De același autor
Acum, cand suntem in NATO, nu putem contesta ca e ceva adevarat in remarca, nu lipsita de cinism, a fostului presedinte israelian. Intr-adevar, pentru prima data in istoria sa, Romania nu are inamici exteriori, nici printre vecini, nici mai indepartati. Nu dorim sa-i invadam pe altii si nici altii nu au planuri anexioniste in ceea ce ne priveste. Rusia nu mai reprezinta un pericol, numai nebunii mai cred ca Ungaria "vrea sa ia Ardealul", Bulgaria nu conteaza, cu Serbia suntem prieteni, cu Moldova - "frati", Ucraina e acra, dar nu ne vom razboi cu ea pentru Insula Serpilor. Pe vremuri era altfel: cand am intrat in Antanta, voiam Ardealul si doream sa neutralizam planurile Rusiei, cand am intrat in Axa sau in Pactul de la Varsovia n-am prea avut de ales. Dar ca sa intram de buna voie intr-o alianta fara a avea de fapt inamici, iata ceva cu totul neobisnuit!
In schimb, cum razboiul impotriva terorismului dirijat de Statele Unite se intensifica, riscam sa capatam inamici in calitate de aliati formali ai acestora. In orice caz, deja am trimis trupe, departe, in Bosnia sau in Afganistan si vom participa la proiectata forta de reactie rapida a NATO. Inca nu stim daca autorul bombei de la Liceul "Jean Monnet" e un dezechilibrat sau a fost vorba despre un "mic" avertisment din partea terorismului international. Nu poti sta in aceeasi barca cu "Marele Satan" care sunt Statele Unite pentru musulmanii fundamentalisti si sa fii considerat neutru. Fireste, daca poporul roman ar fi convins ca participarea romaneasca la actiuni de politie internationala e o datorie pentru orice stat responsabil, inca ar fi bine. Dar sondajele arata ca, desi tot romanul s-a vrut in NATO, numai 20% sunt in favoarea unei participari romanesti in cazul unui razboi impotriva Irakului. Si sa nu uitam de "serbomania" din 1999, cand majoritatea romanilor respingeau bombardarea Serbiei, dar voiau totusi sa intre in NATO. Iar daca asumarea beneficiilor, dar nu si a datoriilor unui contract, e o trasatura omeneasca mai generala, se poate spune, in acest caz, ca romanii sunt in plus si absurzi, deoarece vor in NATO numai ca sa fie protejati, dar fara sa stie impotriva cui! Iar daca mai tinem cont si de faptul ca aceasta "protectie" presupune o taxa cam ridicata, pentru o tara unde multi oameni nu au cum sa-si plateasca intretinerea pe timpul iernii, am avea motive sa credem ca intrarea in NATO este mai mult un gest gratuit, conventional, cu mari avantaje numai pentru politicienii care se infoaie acum in pene precum curcanii.
Si totusi, intrarea in NATO e departe de a fi un moft, si asta indiferent de infoierea politicienilor!
Intr-adevar, Romania nu mai are inamici exteriori, dar asta nu inseamna ca nu are inamici deloc: inamicul ei principal suntem noi insine, cu dificultatea noastra fundamentala de a asimila autentic lectia democratiei si a statului de drept. Lasati de unii singuri, avand beneficiul suveranitatii nationale nestirbite, "pentru care au luptat stramosii", ne-am fi guvernat prin acte tiranice si arbitrare temperate numai de mineriade si coruptie. Unde am fi fost, dupa 1990, daca nu am fi fost "monitorizati" de atatea organisme internationale, daca nu ni s-ar fi impus cu presiuni ori cu zaharelul atatea reglementari cat de cat favorabile drepturilor omului, opozitiei, minoritatilor, presei, independentei justitiei etc.? Fara prezenta unei integrari economice si politice tot mai stranse cu Occidentul, am fi fost astazi, prin forte proprii, mai curand asemenea Belarusului!
E o traditie veche pe la noi: de multe ori in trecut, elitele politice romanesti au utilizat pretextul suveranitatii nationale pentru a respinge anumite reforme democratice, a ingradi drepturi civile sau politice sau a exploata economic cu duritate populatia. Cazul cel mai cunoscut si mai tragic, dar nu si singurul, este cel al lui Ceausescu.
Relativa sa independenta fata de sovietici nu a fost folosita pentru a usura viata oamenilor, ci pentru a asigura domnia iresponsabila si absoluta a clanului propriu, facand un iad din viata cetatenilor.
Solutia de ansamblu este "integrarea" - ceea ce este un eufemism pentru limitarea suveranitatii nationale: aceasta inseamna in fond cuprinderea Romaniei in paienjenisul relatiilor politice, economice si militare internationale, astfel incat actiunile sale interne sa poata fi controlate si influentate in mod legal de organisme internationale. Iar NATO, tot mai mult o alianta politico-militara, si nu doar o alianta militara de tip vechi, reprezinta o parte importanta a acestui proces de limitare a suveranitatii nationale, in asteptarea intrarii in Uniunea Europeana, care va reprezenta, din acest punct de vedere, momentul decisiv. Nu cred, de pilda, ca, odata in NATO, Romania ar mai putea avea drept sef de stat un Lukasenko sau Kucima sau, in general, un guvern care sa se comporte iresponsabil, in dispretul principiilor democratice si al statului de drept. Fireste, NATO nu poate rezolva direct dificultatile interne ale Romaniei, dar presiunile pe care le poate exercita pot contribui indirect la influentarea fundamentala a politicii interne. Cazul Turciei este revelant: atunci cand un partid cu tendinte islamiste a ajuns la putere, el s-a vazut silit sa se angajeze sa respecte caracterul laic al statului turc. Stie ca altminteri ar putea fi rasturnat de la putere de o combinatie de presiuni economice si actiuni ale unei armate incadrate de NATO.
In esenta, cu cat suntem mai dependenti de Occident, cu cat suntem mai indeaproape "monitorizati", cu cat guvernele si parlamentele noastre dispun de mai putina suveranitate si trebuie sa raspunda mai mult rigorilor NATO sau ale UE, cu atat mai mult noi, cetatenii simpli, putem sa rasuflam mai linistiti si sa privim viitorul cu mai multa speranta. De aceea, veselia generalizata, de circ prost, care a cuprins clasa politica romaneasca cu ocazia invitarii noastre in NATO poarta pe undeva o ironie ascunsa: in fond, politicienii sarbatoresc - nu stiu daca toti o inteleg bine - renuntarea oficiala la vechiul narav al elitelor politice romanesti de a se juca cum poftesc cu vietile noastre, sub pretextul pompos al suveranitatii nationale!
