Noua arta politica

De-a lungul timpului, arta politicii a fost definita in fel si chip. Pentru unii, adevarul ei sta in stiinta guvernarii intelepte, ramanand sa se raspunda la intrebarea simpla, dar fara raspuns: ce este intelepciunea; pentru altii - in autoadministrarea prin deliberare a unei comunitati formate din oameni liberi si egali in drepturi. (Ca in practica acestia sunt foarte greu de gasit - fie ca nu sunt egali, fie ca nu sunt liberi, fie ca ambele - nu trebuie sa impiedice puritatea teoriei.) Pentru altii, politica este arta de a distinge prietenii de dusmani, cunoscandu-se faptul ca de cele mai multe ori ei sunt de nedistins. Aristotel a asociat politica eticii, considerand ca justitia si echitatea constituie virtutile ei supreme. (De atunci au trecut insa peste doua mii de ani!) Platon a atribuit-o filozofilor, carora le-a cerut sa lase deoparte, pentru un timp, contemplarea Ideilor eterne, pentru a reveni in "pestera". (Din fericire, majoritatea nu s-a grabit sa-i urmeze povata.) Machiavelli a pus morala si politica in cosuri separate si s-a straduit sa-i prescrie celei de-a doua reguli inspirate din carti despre marii conducatori ai Antichitatii, cu speranta ca, tot aruncand ocheade in trecut, ii va convinge pe Medici sa parieze pe viitor si sa intreprinda unificarea Italiei. Nu s-a intamplat asa, in schimb, ceva mai tarziu, in Franta, Maria de Medici ordona, cu Principele la subsuoara, noaptea Sfantului Bartolomeu. Ceea ce vreau sa spun este ca lucrurile nu s-au clarificat prea mult in privinta politicii, in pofida incercarilor repetate ale atator minti stralucite. Iata de ce se pare ca exista inca un teren larg deschis de actiune practica si teoretica. Ceea ce au constatat imediat politicienii nostri in ultimele saptamani si iata ca au inovat: la intrebarea ce este politicul sau arta politicii, ei ar raspunde in cor (daca ar vrea sa fie sinceri) ca nimic altceva decat arta santajului, aplicat pretutindeni, oricui si utilizand orice resurse. Astfel, Basescu ameninta PUR, PSD si chiar UDMR cu alegerile anticipate. Mai mult, viziteaza pe sefii serviciilor secrete, carora le adreseaza incurajari (oare de ce?) si apoi cere schimbarea lui Nastase si a lui Vacaroiu din functiile lor de presedinti ai Camerelor Parlamentului. Nastase, care nu trece prin cele mai stralucite momente ale carierei sale, incearca si el, drept raspuns, un mic santaj: amenintarea presedintelui cu rigorile Curtii Constitutionale, pentru presupusa interferenta in treburile partidelor si ale parlamentelor. Dar à grand seigneur, tout honneur! PUR este maestrul de nedepasit in noua versiune a artei politice. El abandoneaza Uniunea PSD+PUR, pe listele careia a intrat in Parlament, trece la D.A.; totusi voteaza in Parlament ca presedinti ai Camerelor pe seniorii Nastase si Vacaroiu, semnaland astfel lui D.A. ca ar putea determina sa NU treaca guvernul Tariceanu si, totodata sugerandu-le delicat celor doi seniori ca depind de sustinerea umanista. Apoi PUR voteaza cu guvernul D.A., obtine posturi de ministri importante (dupa ce a ajuns in Parlament pe listele unei coalitii rivale), preseaza in continuare cerand posturi de prefecti in judete grele; dar in fata mai tarelui santaj prezidential cu alegerile anticipate, se trage putin inapoi, isi ia un aer demn si filozofic: zice NU la prefecturi, PSD la Parlament si D.A. la guvernare. Nici Solomon imparatul n-ar fi procedat mai intelept! Nu se stie deocamdata ce se ascunde in chestia prefecturilor: poate, nu mai iau prefecturi, ce-mi dati la schimb, ca sa votez cu voi in Parlament? Fireste, mai sunt si alte episoade de arta politica mai vechi sau mai noi (de pilda legate de UDMR), iar unele vor aparea probabil in curand in cursul razboiului fratricid dintre Iliescu si Nastase. Numai PRM, al carui sprijin pare a fi neoportun in aceste momente istorice, sta bosumflat si principial pe tusa zbierand "tradare", in asteptarea momentului cand ar putea intra in veselul recital de maitres chanteurs. In fata acestei nesfarsite si polifonice arii a noii arte politice, Aristotel si-ar face cruce, iar bunul Machiavelli s-ar calugari! Si sa nu uitam un detaliu: totul, dar absolut totul are ca temei, reazem, acoperire, semnificatie, scop, menire, motivatie, etc. interesul national! Desigur!