De același autor
Am trait s-o vedem si pe asta: un partid politic din Romania, care a fost la guvernare si doreste sa revina, organizand un protest contra unui mare experiment stiintific international, pe motiv ca acesta ar putea conduce la sfarsitul lumii! Nu stii ce sa faci mai intai: sa te amuzi copios de acest protest ridicol oferit de Partidul Conservator sau sa te inspaimanti de cantitatea mare de prostie si ignoranta debitata de membrii acestui partid cu sprijinul neprecupetit al presei, si nu doar al celei controlate de superpatronul Dan Voiculescu?
Prostia nu doare, nici nu se moare din ea, ci, dimpotriva, pe multi ii face fericiti. Unul dintre acesti fericiti este si senatorul PC Marius Marinescu, fost pedist, despre care inteleg ca a practicat candva luptele. De data aceasta, a fost invitat la postul Realitatea TV sa lupte pentru oprirea superacceleratorului din Alpi. Invitatia a venit de la un principe al moderatorilor de televiziune: Razvan Dumitrescu. Acesta, care cu siguranta ca nu se uita autocritic prea des in oglinda, a organizat dezinvolt o "dezbatere" in jurul experimentului CERN in maniera in care, cu alte ocazii, organizeaza talk-show-uri despre Adrian Nastase sau despre inflatie. Asadar, l-a invitat pe senatorul PC si, pentru "echilibrarea dezbaterii", a mai chemat alaturi o astroloaga si un antropolog. Da - auziti bine -, Marinescu luptatorul, astroloaga si antropologul aveau sa lamureasca chestiunea bosonului Higgs, a simetriei imperfecte dintre materie si antimaterie, a dimensiunilor "embrionare" ale Universului, a Big Bang-ului si alte chestii de acelasi tip! Niciun fizician, niciun astrofizician nu a luat parte la dezbatere! Stiau prea multe, desigur, erau prea in tema, ceea ce e un mare pacat pentru o televiziune increzuta precum Realitatea TV.
In aceste conditii, discutia a devenit un delir la trei voci: ex-luptatorul delira cerand imperios ca banii contribuabilului european sa fie cheltuiti nu pe acceleratoare de particule, ci pe ajutoare pentru saraci si desemnandu-i pe oamenii de stiinta ca producatori de gauri negre; astroloaga delira invocand zodiile, planeta Saturn si pe Nostradamus, iar antrolopogul delira recunoscand dreptul la delir al astrologiei, pe motiv ca este si ea o realitate sociala. Cat despre moderator, netulburat de faptul ca nu invitase un om de stiinta de specialitate, plana cu remarce caustice deasupra intreitului delir.
Probabil ca o astfel de emisiune este exemplara pentru o mare parte a jurnalisticii noastre, careia ii arata doua defecte majore ca intr-o oglinda maritoare: ignoranta si suficienta.
Omeneste, cred ca inteleg ce se intampla cu acesti sarmani jurnalisti. Dupa studii relativ precare si un pic de experienta, daca au noroc, putin talent sau un fizic agreabil, ei ajung sa-i ia la intrebari si la refec pe cei mai importanti oameni politici ai tarii. Si o fac pe sume de bani considerabile - ceea ce e in sine un motiv sa creasca in propriii ochi. Presedinti, ministri, parlamentari din toate partidele se incoloneaza cuminti in studiouri si se supun, de bine-de rau, mofturilor jurnalistilor, chiar daca unii - precum Traian Basescu - ii mai si ocarasc din cand in cand - ceea ce, in paranteza fie zis, e adesea in fond, chiar daca nu in termeni, meritat. Unii politicieni merg pana la a le cauta favorurile sau ii flateaza in direct fara retinere, pentru a nu invoca atentii "mai consistente". Cum sa nu creada atunci jurnalistul care, zilnic, ii cearta, ii contrazice si uneori chiar ii potopeste cu ocari pe atatia "oameni importanti" si puternici ca nu e si el important, ba inca mai "important" si mai puternic decat interlocutorii sai? Ce are a face ca e ignorant si ca in afara de tupeu nu prea mai are alte calitati? Ce are a face ca a capatat numai un pospai de cultura? Ce are a face ca nu pasiunea adevarului il munceste, ci doar aceea a rating-ului? El se simte un om important, deoarece i se spune asta din partea altor oameni importanti; de aceea, e convins ca stie totul si ca ideile lui sunt singurele corecte. Cat despre interlocutori, acestia ii apar ori ca imbecili puternici - si atunci trebuie "folositi" -, ori ca imbecili pur si simplu, si atunci pot fi luati in raspar.
