De același autor
O confluență dintre semidoctismul cu diplomă și neîncrederea în instituțiile statului liberal generează recăderea periculoasă în superstiție și conspiraționism a unei părți deloc nesemnificative a populației.
Ministerul Sănătății – spune ministrul de resort – va promova o lege care să sancționeze refuzul părinților de a-și vaccina copiii – act ce pune în pericol nu numai sănătatea acestora, dar, de la un anumit grad de refuz, și sănătatea populației în ansamblu. Era și cazul. Datele arată că numai într-un singur an – 2014 față de 2013 – rata vaccinării cu ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) a scăzut cu aproape 20 de puncte procentuale (de la 97,4% la 78,3%) în București, iar cea a vaccinării cu DTP (difterie, tetanos, pertussis) cu peste 20 de puncte procentuale, de la 95,9% la 75%. Remarcabil însă mi se pare faptul că pe ansamblul țării scăderile sunt cu mult mai mici, de exemplu, doar cu două puncte procentuale pentru ROR.
De ce remarcabil? Fiindcă Bucureștiul are, cantitativ vorbind, populația de părinți tineri (cu copii mici la vârsta vaccinărilor) cea mai instruită, cea mai informată, dar și cea mai bine situată material. De unde rezultă – împotriva unei credințe naive – că sporul de informație și instrucție nu numai că nu ferește de obscurantism și conspiraționism, dar le și facilitează acestora răspândirea.
Se cunoaște că moda refuzului vaccinării – deja puternică în SUA și în unele țări europene – a găsit la noi susținători din belșug, inclusiv în unele grupări ortodoxiste, precum organizația ProVita. Dar chiar BOR adoptă formulări echivoce: „Susține vaccinările dacă acestea urmăresc scopuri terapeutice, și nu comerciale și este respectată libertatea pacienților“. Dar, mai întâi, „pacienții“ sunt copiii de un an, care nu au discernământ! Apoi, cine decide dacă vaccinul are, sau nu, o valoare „terapeutică“? Părintele, medicul, preotul? Până una-alta, Internetul abundă cu pseudoinformații privitoare la presupusa nocivitate a vaccinurilor. Oamenii lipsiți de o instrucție științifică reală pot cădea ușor pradă acestor pseudoinformații, vehiculate iresponsabil chiar și de unii „formatori de opinie“ din Occident sau de la noi.
Vorbind în termeni generali, nu ar trebui să ne mirăm prea mult de persistența neîncrederii în știință. Întotdeauna, numai o minoritate a crezut cu adevărat în aceasta, iar majoritatea a crezut în demoni, duhuri, descântece, zei (fie și rebotezați „extraterești“). Sunt destule motive pentru „necredința“ în știință, printre care – enumerând la repezeală câteva – faptul că știința elimină centralitatea omului din univers, exilează divinitatea activă, este contraintuitivă, presupune o disciplină riguroasă a gândirii raționale și eliminarea emoțiilor. Cu toate acestea, au existat epoci, în sec. XIX și XX, când cel puțin marea majoritate a populației instruite a crezut în știință. Azi situația pare a se schimba: un procent semnificativ al acestei populații devine „sceptică“ în această privință.
Văd două cauze principale ale acestui „scepticism“, specifice situației de la începutul secolului XXI (care se adaugă la cele generale, notate mai sus).
Mai întâi, dezvoltarea (chiar și la noi) a educației, astfel încât procente însemnate ale populației au astăzi nu numai studii liceale, dar și studii universitare, deși a ameliorat performanțele punctuale ale oamenilor, nu a asigurat decât într-o măsură limitată difuzarea spiritului științific. Devenită de masă, educația liceală și chiar cea universitară au rămas superficiale și, în cel mai bun caz, instrumentale. Pe vremuri, educația era mai limitată în suprafață sub raport populațional, dar mai profundă. De aceea, azi, milioane de oameni cu diplome universitare, cu masterate și chiar doctorate gândesc preștiințific sau neștiințific, dar cred în schimb despre ei că au competența de a discuta și critica știința în ansamblu, deoarece posedă câteva elemente de vocabular științific. Trebuie să recunoaștem că există și persoane foarte capabile în specialitatea lor, dar care judecă complet preștiințific, de îndată ce se referă la alte specialități – spre pildă, „realiști“ care nu înțeleg valoarea științifică a istoriei sau a biologiei evoluționiste ori „umaniști“ care nu înțeleg fundamentele fizicii etc.
