De același autor
fără însă a se adresa public românilor începînd din 10 august, tinde să aibă un răspuns simplu: pur și simplu d-na Dăncilă nu era în stare să facă față unei conferințe de presă, unde ar fi plouat cu întrebări incomode; iar citirea unui comunicat i-ar fi creat un anume disconfort, căci sunt binecunoscute greutățile sale de citire. O astfel de explicație sună aproape fantasmagoric și totuși aproape că nu văd alta.
Oricum, faptul că opinia publică românească nu este considerată vrednică să primească o explicație de la primul ministru – pentru a nu mai vorbi de scuze – pentru violențele nejustificate ale jandarmeriei din 10 august arată continuarea disprețului și a sfidării cu care guvernanții continuă să o trateze. În schimb, teoriile conspiraționiste sosite din partea PSD abundă: teoria loviturii de stat plănuită de președinte și capii Opoziției desfide, prin imbecilitate, orice s-a zis pînă acum: cine organizează o lovitură de stat cu zi și loc anunțate dinainte? Prin ce anume chiar intrarea unor civili în sediul guvernului (presupunînd că s-ar fi produs) ar putea da jos un guvern constituțional? Și mai ales, unde sunt dovezile concrete ale unei astfel de acțiuni, instigate, chipurile, de președinte? Nu mai insistăm. Mai recent, aflăm, de la Darius Vâlcov, consilier al primului-ministru și condamnat pentru corupție în primă instanță, cel cu tablourile pitite prin pereți, că la originea violențelor ar putea fi multinaționalele, supărate pe „legea Dragnea”, legată de redevențele pentru gazul off-shore care ar urma să fie extras din Marea Neagră. Scenariul scris de Vâlcov ar fi următorul: „forțe obscure” – adică multinaționalele susținute de puterile occidentale vor să îngenuncheze România, înlăturînd guvernul patriot Dăncilă și utilizînd drept cozi de topor pe președinte și pe liderii Opoziției, în complicitate cu SRI și SIE și avînd drept masă de manevră vreo 150 de mii de demonstranți zevzeci.
Consecința presupun nedorită a acestui tip de scenarii este exaltarea puterii adversarilor PSD. Sărmana scrisoare a premierului pare neputincioasă să combată asemenea forțe redutabile: principalele servicii de informații, președintele, Opoziția, misterioase organizații din Diaspora, totul acționînd unitar și susținut temeinic de „ambasade” și de multinaționale. Rezultatele de altfel s-au văzut: chiar dacă guvernul Dăncilă e pe poziții, unii „din interior” (poate năimiți de „statul paralel”) deja îi cer demisia: Ecaterina Andronescu, jurnalistul Bogdan Chireac de la Antena 3 sunt ultimii, dar nu vor fi și cei din urmă. Imaginea guvernării e la pămînt în țară și în străinătate, iar supărarea și frustrarea unei părți însemnate a opiniei publice au atins cote severe, vizibile în ultimele sondaje.
Noi vedeam lucrurile complet diferit: Vedeam în președinte un om cu bune intenții, dar cu slăbiciuni politice, mai ales incapabil să utilizeze în mod abil ocaziile oferite. Vedeam mai ales fragilitatea Opoziției, lipsa ei de unitate, absența unei platforme comune, a unui program comun pozitiv, orgoliul distructiv al liderilor partidelor. Vedeam o Uniune Europeană și ea divizată, aproape îngenunchiată de mari probleme: diferendele comerciale cu SUA, Brexit-ul, problema eternă a imigranților, populismul, relațiile tot mai tensionate dintre „vechea” și „noua” Europă, diferendele cu Rusia. În general, vedeam un Occident divizat și slăbit ca influență globală, permițînd României să-și încalce nepedepsită angajamentele luate cu ocazia aderării la UE. Dar, conform scenariilor pesediste, iată că ne înșelam: adversarii Puterii de la București sunt puternici, uniți, fioroși, eficienți! O, de-ar fi numai 10% din ce cred sau își imaginează pesediștii, și tot am avea de ce să deschidem cîteva sticle de șampanie!
Nu, ceea ce s-a întîmplat și se întîmplă nu este rezultatul unei conspirații, în care participanții apar – ca de obicei în asemenea situații – mult mai mari decît în natură. Nu-i nicio conspirație, ci realitatea tristă: Dragnea chiar este condamnat penal și își așteaptă o sentință definitivă, de care se zbate să scape distrugînd justiția și țara; îndatorarea României chiar crește; inflația nu e o iluzie și nici rezultatul unei trădări naționale, ci al politicilor demagogice ale guvernului. Jandarmaria chiar a bătut și a gazat demonstranți oameni fără apărare, căzuți la pămînt sau cu mîinile sus. Din neghiobie chiar a bătut și niște turiști israelieni, scoși dintr-un taxi. Și nici măcar nu erau „sorosisti” pentru ca să-și merite bastoanele din cap. N-a fost nici conspirație nici trucaj, cum crede d-na Norica Nicolai, eurodeputat ALDE, ci ordine ilegitime și lipsă de profesionalism. Iar Viorica Dăncilă chiar nu poate citi corect și stă rău la înțelegerea textului. Nici asta nu-i conspirație. Nici trucaj. Și nici glumă.
