De același autor
Saint-Simon a scris candva, in timpul Restauratiei, un pamflet in care facea presupunerea ca o calamitate misterioasa i-ar rapi Frantei, deodata, pe toti nobilii - pairs-i, baroni, duci, arhiduci, conti, inclusiv pe toti marii prelati ai regatului. Ce s-ar intampla? - s-a intrebat el. Ei bine, nimic. Mai precis, nimic rau: lumea ar trai mai fericita si mai prospera, scutita fiind, pe de o parte, de cheltuielile nemasurate ale nobililor, pe de alta parte, de lipsa lor de contributie la crearea efectiva a avutiei nationale si a valorilor. In schimb, scria Saint-Simon, ar fi un dezastru daca ar pieri clasa antreprenoriala, industriasii, artizanii, inginerii, poetii, artistii, savantii, dar nobilimea regatului ar ramane neatinsa..jpg)
Saint-Simon era adeptul unei utopii tehnocrate si antreprenoriale - veti spune. Si totusi, zilele acestea, m-am gandit ca scrierea lui - utopica sau nu - nu era lipsita de miez. Doar ca - schimband ceea ce e de schimbat - nu vom mai presupune nici calamitate misterioasa, nici nobilime, ci numai vacanta eterna si politicieni. Pe scurt, ce-ar fi daca i-am trimite pe toti politicienii intr-un concediu fara sfarsit?
Mai intai, n-am mai avea stiri politice. Ati observat, desigur, ca, in perioadele de vacanta - iarna sau in august - lipsesc stirile politice, iar organizatiile media se dau de ceasul mortii ca sa umple cu ceva programele. Abia de reusesc, facand apel la noutati insipide despre animale de casa schizofrenice, despre farfurii zburatoare si despre secretele de vacanta ale celebritatilor. De unde rezulta, prin extrapolare si inductie, ca cei care produc marile evenimente - si care aproape intotdeauna sunt nefericite - sunt politicienii insisi. Fara ei, ar fi cu siguranta mai putine razboaie, revolutii, crahuri financiare, crize economice si sociale, dar, mai ales, daca ar disparea ei, ar pieri scandalurile politice de felul celor de la noi, cu certuri nesfarsite intre partide si indivizi.
Dar cine va conduce, totusi? Ei bine, dar cine a condus acum, cand, de sarbatorile de iarna, mai toti politicienii romani au disparut? Si totusi, am supravietuit si fara ei viscolului, ninsorii si gerului! N-am vazut, zilele acestea, nici parlamentari facand sport la zapada, nici prim-ministru, nici primar general, nici macar presedinte care sa reuneasca nu stiu ce comitet de ninsoare si sa dea instructiuni. Au fost toti in concediu, plecati departe. D-l Orban a fost prezent, dar mai bine nu era! Circulatia pe Autostrada Soarelui si situatia aeroporturilor ar fi ramas la fel de bune sau rele, chiar daca disparea in Bahamas sau in Papua-Noua Guinee. Si zau ca mai bine pleca pe acolo, fie si insotit de prietenul lui, Videanu, fiindca nu le-am fi simtit deloc lipsa! Or, trebuie sa invatam ceva din toate astea. Si anume ca, in general, nu e nevoie de politicieni: ideile lor sunt de obicei primitive, interesele lor sunt strict de imagine, apetiturile lor sunt strict de putere, primul lor reflex este de a minti, al doilea de a da vina pe altul, al treilea de a baga mana in avutul public, iar al patrulea de a ne cere votul pentru toate acestea laolalta.
Asadar, ne-am descurcat "rezonabil" (Videanu dixit) fara politicieni. Pana la urma, au circulat si tramvaiele, s-a facut si aprovizionarea, unii bolnavi izolati din satele inzapezite au fost adusi cu elicopterul, ba chiar unii cetateni au mai dat jos, la lopata, kilogramele depuse zilele acestea. Copiii au fost fericiti, iar recolta se anunta buna. A fost iarna, a fost frumos, a fost zapada, a fost pace. De ce nu am invata o lectie si am aplica-o in viata pe mai departe? E imoral? Poate, dar e sanatos si practic. E rezonabil.
De altminteri, nu propun solutii radicale - ele ar fi riscante, de altfel. Nu vreau sa-i inlaturam pe politicieni - evident ca ei nici nu s-ar lasa inlaturati - , ci propun numai sa-i trimitem vreo 11 luni si jumatate pe an in concediu platit unde vor ei. Le permitem o jumatate de luna pe an sa vina inapoi ca sa se certe (eventual in timpul caniculei din iulie-august, cand noi plecam in concediu) - asta ca sa nu sustina ca nu am iubi democratia reprezentativa si ca sa capete un nou apetit de distractie. Iata, suntem dispusi chiar sa le platim concediul din buget - numai ca sa stea cat mai departe, sa-si conduca motocicletele, iahturile, sa-si poarte bikinii pe unde vor, sa-si stabileasca resedintele in orice paradis terestru. Oricum, vom cheltui mult mai putin pe concediile lor decat daca ii tinem in spinare aici, lasandu-i sa ia decizii contradictorii si eronate, sa se razgandeasca una-doua, sa cheltuiasca banul public pe afaceri private, sa plateasca consultante inutile, sa-si hraneasca pe banii nostri clientii politici. Promitem chiar sa-i si realegem!
A, inca ceva: vrem sa-i ia cu ei si pe analistii de serviciu ai tuturor televiziunilor, pentru ca tot nu vor mai avea ce comenta, iar prezenta lor - acra, monotona, labartata pe toate ecranele - si aerele lor de atotstiutori si de supercompetenta ne-au obosit rau de tot.
