Miza turului întâi

E greu de prezis, cu o săptămână înainte de turul întâi al alegerilor prezidențiale, cine va fi adversarul lui Klaus Iohannis pentru turul doi.

Andrei Cornea 05.11.2019

De același autor

Până acum ceva vreme se părea că Dan Barna e în poziția cea mai bună, dar, după ultimele sondaje, dna Dăncilă pare să fie într-o situație tot mai favorabilă. Că PSD s-a reactivat mai ales după trecerea moțiunii de cenzură și s-a decis să dea o bătălie decisivă pare tot mai clar. Dar Dan Barna însuși a făcut o campanie nereușită. În principal, ezitările și răzgândirile sale în privința susținerii Guvernului Orban i-au șubrezit poziția. Mulți susținători ai USR-PLUS n-au mai știut ce să creadă și mai ales au avut motive să pună la îndoială capacitățile de lider ale dlui Barna.

Nu-i totuși pierdut totul și nu e exclus ca Dan Barna să reușească intrarea în turul doi cu un bun final de campanie, mai ales încercând să-i atragă pe votanții dlui Paleologu. Ar fi, cred eu, important din mai multe motive.

Mai întâi, ar crea o mare problemă în PSD: d-na Dăncilă și-ar pierde rapid poziția (ceea ce nu cred că s-ar întâmpla dacă ar intra în turul doi), iar partidul ar fi sfâșiat de lupte pentru succesiune și dispute interne, ceea ce i-ar abate atenția într-o oarecare măsură de la campania pentru locale. Guvernul Orban ar dispune de ceva mai multă libertate de acțiune, ar găsi mai ușor dezertori pesediști în parlament și ar fi mai puțin amenințat de o moțiune de cenzură.

În al doilea rând – și mi se pare mai important –, intrarea dlui Barna în al doilea tur va însemna – chiar dacă acesta va pierde alegerile în final – o a doua manifestare directă și încărcată de simbolism (după rezultatele excelente ale USR-PLUS la europarlamentare) a prezenței masive a părții mai „luminate“ din societatea românească, din țară și deopotrivă din diaspora. Rezultatul va arăta că cei care au umplut străzile după Colectiv și în 2017, când cu OUG13, cei care au fost bătuți în 10 august 2018, cei care au votat cu entuziasm pe 26 mai au acum un partid și niște lideri care îi reprezintă (chiar dacă nu neapărat pe ei exclusiv). Încă o dată va fi clar că nu mai pot fi nici neglijați în calculele de putere, nici nu se mai poate vorbi despre „un foc de paie“ în cazul succesului electoral din mai. Ar fi un semnal puternic că reprezentanții lor politici vor avea mulți primari în 2020 și că, probabil, vor fi și la guvernare la finele anului. Iar lumea, care se înclină înaintea celor puternici, va ține seama.

În al treilea rând: nu cred absolut deloc în teoria „blatului“ dintre PSD și PNL scornită de Victor Ponta. La urma-urmelor, Ludovic Orban e singurul „vechi“ liberal important care s-a opus USL, așa că nu văd motive pentru a-i pune la îndoială antipesedismul autentic. Dar nu-i mai puțin adevărat că impulsurile reformiste din noul guvern au șanse destule să fie lipsite de vigoare. E de temut că Guvernul Orban va prefera să negocieze îndelung în parlament măsuri pe care le-ar putea asuma rapid, fie prin OUG, fie prin asumarea răspunderii, dar cu riscul căderii. Mă tem că nu-și va asuma acest risc. Desigur, nu va acționa fără aprobarea și binecuvântarea președintelui Iohannis. Dar alternativa este alunecarea în mlaștina compromisurilor, care nu vor satisface pe nimeni, dar care vor duce la erodarea rapidă a încrederii în acest guvern. Or, un USR-PLUS care și-a împins candidatul la prezidențiale în turul doi cred că va putea presa cu șanse de succes pentru câteva reforme esențiale deopotrivă pe președinte și pe primul-ministru, iar ascendentul său (și, implicit, al părții de electorat pe care o reprezintă), chiar fără a participa direct la guvernare, va fi mult mai important decât cel al unor pigmei politici precum ALDE sau PMP. Fie și numai prezența unui USR-PLUS reconfirmat politic în turul întâi va crea o concurență „întru reformism“ pentru PNL, deoarece cele două partide au electorate care, deși nu se suprapun, au totuși destule porțiuni comune.

Pe cât de mult cred că o prezență a dlui Barna în turul doi va mobiliza Guvernul Orban în direcția reformelor importante, pe atât de mult mi se pare că un eșec al aceluiași Barna (sosit după Dăncilă, ba chiar, vai, după Mircea Diaconu) îi va încuraja pe toți cei care speră ca valul reformist să treacă repede și fără urmări – fie că ei sunt din PNL ori din alte partide. Arta tergiversării și a retoricii vide vor câștiga teren, iar cererile societății civile vor fi ascultate politicos de liberali (e o deosebire față de PSD măcar sub acest aspect), dar prea puține dintre ele se vor materializa în acțiuni guvernamentale efective, deoarece ei vor sesiza bine fragilitatea politică a reformiștilor. Cu spinul în coastă USR în poziție slabă, PNL va negocia la nesfârșit cu ALDE, Pro România sau UDMR, cu singurul rezultat major că guvernul va rămâne în funcție, fie și numai pentru ca să existe cineva cu care să se negocieze. Ce va rezulta la alegerile din 2020 e previzibil: dezamăgirea electoratului reformist, participare la vot redusă și „reaprinderea“ PSD-ului.

Pe de altă parte, dl Barna însuși s-ar putea să-și piardă poziția de președinte după alegerile prezidențiale (în pofida faptului că a vrut să și-o securizeze înainte de alegeri la un congres). Ca atare, vor apărea fricțiuni în interiorul USR și între USR și PLUS, nu vor lipsi recriminările, acuzațiile, demisiile și demiterile. Poate că partidul și liderii lui vor învăța o lecție și tot ar fi bine, dacă vor ieși cu ea bine asimilată. Mă tem însă ca și dl Barna, și alții din jurul său să nu explice eșecul prin tot felul de conspirații și să tragă concluzii cât se poate de neproductive politic. S-ar putea să câștige teren un radicalism politic care va reveni la filozofia antisistem. Chiar și în situația cea mai bună, Alianța USR-PLUS va fi mai puțin semnificativă pe plan politic, va avea un ascendent mai mic asupra dnilor Orban și Iohannis, iar vocația reformistă a PNL – rămânând fără o concurență puternică – va pierde din viteză. PSD și „pesedismul“ latent pretutindeni în lumea politică vor ieși încurajate și mai ales scăpate de dezastrul care părea să le amenințe un moment. Drept consecință, nici PNL, nici USR-PLUS nu vor alerga prea bine spre viitoarele alegeri: primii vor avea toate șansele să dezamăgească prin prea multă prudență, ca să nu spunem lașitate, ceilalți, prin tulburări interne ori radicalizare antisistem, total neproductivă pentru binele public, și nu cel de partid.

Voi vota, așadar, cu dl Dan Barna în turul întâi, nu de dragul dlui Dan Barna (care m-a dezamăgit considerabil), ci crezând că prezența lui în turul doi, fie și fără șanse de succes pe mai departe, ar impulsiona partea reformistă a societății românești, ar contribui la slăbirea PSD-ului și ar împiedica într-o măsură importantă riscul recăderii PNL-ului în tergiversări, amânări și compromisuri rușinoase. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22