De același autor
Cum ar arăta plimbându-se prin orașele noastre și îmbrăcat în tricou sport, blugi, geacă și adidași un străvechi om de Neanderthal, dacă ar mai trăi în zilele noastre printre noi, oamenii moderni? Unii antropologi susțin că ne-ar fi greu să-l remarcăm de îndată, în afară doar dacă n-am fi foarte atenți. Am observa numai un ins foarte solid, ca un luptător de sumo, nu prea înalt, dar lat de tot în spate, cu picioarele cam scurte, dar foarte groase, la fel cu brațele. Abia când i-am privi fața voinicului, am sesiza lucruri mai stranii: un craniu mare, dar cam turtit, un anume prognatism facial și, mai ales, excrescențele osoase de deasupra arcadelor. În fine, dacă flăcăul ar fi trecut pe la bărbier înainte, am constata că are o curioasă și dizgrațioasă bărbie teșită – dizgrațioasă din punctul nostru de vedere, dar desigur că gusturile sunt subiective.
Oricum, dacă ar trăi printre noi, sigur mulți nu l-ar plăcea pe băiat: l-ar considera frust, rudimentar, uzând în exces, ba chiar cu voluptate, de forța brută – din care are din belșug, după cât de bine e legat. L-ar trata drept relicvă, drept fosilă vie, prezență datată, deviantă, neadaptată la societatea modernă. Trăiește printre noi, dar e dintr-o altă lume pe care noi am fi depășit-o. Am zice că nu pare excesiv de deștept, deși se străduie să imite cam tot ce vede în jur: reușește cumva, dar o face destul de stângaci, rămânând străin în sinea lui de noi și ale noastre. Limba lui e mai simplă decât a noastră și, deși îi înțelegem toate cuvintele, ni se pare mereu că le dă sensuri neașteptate, bizare, străvechi. Încă un motiv pentru care ne cam temem de el, sau de ei, dacă ar fi mai mulți: puterea și violența lui sunt teribile, dar ne temem și de viclenia cu care – când se simte slab – știe să ne înșele și să ne adoarmă vigilența, mai ales făcând o mulțime de treburi brute și grele, chipurile, ca să ne aducă servicii. Dar adesea alde Neanderthalii au tăbărât peste unii dintre ai noștri adormiți și i-au nimicit: pur și simplu i-au călcat în picioare. Pe alții i-au luat cu ei, i-au făcut sclavi și i-au chinuit fără milă, până când noi am pus de o alianță, ne-am unit forțele și i-am eliberat.
Totuși, e cazul să recunoaștem că tocmai primitivismul lui Neanderthal l-a făcut agreabil pentru unii – sau unele – dintre noi. Unele femei cam nesăbuite s-au dat în vânt după mușchii lui, altele, după faptul că are pielea albă și e blond (rasa noastră era, pe atunci, ceva mai închisă la piele, fiindcă sosise nu demult din Africa), altora li s-au părut sexy protuberanțele de deasupra arcadelor, sugerând o melancolie profundă. Femei, deh! Dar sunt și bărbați de-ai noștri care s-au iubit cu zdrahoanele lor de femei, iar uneori s-a terminat rău: după câte o ceartă conjugală, consoartele enervate i-au fript.
Însă după unii șamani respectabili, nu ei, ci noi suntem cei defecți: suntem prea delicați. Avem oase ușor de frânt. Carnea ne e prea dulce. Ne-am dezvățat, vai, să ne sfâșiem dușmanul cu dinții. Ne bazăm prea mult pe felurite chipsuri, adică silexuri fine, cioplite delicat. Am pierdut contactul profund cu mama-natură, pe care numai ei l-au păstrat; am degenerat; suntem lași, nu mai știm și nu mai dorim să ne izbim cu ciomegele până ne rupem oasele și nici să ne mai spargem căpățânile cu pumnii sau bolovanii, până dăm creierul afară. Ar trebui, prin urmare, să-i luăm drept dascăli, în loc să-i disprețuim. Și mai ales să nu ne fălim cu faptul că noi am fi sapiens. Într-adevăr, Neanderthalul e arhaic, dar, spre deosebire de noi (emigranți recenți din Africa), are rădăcini înfipte temeinic în solul ancestral. S-ar cuveni de aceea – zic unii – să-l reevaluăm estetic, etic, politic, ba și spiritual: căci, da, există o spiritualitate adâncă în bâtă...
...Omul de Neanderthal a dispărut acum vreo 35.000 de ani. Antropologii dezbat cu înfrigurare dacă a pierit din cauza unei scurte reveniri a glaciațiunii, dacă a fost exterminat de strămoșii noștri sau dacă a fost asimilat de aceștia prin actul iubirii, în cadrul acelui amplu proces de reevaluare. Un lucru e cert: păstrăm toți niscaiva gene de-ale lui intacte. //
