Noua ilegitimitate

Clasa politica romaneasca (sau o mare parte a ei) pare a fi inventat zilele acestea un nou concept de guverna­re, care ar trebui patentat de urgenta la scara internationala: opozitia guverneaza, guvernul executa. Duminica deja, am aflat de la premierul Calin Popescu Tariceanu urmatoarele elemente care vor determina politica din ur­ma­toa­rea perioada: 1) refuzul alegerilor an­ticipate ca solutie pentru rezolvarea crizei de reprezentativitate a coalitiei gu­vernamentale; 2) un guvern minoritar PNL-UDMR cu excluderea PD, guvern care se poate bizui pe votul PSD, PC si, poate PRM in parlament, asadar accederea de facto  a PSD la putere; 3) in­trarea in opozitie a PD si a prese­din­te­lui Basescu, desemnat explicit de premier drept inamicul public numarul 1 si asupra caruia planeaza procedura de suspendare, cu bune sanse de reu­si­ta, si o demitere prin referendum, cu foar­te putine sanse de reusita.

Ce se observa indata e fuga de con­sul­tarea optiunilor electoratului: premierul a prezentat alegerile anticipate ca pe un dezastru national, ce ar aduce instabilitate si oprirea cresterii economice. E ceea ce a facut - cum ne amin­tim - si in 2005. Ideea e falsa faptic si inacceptabila sub raport democra­tic. Dimpotriva, posibilitatea demisiei in bloc a guvernului nu pare a-l fi preocupat deloc pe d-l Tariceanu, desi aceasta - perfect fireasca in actuala cri­za - ar fi deschis calea unei deblocari mai profunde a crizei, fie ca ea ar fi dus la alegeri anticipate, fie la un guvern PSD-PC-UDMR, condus de un pre­mier PSD. Dar, evident, demisia Ca­bi­netului l-ar fi facut pe presedinte arbitrul situatiei, ceea ce nu convine nici pre­mierului, nici PSD, nici PNL. Faptul ca premierul nu a optat pentru nici una dintre aceste doua solutii firesti si de­mocratice, pretutindeni practicate in Europa, alegand-o pe a treia - "minori­ta­ra" -, arata dezinteresul sau pentru "re­gula majoritatii".

 Mai grav, notiunea de "guvern minoritar", acceptabila in general numai ca formula tranzitorie si pe termen scurt, a ajuns investita cu o legitimitate neas­tep­tata, ca solutie de stabilitate pe o durata de aproape doi ani. Daca tinem seama si ca viitorul guvern va fi, de fapt, nu minoritar, ci miniatural, nea­vand, prin partidele reprezentate, nici macar o treime din parlament, nefiind format nici macar in jurul formatiunii cu cel mai mare numar relativ de parla­men­tari  (cum era Alianta D.A.) si ca aceasta guvernare miniaturala va guverna cel putin doi ani, va trebui sa no­tam ca premierul a renuntat in chip aproa­pe explicit la conceptul demo­cra­ti­ei reprezentative. Te intrebi, in aceas­­ta situatie, de ce mai e nevoie in general de alegeri?

Aceasta concluzie e intarita si de ce­rerea liberalilor ca democratii sa admita plecarea din guvern a d-lui Blaga si a d-nei Macovei pentru refuzul de a semna ordonanta de amanare a alegeri­lor europene, ordonanta pe care, fie si numai din punct de vedere strict formal, cei doi nu aveau cum s-o accepte. Premierul si cei care il sustin au ara­­tat si in acest caz ca doresc sa evite in ur­matoarea perioada orice scrutin popu­­lar, de orice fel ar fi acesta, in care PNL si PSD sa fie actori.

 Dar sabotarea de facto  a democratiei reprezentative este si opera PSD: acest partid ar putea accede acum direct la guvernare, ceea ce i-a fost refuzat - fie si pe nedrept - in 2004. El prefera insa sa guverneze de acum ina­inte din umbra, pretinzand ca e in opo­zitie, asa cum liberalii vor fi de acum in opozitie pretinzand ca guverneaza. Limitele clare dintre puterea si opozitia parlamentara vor fi sterse, ceea ce va insemna ca electoratele respective nu se vor mai regasi - unul in ceea ce puterea face, altul in ceea ce opozitia cere. Acest lucru contrazice vointa am­be­lor electorate, care nu sunt consultate in aceasta chestiune esentiala si peste capul carora s-a luat decizia unei noi aliante de facto. Deja premierul a evocat "reconcilierea nationala" (concept drag lui Ion Iliescu) si a evitat sa vorbeasca despre lupta impotriva coruptiei si pentru consolidarea statului de drept. Cum ar fi putut-o face, cand a exclus-o tocmai pe Monica Macovei? Or, e putin probabil ca majorita­tea electoratului liberal se va regasi in "reconcilierea nationala" cu Ion Iliescu.

 In sfarsit: a-l fi desemnat pe Traian Basescu ca pe singurul vinovat pentru destramarea Aliantei e nu numai impotriva bunului simt - in aceste cazuri aces­ta obisnuieste aproape automat sa judece ca vina este impartita in pro­por­tii variabile intre parteneri -, dar in­tra in coliziune cu faptul ca presedintele pastreaza - in pofida unor pierderi de cateva procente din ultimele luni - o mare popularitate, in orice caz cu mult mai mare decat a premierului. Nu are acum nici o importanta daca prese­din­te­le a facut greseli si cate, ci numai fap­tul ca intreaga actiune de suspenda­re, pe care majoritatea parlamentului (din care pare a face parte acum si PNL) a acceptat-o, opune reprezentativi­ta­tea acestuia reprezentativitatii prese­din­telui, subminandu-le in final pe ambele, dar mai mult si mai repede pe pri­ma. Premierul si grupul de care el e dependent actioneaza, asadar, impotriva sentimentelor majoritatii publicului din acest moment si, in general, im­­potriva reprezentativitatii democratice, fara a avea deocamdata nici macar girul formal al unei decizii a  Curtii Con­sti­­tu­tionale de incalcare grava a Constitutiei din partea presedintelui.

 Sa nu examinam acum si aici proba­bilele consecinte ale acestei decizii pen­tru diferitele partide si actori politici individuali. Sa remarcam doar atat: de­mocratia reprezentativa din Romania a suferit o grea lovitura cu aceasta oca­zie. Guvernarea a devenit "miniatu­rala" - ceea ce e numai un alt cuvant pen­tru a spune "oligarhica" . Desigur, ea a mai fost astfel si in trecut, dar, cel putin, aparentele "majoritare" au fost pastrate. Dar cred ca este pentru prima data dupa primele alegeri libere din 1990 cand guvernarea dispretuieste pe fata vointa electoratului! Rezultatul nu poate fi decat o guvernare, desigur, for­mal legala, dar nu mai putin ilegitima in conceptul ei, deoarece ea pare sa ocoleasca practic, sistematic, pe ter­men relativ lung si intr-un mod deci­siv reprezentativitatea nationala, de la care, in mod constitutional, inca se mai reclama.