De același autor
Cu adevărat, a fost o „lebădă neagră”! Chiar foarte neagră și deloc grațioasă! Ieșit dintr-un fel de neant, aflat la câteva procente acum trei-patru săptămâni, acest Călin Georgescu a suit fulgerător în fruntea clasamentului, obținând aproape 23%. Cum a fost posibil? Cum de n-au anticipat comentatorii, presa? Au știut ceva serviciile cele faimoase? Au fost implicate fermele de boți, mâna sau, mai degrabă, banii Rusiei? Or fi fost, dar noi de ce n-am știut? Vorba-ceea: „Trădare să fie, dar s-o știm și noi”! Ei bine, nimeni pare că n-a știut nimic despre mișcările tectonice ascunse pe TikTok ale unei părți considerabile a electoratului. Sau nu ne-a spus. Și cel mai puțin pare să fi înțeles ceva primul-ministru, dl Ciolacu, aruncat dintr-odată în irelevanță, cel dintâi șef de PSD care ratează nu numai președinția, dar și cursa finală pentru ea. Culmea, având în vedere circumstanțele, nu mă pot bucura. O slăbire sau o disoluție a PSD ar lăsa un vid pe care l-ar umple alții, nu liberalii!
Ce l-a făcut pe Călin Georgescu atât de atractiv pentru o parte a electoratului? Morga universitară? Putinismul? Teza că suntem împinși în război cu Rusia de „stăpânul” NATO? Foarte posibil. Și totuși, e un om cu dosar penal pentru afirmații antisemite și elogioase la adresa lui Zelea Codreanu și a lui Ion Antonescu. Sau cumva, neplăcut de spus, dar necesar, a fost votat de foarte mulți nu în ciuda faptului că e antisemit, ci pentru că e antisemit? Căci să nu ne facem iluzii că acest vechi virus atât de solid implantat cândva în societatea românească ar fi dispărut. Dimpotrivă, în contact cu recrudescența antisemitismului în Europa „civilizată” de azi n-ar fi de mirare că s-a activat și la noi, din starea de relativă latență în care s-a aflat timp de câteva decenii.
Au contat, desigur, și uriașele erori ale partidelor și candidaților celorlalți. De la manipulările lui Ciolacu spre a-l discredita pe Geoană până la scoaterea, foarte politică, a Dianei Șoșoacă de pe buletinele de vot de către CCR. (Dacă Șoșoacă putea candida, voturile suveraniste s-ar fi împărțit duminică seara la trei, nu la doi și probabil că Georgescu n-ar fi ieșit în frunte. Dar Ciolacu, care s-a crezut deștept nevoie mare, a arătat contrariul.) Cea mai gravă lipsă a fost însă mediocritatea și platitudinea candidaților: unul expirat și plicticos, altul „deștept”, cum spuneam, altul părând brusc moderat fără să fie, altul nepregătit și gafeur, altul, complet irelevant.
Au lipsit, desigur, programele serioase.
Dar cel mai mult cred că au cântărit în balanță absența răspunsurilor oneste și clare la problemele grave ale momentului: ce facem cu războiul din Ucraina, mai ales după realegerea lui Trump la Casa Albă, cum răspundem marelui deficit bugetar, ce loc vom ocupa în UE, dacă trebuie să ne pregătim militar pentru un război și în ce fel? Candidații au răspuns echivoc, s-au ferit de a fi tranșanți și sinceri, pe scurt, au încercat să ne „aburească” și să ne piardă cu fraze de conjunctură și cu excursii verbale lungi în afara subiectului. Oamenii au simțit mârșăvia și s-au întors dezgustați spre noul venit, care a pozat în om cu soluții simple și salvatoare. Asta, atunci când candidații principali precum Ciolacu și Ciucă n-au fugit pur și simplu de dezbateri, precum aceea organizată de Digi24, sfidându-i nu numai pe ceilalți participanți, ci mai ales sfidând electoratul. Care n-a mai tolerat.
Și totuși... Recunosc că nu înțeleg mecanismul prin care s-a declanșat explozia de la urne. Sondajele, chiar și exit-pollurile, altădată relativ precise, au fost complet infirmate. Sociologia s-a dovedit mai departe decât oracolele „Mamei Omida”. Mă simt pierdut în incertitudine, atins de un fel de crampă mentală. Bineînțeles, nu mai îndrăznesc să spun nimic despre ce va fi la turul al doilea, nici la parlamentarele de duminica viitoare. Mă aștept însă ca și acolo „suveraniștii” să ia împreună un foarte mare număr de voturi. Nu știu dacă vom mai putea avea un guvern proeuropean și pro-NATO și o majoritate corespunzătoare în noul Parlament. Mai curând nu decât da.
Pe scurt, nouă, liberalilor autentici și eurofililor, electoratul ne-a dat cu tifla. Dar și-a dat și lui, fără să știe.
Oricum, un lucru pare să fie clar: România intră zgmotos în era iliberalismului și a renașterii miturilor antisemite și naționaliste. Iar asta se petrece chiar dacă, într-un caz fericit, Călin Georgescu va pierde la turul al doilea înaintea Elenei Lasconi.