Dar găsesc și un alt motiv important, socio-politic: mulți oameni nu au încredere în știință, fiindcă aceasta este tot mai mult văzută ca parte a establishment-ului (stat și corporații) sau, cum se spune, a „sistemului“. Or, spre deosebire de ceea ce se întâmpla acum 100 de ani, azi mulți nu numai că privesc critic statul, dar îl văd adesea ca pe o parte a unei entități malefice, pusă pe control total și nimicirea vieții – „sistemul“. Știința, cu laboratoarele ei extrem de scumpe, cu limbajele ei incomprehensibile pentru neinițiat, cu reacțiile ei, nu o dată, contradictorii (ceea ce, științific vorbind, este extrem de normal), cu realizările ei uimitoare, dar și înfricoșătoare pare a fi principala resursă a „sistemului“. Ca să „crezi în știință“, când nu ești tu însuți un om de știință și nici măcar nu înțelegi spiritul acesteia, ar trebui măcar să ai încredere în instituțiile socio-politice care garantează și finanțează știința – statul și „sistemul“. Când însă ești tot mai ispitit să vezi în stat și în corporații un „mare Satan“, când devine cool să fii „antisistem“, anticorporatist, neoanarhist, e aproape obligatoriu să ajungi neîncrezător a priori în știință, iar la limită să vezi în întreaga știință mainstream o „conspirație“ urzită de forțele răului.
Prin urmare, susțin că o confluență dintre tot mai răspânditul semidoctism cu diplomă, care ratează spiritul științific, și neîncrederea mereu mai mare din epoca noastră în instituțiile statului liberal generează recăderea periculoasă în superstiție și conspiraționism a unei părți deloc nesemnificative a populației, nu în ultimul rând, a celei zise „instruite“. Înțelegem, poate, acum și de ce refuzul vaccinării tinde să fie mai mare la București decât în zone mai sărace din provincie: acolo, oamenii, statistic vorbind, mai tradiționaliști, au rămas mai obedienți față de edictul autorității și mai puțin expuși la módele anarhiste de pe Internet. Dimpotrivă, printre noile generații urbane se regăsesc în mai mare măsură spiritul contestatar (pe care îl lăudăm în alte situații), cât și scepticismul generalizat față de „adevărurile“ publice. E ironic că, dorind să fie libere de tirania „Sistemului“, destule persoane aparținând acestor generații ajung să refuze rezultatele cele mai prețioase ale științei, neștiind să vadă în aceasta unul dintre bunii și vechii aliați ai libertății.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 24
vasilica - 10-14-2015
Si eu o sa-ti crap capul la tot neamul daca copilul meu culege vreo forma mutanta de poliomielita de la plodul tau nevaccinat care a oferit gazda si mediul propice unei mutatii genetice virusului. Sa fii sigur de asta.
Răspundenae - 05-04-2015
Nu voi respecta o astfel de lege,chiar daca vor fi prevazute daune pentru efectele adverse.Nu voi risca sanatatea copilului,pentru un presupus bine pe care l-as face societatii.
Răspundeprofesoru - 04-27-2015
Un articol excelent al lui Cristian Ghinea in Dilema Veche: "Ce poate face statul cu miscarea antivaccin?"
RăspundeFelix - 04-27-2015
1) Exact despre vaccinurile INCA nefacute este vorba frate, altminteri discutia nu are rost. Am dat cifra de 5 ani ca exemplu, argumentul e acelasi si la 2, 3, 4, ani: daca copilul X INCA nevaccinat se imbolnaveste si a a luat boala de la copilul Y care ar fi avut varsta sa fie deja vaccinat si a ales altfel, cine plateste spitalizarea copilului X? 2) Efectele adverse sunt desigur cunoscute, daca vaccinul este obligatoriu, atunci statul trebuie sa plateasca daca ele apar, vezi cazul Frantei. 3) La care afirmatie a mea concreta te referi??
RăspundeFelix - 04-27-2015
E vorba de copiii INCA nevaccinati; vacinurile nu se fac toate odata ci e o anume gradatie in timp. Cei inca nevaccinati sunt intr-un pericol mai mare, daca numarul de persoane nevacinate din jurul lor e mai mare. Aceasta parte a articolului este corecta. In rest ai dfreptate, articolul tinde sa simplific o discutie foarte complexa... complexitate care printre altele implica o re-evaluare a limitelor statului liberal.
RăspundeFelix - 04-27-2015
In Franta exista vaccinuri obligatorii. Daca ceva merge prost (efecte secundare, etc) atunci statul plateste daunele, ceea ce la vaccinurile recomdandate dar nu oblihatorii nu este cazul. Sper ca legea care va impune o anume lista de vacinuri obligatorii sa contina o prevedere similara. SI mai sper ca nu vor uita sa modifice codul deontologic al medicilor, caci deocamdata unui medic ii este interzis sa faca o interventie in domeniul sanatatii fara acordul pacientului.
