O coaliție ineficientă

Scăderea puternică a numărului de cazuri de Covid, reaprinderea economiei și apropierea vacanțelor, se pare, fără restricții serioase au putut genera un sentiment nou de optimism în rândul publicului – ceea ce, în sine, nu e rău. Din punctul de vedere al guvernanților e prematur însă și situația poate chiar induce iluzii periculoase în opinia publică. Și asta nu numai fiindcă rata mică a vaccinării – nici măcar personalul medical nu s-a vaccinat în proporție de peste 90% – creează solul optim pentru o reaprindere a epidemiei în toamnă (cu varianta „indiană”, rebotezată „delta”). Dar, mai ales, e greu de văzut, după o jumătate de an de guvernare, cam ce a realizat coaliția din frumoasele ei pro­misiuni. Să recunoaștem fără bucurie: aproape nimic. În schimb, scandalurile și diviziunile, nu numai între partide, dar chiar și în interiorul partidelor principale (PNL și USR PLUS), n-au lipsit.

Mă voi referi numai la două aspecte, dar care mi se par esențiale: tergiversarea desființării Secției speciale, totuși cerută de UE, și, în general, a mai tuturor măsurilor reparatorii din Justiție. Deși are majoritate în parlament și poate vota orice, coaliția nu pare a se fi decis să acționeze decisiv și mai ales încă e divizată în privința soluțiilor. În această privință, recăderea în tăcere și inacțiune a președintelui Iohannis este de neînțeles. Și asta, deoarece cred că numai sub un impuls hotărât primit de la Cotroceni, partidele se pot decide să meargă înainte cu aceste reforme, dar și cu altele din Sănătate, Educație, Economie etc.

Poate și mai gravă, căci apasă direct și foarte vizibil asupra unui mare număr de cetățeni, în plus, are și vizibilitate națională, este situația administrației de la București. Problema guno­iului din sectorul 1 e numai vârful aisbergului; neîngrijirea parcurilor e iarăși numai un alt aspect. Se adună însă: străzile cu gropi, băncile rupte în parcuri, invazia de căpușe, șobolani și țânțari din cauza întârzierii nepermise a lucrărilor de prevenție. Dna Clotilde Armand continuă să se certe cu Romprest și cred că are dreptate pe fond, dar lumea vrea să vadă guno­iul strâns odată, iar administrația locală pare incapabilă să negocieze o soluție. Dl Nicușor Dan e „asediat” de vechea administrație, pe care nu știe cum s-o dea afară. (Dar oare nu cunoștea probabilitatea acestor dificultăți când a candidat?) Pe deasupra, prefectul Bucureștiului de la USR PLUS nu se înțelege, pare-se, nici cu dna Armand, nici cu Nicușor Dan. Și, poate cel mai grav, în București nu se prea observă începutul marilor lucrări de schimbare a conductelor de termoficare. Ar trebui să fie deja multe străzi și bulevarde desfundate (ceea ce în sine n-ar fi plăcut, dar ar fi promițător.) Și, dacă nu se lucrează intens acum, în timpul verii, la iarnă va fi la fel de rău ca în iarna trecută. Pe scurt, mă tem că trebuie spus un lucru simplu și dur: deocamdată, Nicușor Dan, Clotilde Armand și, în general, coaliția de la București sunt un eșec patent. Dacă lucrurile vor merge tot așa, vom deveni nostalgici după Firea? Și, repet, deocamdată, oamenii sunt mai curând bucuroși că au scăpat de restricții și că se pregătesc de vacanțe; dar va veni curând și scadența, cu supărare și furie.

În fine, acest rechizitoriu la adresa coaliției nu-l poate ocoli pe prim-mi­nistru. Sunt de acord că dl Cîțu, cât timp nu este președintele PNL (funcție la care aspiră), are mâinile pe jumătate legate și nu poate demara toate reformele pro­mise cu toată viteza. Îi acord, așadar, un mic respiro. Sunt, de asemenea, convins că are bune competențe economice și că, odată ce va avea la dispoziție și banii din PNRR, va putea reuși câte ceva pe acest plan. Ceea ce însă mă intrigă și chiar mă neliniștește cel mai mult deocamdată este triumfalismul lui, afișat constant și masiv. Pentru domnia sa, totul e perfect, inclusiv campania de vaccinare, deși aceasta și-a ratat mai toate obiectivele pe care chiar dânsul le-a fixat. Mă așteptam la o analiză critică, la organizarea unui co­lectiv consultativ făcut din experți de ca­litate și apoi la măsuri de remediere din tot spectrul. Măcar primarul sectorului 2 tot a făcut ceva: oferă mici în asociere cu vaccinul, în Piața Obor. Dar guvernul ce are de gând? Cu excepția lui Raed Arafat (care nu e politician și își permite să-i critice direct pe antivacciniștii notorii) și a dnei ministru Mihăilă, care mai îndrăznește, timid, să facă câte o propunere utilă (cum ar fi aceea că personalul medical nevaccinat din spitale ar trebui să se testeze periodic pe speze proprii), guvernul tace pudic și n-are curaj să fie mai puțin delăsător, iar prim-ministrul, în loc de fapte, aruncă cu vorbe. Cu prea multe vorbe fără acoperire.

Ba unele dintre ele sunt de-a dreptul delirante: „Am convins o Românie să fiu premier, cred că e mai ușor să conving niște colegi să mă susțină la șefia PNL”, declara nu demult cu aplomb dl Cîțu. Să numești procedura prin care Cîțu a devenit premier (nominalizat de preșe­dintele Iohannis și votat de o coaliție în parlament, negociată cu greu de riva­lul său, Orban) faptul de a fi „convins o Românie” e dovadă ori de obnubilare mentală (ceea ce nu cred, căci dl Cîțu nu e deloc un prost), ori de o prematură intoxicare cu elixirul puterii; oricum, asistăm la un exces propagandistic deplorabil.

Dacă asemenea declarații ar fi ieșit pe vremuri din gura lui Grindeanu, Tudose ori Dăncilă, am fi țipat cu toții pe toate canalele; azi domnește încă o relativă pace. Dl Cîțu se mai bucură de credit, iar oamenii au altele de făcut decât să-i studieze declarațiile. Dar cât timp va mai ține pacea? //