Ne mai ia cineva în serios?

PONTA: „Vom face o analiză și vom pregăti pentru prima ședință CSAT toate datele și strategia pentru a da asigurări populației și fraților de peste Prut.“ BĂSESCU: „S-a discutat de mult, dar [Ponta] nu și-a dat seama.“

Această ultimă (până duminică seara) punere la punct a premierului din partea președintelui României, purtată bineînțeles prin intermediul televiziunilor, s-a petrecut:

- în timp ce estul Ucrainei se cufundă în fie­care zi mai mult în război civil, întreținut de o parte de Rusia, de cealaltă parte de forțele mi­li­tare ucrainene care încearcă să recâștige con­trolul asupra unor orașe ocupate anterior de separatiștii ruși și cu pierderi umane de fiecare parte;

- la o zi sau două după ce zeci de oameni pier la Odesa într-un incendiu, provocat, se pare, de ultrașii ucraineni, care la rândul lor fu­seseră atacați de separatiștii ruși, unii dintre ei veniți din Transnistria;

- în timp ce Rusia și puterile occidentale nu reu­șesc (sau nu vor) să ajungă la un acord și un aer de război rece se face tot mai mult sim­țit;

- în timp ce lumea așteaptă cu încordare să va­dă dacă Rusia va sfârși prin a interveni în fa­voarea „fraților de sânge“, iar războiul civil se va transforma într-un război veritabil dintre Rusia și Ucraina, cu consecința unei încordări suplimentare a relațiilor Est-Vest și impunerea de noi sancțiuni economice Rusiei, cu re­per­cusiuni serioase asupra economiilor europene. Și așa mai departe.

Iar noi? La noi se produc „glumițe“, se schim­bă contre între principalii responsabili pentru politica țării, se fac meciuri de replici nelalocul lor. Cum să iei disputa de mai sus? Că pre­mierul chiar nu știe ce se întâmplă în jurul lui? Că cei doi trăiesc pe planete diferite, chiar și când e vorba de securitatea națională? Că pre­șe­dintele minte? Că ambii mint? Că premierul își dă importanță, fiind în campanie electorală, și supralicitează în mod prostesc pentru a arăta cât de mult e preocupat de evenimentele din Ucraina? Atunci înseamnă că acest om, pre­mierul României și posibil viitorul ei pre­șe­dinte, nu are minte nici cât un copil. De fapt, să încerci să decodezi toate aceste ziceri, în­cercând să afli dacă și ce s-a discutat despre situația din Ucraina la ultimul CSAT pare și inutil, și imposibil. Se poate pune tot „dia­lo­gul“ pe seama neîncetatului război de cuvinte între cei doi, care au uitat de mult și de de­cență, și de logică și par să nu mai realizeze efectul psihologic al scandalului. După ase­menea replici și altele asemănătoare, oricine se poate întreba, pe bună dreptate, cine con­du­ce România, dacă o mai conduce cineva. Și, bi­neînțeles, ne întrebăm asta nu numai noi.

Începând cu vara lui 2012, Ponta a dat destule dovezi de ires­pon­sa­bi­litate și de neînțelegere fun­da­men­ta­lă a interesului național. Aș zice că din partea lui poți să te aștepți la ori­ce. Președintele, ca cineva cu mult mai avizat și mai competent, ar fi tre­buit, cred, măcar în ase­me­nea cazuri privind situația in­ter­na­țională și zonală, să atenueze, nu să dra­ma­tizeze ruptura dintre el și pre­mier. Să lase ironiile deoparte, să-și țină în frâu resentimentele și să evi­te „să-l pleznească“ pe premier, chiar da­că, pe fond, are dreptate, cum poa­te că a fost cazul acum. În astfel de situații extrem de delicate, e re­comandabil să dai impresia că lu­cru­rile sunt în ordine în interiorul gu­vernării, chiar dacă nu sunt. Dar se pare că, angrenat total în cam­pa­nia electorală, luptând deopotrivă pe „fron­tul Ponta“ și pe „frontul Bla­ga“, președintele nu e dispus să facă nici măcar concesii de formă. La est de noi lumea ia foc, iar aici pre­șe­dintele și primul ministru practică un box verbal care sfârșește prin a dărâma orice credit și respect da­torate ambelor funcții, indiferent ca­re dintre ei are mai multă dreptate. După astfel de „dispute“, dintre cei mai importanți oameni în statul ro­mân, oare cineva – prieten sau ne­prieten – ne mai poate lua în serios? Sincer, aș zice că n-ar fi el însuși prea serios dacă ar face-o!

P.S.: Duminică seara, președintele a dat un lung interviu la B1 TV. Ca de obicei, a spus multe lucruri in­te­resante, mai ales în ceea ce privește situația din Ucraina. De exemplu, a admis că s-ar cere un dialog între Kiev și separatiști (poziție adoptată, pare-se, între timp și de Germania) și că alegerile programate pentru 25 mai în Ucraina riscă să conducă la scindarea și mai puternică a țării – ceea ce nu e departe de ceea ce sus­ține Moscova. Dar nu mă pot îm­piedica să nu notez cu amărăciune atitudinea obsecvioasă a Sorinei Ma­tei, care nu și-a luat niciodată cu­rajul de a-l confrunta pe președinte cu întrebări imprevizibile și cu cri­tici rezonabile, așa cum e dator să facă orice jurnalist autentic în ast­fel de situații. Faptul că nu mai pu­tem opta decât între injurii și te­menele face tot mai irespirabilă at­mosfera dis­cursului public de la noi. //