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-27-2015
1.Pentru un vaccin ce trebuie facut la 5 ani nu se aplica discutia. Sa nu fabricam argumente 2.Efectele adverse ale unui vaccin sunt cunoscute la fel cum sunt cunoscute conditiile in care nu se administreaza. 3. Sunteti medic,biolog sau cel putin lucrati intr-un laborator de profil ? Mai nou exista pericolul afirmatiilor pe net fara sa treaca prin filtre de specialitate.
RăspundeSorin Muncaciu - 04-27-2015
Domnule Cornea, nu prea inteleg logica dumneavoastra ! Ce vreti sa spuneti prin " sanatatea populatiei pe ansamblu" ?? Cu alte cuvinte, trebuie sa sanctionam parintii care lasa copii nevaccinati , deoarece acestia devin un pericol pentru " copii vaccinati" !?! Pai , asta nu submineaza increderea in eficacitatea vaccinarii ? Eu nu inteleg care este motivul pentru care scrieti despre un subiect in afara " zonei academice " in care ati fost educat. Subiectul este foarte complex, pe de o parte , exista succese remarcabile, eradicarea unor boili teribile dar , pe de alta parte riscuri si metode de a evalua riscul , reactii adverse, boli a caror etiologie nu este elicidata dar care au corelatie cu factori de risc, dispute in privinta varstei optime pentru vaccinare etc.etc. A predica ca obscurantismul si spiritul neoanarhist, antistem etc. este o simplificare demna de un spirit mecanicist pre-modern al abordarii unui subiect vast, in care nici academia medicala nu prezinta un front unitar.
RăspundeFelix - 04-26-2015
Cred ca DOAR politica are dreptul de a suspenda partial drepturile cetateanului; medicii, farmacistii, au dreptul sa faca lobby si datoria sa puna expertiza lor la dispozitia politicii, dar decizia e politica. Tot asa cum la legea de incorporare in armata militarii fac lobby si genereaza expertiza, dar decizia e politica.
RăspundePetre M. Iancu - 04-24-2015
Ba sa avem pardon, domnule Cornea: e si o problema politica. Daca, de pilda, moare un copil nevaccinat si se starnesc pasiuni in mase, problema dobandeste instantaneu o dimensiune politica. Ce sa mai vorbim cat de politica e chestiunea daca un ins nevaccinat declanseaza o epidemie... Va propun sa cadem de acord ca avem de-a face aici cu o dilema in fapt insolubila in mod satisfacator. Sunt, personal, in favoarea vaccinarilor. Dar ma opun ingradirilor libertatii. Unde ne abandonam liberalismul si incepem sa admitem ca statul are datoria sa intervina, silindu-i pe obscurantisti sa-si asume un vaccin? In acest punct e probabil ca avem nevoie de sfatul epidemiologilor si de majoritati care sa le impuna sfatul in sfera legislativa...
RăspundeSabin - 04-24-2015
Excelent comentariu. Din decenta intelectuala dl. Cornea si altii care sunt extrem de siguri pe ei si vocifereaza pe baza de generalitati facile de pus in termeni cultural-ideologici, dar care falsifica problema practica mult mai nuantata si dificil de rezolvat, ar trebui sa aiba decenta sa inceteze cu acest tip de discurs demn de problemele politicianiste de la noi, nu de probleme de sanatate publica. Nu tratezi cu teorii despre semidoctism absolut generalizante si simplificante o problema care tine de administrarea concreta a libertatii individuale si a binelui public intr-o problema cu atatea fatete. De la problema majora a faptului ca nu toate vaccinurile au aceeiasi vechime si cea a intereselor comerciale care sunt peste tot puse sub semnul intrebarii, pana la ridicola invocare a statului liberal roman (care stat liberal dl. Cornea, cand discutam in clasa la stiinte politice nu stiu daca ati fi afirmat ca statul roman e unul liberal in sensul in care utilizati expresia aici) textul nu abordeaza deloc serios problema. E asa un fel de discutie de "oameni destepti" capabili sa utilizeze si manuiasca trei concepte majore cu care incearca sa ia gura targului in sens simbolic.
RăspundeFelix - 04-24-2015
Man, io vaz ca esti nervos si stiu ca asta cauzeaza dificultati discutiilor contradictorii. Am inteles punctul tau de vedere: cine nu se vaccineaza sa isi plateasca singur eventuala spitalizare daca se imbolnaveste. Imi pare corecta pozitia, probabil ca ar necesita niste modificari legislative. Mai sunt niste probleme. Un exemplu posibil: sunt vaccinuri care se fac la 5 ani, copilul X de 3 ani a luat boala de la un prieten de 6 ani, care nu a facut vaccinul. Daca prietenul sau se vacina, copilul X nu se imbolnavea. Cine e responsabil de boala copilului X? In sens invers, sa fereasca Dumnezeu de cazurle in care efectele adverse ale unui vaccin nenorocesc pe viata un om; cine e responsabil in acele cazuri? Vorba ta: cine, si cat plateste pentru cineva care s-a nenorocit facand vaccinul?