Dar cand se intampla sa aiba de a face cu oameni cu adevarat importanti - cu savanti, artisti, scriitori, filosofi -, cu oameni care stiu ceva cu adevarat, care traiesc si in alta lume decat aceea a imaginii si a rating-ului, atunci aplombul obraznic al jurnalistului de trupa paleste. Fata de acestia, "prostul" e el, ignorantul e el. Atunci, de ce i-ar mai invita la emisiuni unde, cu adevarat, prezenta lor ar fi necesara? Cui ii place sa apara inferior, ignar, incapabil sa puna intrebarile juste? Pentru a pune intrebarile juste unui savant sau unui om de cultura autentic, pentru a nu-l intrerupe in mod penibil, trebuie sa te pregatesti, sa fi citit ceva in prealabil, sa-i fi dat mintii sa mistuie si altceva decat buletinele agentiilor de presa. Greu, obositor lucru sa inveti! Jurnalistului nostru nu-i place sa invete, deoarece el e convins ca stie totul cel mai bine. Si atunci, sub pretextul palid ca "specialistii" utilizeaza un limbaj prea tehnic si ca publicul nu intelege nimic, e preferabil sa-i ignore pe acesti insi bizari cu care, de fapt, nu poti scoate nici un rating mai acatarii. Pana la urma, e o chestiune de demnitate personala: in fata unui astrolog, a unui expert in OZN, a unui mistagog, orice jurnalist se poate simti inca egal; inaintea unui astronom sau fizician risca sa se faca de ras, de indata ce a deschis gura. Concluzia: stiutorul autentic nu-i bun sa treaca pe "sticla"!
La aceasta se adauga si obiceiul "postmodern" atat de raspandit de a trata toate opiniile - indiferent de unde ar veni - ca egal indreptatite: astronomul si astrologul, impostorul stiintific si savantul autentic, medicul si vraciul ar avea cu totii "opinii", demne in mod egal de a fi ascultate, la fel ca in cazul politicienilor sau al sindicalistilor. De ce i-ar trata jurnalistul diferentiat? De ce l-ar invita numai pe astronom la o emisiune cu subiect stiintific si nu si pe astrolog? Nu-i "dialogul" suveran? De ce sa nu dialogheze liber stiinta si pseudostiinta, inaintea unui public care arareori intelege argumentele stiintei? De ce sa nu-i puna fata in fata, lasand - cum se spune - publicul sa decida? Asa cum publicul e lasat sa aleaga intre retoricile politicienilor, sa fie lasat sa aleaga si intre creationism si darwinism, intre astrologie si astronomie, intre magie si fizica, intre impostura cea mai crasa si stiinta. Nu se inscrie un astfel de demers "impartial" in "etica jurnalistica"?
Cu o asemenea "etica" ajunge jurnalistul si mai ales moderatorul de televiziune sa fie tot mai mult in epoca noastra un vector al ignorantei si al indigentei spirituale, cand nu al prostiei pure, flatand si incurajand tot mai mult - vorba lui Kant - "minoratul voluntar" al publicului. Dar e un minorat pe care, de asta data, nici un fel de "Aufklärung" nu mai e in stare sa-l suprime.
