Mersul vesel spre prăpastie

Mergem senin spre prăpastie pentru că cei care pot schimba cursul nu vor și cei care vor nu pot.

Se pare că România, „de bunăvoie și ne­si­li­tă de nimeni“, e gata să se arunce într-o no­uă criză economică, care, în funcție de si­tuația economică internațională, se poate transforma într-un dezastru, egal cu sau mai rău decât cel din anii 2009-2010. Fap­tul că partidele ar fi convenit să scadă TVA-ul numai la 20%, și nu la 19% (dacă au con­venit), cum era în proiectul Codului Fiscal retrimis parlamentului de președinte, şi fap­tul că se va amâna cu un an eliminarea su­praaccizei pe combustibil au fost prezentate de presă ca un mare „compromis“ între pu­tere și opoziție. În realitate, premierul își urmează aproape neabătut planul inițial – căci scăderea TVA de la 24% la 20% figura, cum se știe, în proiectul inițial al gu­ver­nu­lui. Mai mult, prin întâlnirea de săptămâna trecută dintre președintele Iohannis și pre­mierul Ponta de la Cotroceni s-a sugerat din nou „compromisul“ și un fel de „ar­mis­tițiu“ dintre cele două palate, cu atât mai mult cu cât, așa cum din păcate ne-a obiș­nuit, președintele a rămas tăcut, fără să ofe­re un punct de vedere legat de discuții și nici de proiectatele creșteri de salarii din să­nătate și educație.

Asum că pentru oricine – chiar și pentru cei care și-au plagiat diplomele universitare – este o evidență că scăderea masivă a TVA, combinată cu creșteri importante ale sa­la­riilor bugetarilor, imediat, dar și în lunile și anul următor, va mări semnificativ de­fi­citul și îndatorarea țării. Există estimări, dar ele nu au mare valoare, având în ve­dere faptul că nimeni nu știe cât de mari vor fi până la urmă măririle de salarii, mai ales ţinând cont că 2016 este an elec­toral, cu două rânduri de alegeri. Pe dea­su­pra, ni­meni nu poate prevedea cu exac­ti­ta­te care va fi conjunctura internațională: prin ur­ma­re, abandonarea oricărei pru­den­țe este pur și simplu iresponsabilă, mai ales în con­di­țiile în care România a mai trecut prin ceva similar în 2009-2010.

De ce, totuși, acest mers senin spre pră­pas­tie? Pentru că cei care pot schimba cursul nu vor și cei care vor nu pot.

Premierul, încolțit de DNA, în curând ur­mând să fie trimis în judecată, nu mai are nimic de pierdut. Oricum, viitorul lui po­li­tic pare compromis. A învățat însă de la fos­tul premier Tăriceanu că lumea, în Ro­mâ­nia, nu ține minte că ai spus adevărul, ci doar că a trăit un pic ceva mai bine, in­di­fe­rent de consecințe. Puțin îi pasă dacă ne va târî într-o criză majoră: nu el o va gestiona. Iar PSD, cu un premier urmărit penal și cu un președinte condamnat în primă ins­tan­ță, este, el însuși, într-o criză majoră. Teama cea mare este să nu fie înlăturat acum de la putere prin demisia pre­mie­rului, ceea ce ar conduce la rupturi și scin­dări. Așa că încearcă să tragă de timp. Se așteaptă probabil să piardă ale­gerile de la anul, dar la o mică diferență, lăsând, ca și alte dăți, sarcina rezolvării crizei pe seama dreptei.

Cât despre „marele“ PNL, rar am văzut, chiar și în politica românească, partid mai lipsit de idei, de voință, de res­pon­sa­bilitate! După ce au susținut ei înșiși scăderea TVA la 19%, liberalii, treziți în­tr-un târziu de reacția președintelui Io­hannis, au comis cele mai stranii con­tor­siuni retorice, pentru a explica criticile aduse guvernului. Iar acum, se pare că s-au consolat cu „compromisul“ de 20%!

Nici ei, nici președintele Iohannis nu au avut și nici nu cred că vor avea curajul să critice sever promisiunile demagogice de măriri salariale în contextul mic­șo­rării taxelor. Acceptând el însuși să i se mărească - și mult - propriul salariu, președintele a pierdut autoritatea de a se opune măririi salariale pentru sute de mii de medici, asistente, cadre di­dac­tice, polițiști etc. Dar, chiar și așa, cu riscul pierderii de puncte în sondaje, ar trebui să aibă curaj, spunând adevărul, mai ales că, spre deosebire de Traian Bă­sescu din 2010, nu are nicio respon­sa­bilitate pentru o politică economică ero­nată prin susținerea unui premier apro­piat politic.

Să fim liniștiți: cu excepția guver­na­to­rului BNR – neales - și a câtorva figuri politice izolate, nimeni din opoziție nu are și nu va avea curajul să critice sau chiar să se opună categoric dărniciei otră­vite a guvernului! Căderea PDL din 2012, votul masiv împotriva lui Traian Bă­sescu de la referendumul de sus­pen­da­re, dar și evenimentele recente din Gre­cia au transmis tuturor politicienilor ro­mâni un mesaj simplu: nu mai spuneți niciodată adevărul, iar dacă, totuși, tre­buie să luați măsuri nepopulare, proce­dați precum Syriza - dați vina pe alt­ci­neva din afară, invocați o conspirație mon­dială a băncilor și străinilor și veți fi crezuți, ba chiar iertați de o mare parte a populației. Masele – au spus-o mulți – nu vor adevăr, ci protecție și, dacă aceasta lipsește, se răcoresc cu un inamic pe care să-l urască și, eventual, să-l sfâșie.

P.S. Luni, Liviu Dragnea a anunțat că vo­tul pentru noul Cod Fiscal se amână pen­tru săptămâna viitoare și că, între timp, vor avea loc noi discuții între li­derii politici, la care se pare că d-l Pon­ta, devenit „tehnocrat“, nu va participa. Tot luni s-a anunțat că bursele asiatice erau în cădere masivă din cauza te­me­rilor că guvernul chinez nu va reuși să sto­peze criza. Să existe între cele două eve­nimente o legătură? Vom vedea.

P.P.S. Sunt stupefiat de unele afirmații ale d-lui Șerban Pretor făcute în ar­ti­co­lul De cine ascultă președintele, din nu­mărul anterior al revistei 22. Criticând și faptul că acesta a promulgat Legea 217/2015, d-l Pretor crede că această lege „legiferează asupra trecutului, elu­dează adevăruri istorice evidente și fal­sifică destinul unor mari per­so­na­li­tăți“. Mai mult, el îl asigură pe pre­șe­din­te că prin „rescrierea istoriei prin legi“, el „și-a pătat scurta trecere prin istoria acestui neam, istorie ce nu va putea fi falsificată la nesfârșit...“. Cred că d-l Pretor ar trebui să fie mai ex­pli­cit: ce îl deranjează în mod concret? Fap­tul că Ion Antonescu nu mai poate fi eroizat? Ori Codreanu? În ce sens ar fi fost rescrisă istoria prin această lege? Ca­re este adevărul istoric interzis de ea și falsul istoric promovat de ea? Întrebări retorice, firește...