ în 2009 și că a susținut suspendarea președintelui în 2012. Urât din partea lui, dar să admitem că, dacă vrem să-l bată pe Ponta, aproape avea nevoie de aceste pete. Țara e ruptă în bucăți băsiste, antibăsiste, postbăsiste și neobăsiste. Știți vreun alt candidat „al dreptei“, în afara lui Iohannis, care să poate aduna laolaltă cât mai multe bucăți de acest fel? Mai auzim că „neamțul“ vorbește împiedicat, că citește de pe prompter, ca face gafe de exprimare. Fie. Iohannis nu e un papagal vorbitor ca Antonescu, nu are dezinvoltura agresivă a lui Băsescu, nu minte cu nerușinarea lui Ponta, nu turuie fără conținut ca Udrea (care, în treacăt fie zis, a început să facă vizite la DNA); cât despre gafe, toți fac, inclusiv Macovei - cu „Nelson Mandela“; e bine să ne uităm și la noi înșine, înainte de a da cu piatra. În plus, nu-i un trădător calificat precum Tăriceanu, nici nu are propteaua SIE precum Meleșcanu. Dar e „provincial“, mai auzim. Desigur, dar nu e majoritatea țării provincială?
Și, în fine, auzim mai ales în spațiul online celebrul cântec: „ne-am săturat să votăm răul mai mic ca să scăpăm de răul mai mare“. Pardon? Când ați votat răul mai mic? O singură dată în 25 de ani: pe Ion Iliescu în 2000 împotriva lui C.V. Tudor. Pe Emil Constantinescu în 1996 l-ați votat ca pe răul mai mic? Dar pe Băsescu în 2004, și poate chiar în 2009? Dar oare ați boicotat referendumul din 2012 ca pe „un rău mai mic“ sau ca pe un bine relativ, față de răul major al tentativei de lovitură de stat? A, poate nu puteți vota cu entuziasm pentru Iohannis? Nu o cere nimeni. Votați cu capul, și nu cu inima.
În sfârșit, se mai aude: nu contează ce vom vota în primul tur. În al doilea, toate voturile opoziției vor veni asupra unicului candidat rămas la dreapta. Aș putea întoarce acest raționament: dacă nu contează ce votați în primul tur, votați cu cel mai bine plasat. Dați-i suficiente voturi pentru ca, psihologic, victoria sa în al doilea tur să apară fezabilă. Nu amețiți publicul criticându-l, pentru ca apoi să-i cereți aceluiași public să-l voteze. Nu insinuați că între Ponta și Iohannis nu-i decât o diferență de nuanță, fiindcă pentru o diferență de nuanță mulți nu se vor mai obosi să voteze pe 16 noiembrie. Și, în general, dacă chiar nu-l vreți pe Ponta președinte, susțineți-l pe Iohannis. Sau, măcar, nu lucrați la anihilarea sa! //
CITIȚI ȘI