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-24-2015
Ce mama naibi tot comentati niste lucruri foarte clare ?Atatea truisme prezentate de parca ieri a aflat omenirea despre vaccin.Asta se cam trage de pe la moaste ... Cine nu vrea sa-si vaccineze odrasla sa semneze si sa plateasca tratamentul si spitalizarea daca se va imbolnavi in viitor. In Japonia, daca nu-ti faci analizele obligatorii la timp, o faci pe banii tai ...Hai sa vedem daca are cineva curajul sa refuze un vaccin impotriva poliomielitei , spre exemplu ...
Răspundecopper - 04-24-2015
OMS organizatia mondiala a sanatatii face recomandari, bazate pe date statistce la nivel planetar
RăspundeFelix - 04-23-2015
@AlinaP: medicina este stiinta si medicii, constienti de caracterul imperfect al stiintei, s-au pronuntat deja pe acest aspect, altfel decat crede dl. Cornea. In "codul de deontologie medicala" publicat in 2012, scrie la articolul 11 ca "nici o interventie in domeniul sanatatii nu se poate efectiua decat dupa ce persoana vizata si-a dat consimtamantul liber si in cunostinta de cauza" Vaccinarea obligatorie, necesara uneori, nu poate fi hotarata de medici, dupa cum deja medicii au legiferat prin Colegiul Medicilor.
RăspundeAlinaP - 04-23-2015
Problema vaccinarii a aparut din cauza neincrederii in stiinta medicala - acesta este adevarul. Nu are nici o legatura cu "demoni", "descantece" etc., ci este legata de calitatea vaccinelor si de felul cum sunt administrate. Prea multe cazuri de consecinte grave ca urmare a vaccinarilor au aparut in realitate. De ce nu se discuta aceste cazuri in presa? De ce nu se arata publicului ce masuri au fost luate ca sa se evite repetarea acestor accidente? Acesta este domeniul unde se aplica eroare zero, realitatea insa e diferita. Medicina ca stiinta in domeniul vaccinarilor poate castiga increderea publicului nu prin forta legiferand vaccinarea copiilor ci aratand compasiune, dovedind publicului ca orice eroare este corectata imediat si sadind increderea in public ca vaccinele aduc numai beneficii iar riscurile sunt minimalizate. Medicina daca se pretinde stiinta, nu poate actiona prin forta, e degradant, demn de evul mediu.
RăspundeFelix - 04-22-2015
"Cine decide? Medicii, medicii epidemiologi. Nu preotii, nu politicienii, fiindca e o problema de stiinta si nu de politica." Domnule Cornea, nu e atat de simplu. CUM decid medicii? Odata pentru totdeauna pentru pentru orice vaccin, sau in mod regulat se face o re-evaluare a eficientei vaccinurilor? La ce interval de timp? Dupa ce criterii? Cine stabileste intervalul de timp si criteriile dupa care se evalueaza un vaccin? Tot cei care utilizeaza criteriile astea? Voteaza toti medicii? Sau decid prin organismele lor profesionale? Conform numarului de articole publicate? Ce reviste conteaza si care sunt considerate "de casa"? Sau puterea de decizie e in functie de succesul profesional al fiecarui medic? By the way, cum evaluam succesul profesional? Ce facem cu studiile finantate de companiile farmaceutice? Le luam in seama? Si de ce numai epidemiologii? Farmacistii au o baza stiintifica cel putin la fel de buna. Si daca medicii decid in privinta vaccinarii, de ce sa nu decida si in privinta eutanasiei? Sau in privinta avortului? Sau in privinta operatiilor? Chiar asa, pacientul sa fie operat sau nu doar dupa opinia medicului, fara sa fie intrebat. Si sa desfiintam si plictiseala aia cu informarea pacientului, cu pacientul care trebuie sa semneze ca accepta operatia; oricum pacientul nu intelege nimic, de ce sa il mai informam? Expediati in 2 randuri o discutie care e atat de complexa, incat ma minunez ... Inca odata, in principiu sunt pentru obligativitatea unor vaqccinuri, insa subiectul imi pare cu mult mai complex.
RăspundeAndrei Cornea - 04-22-2015
Cine decide? Medicii, medicii epidemiologi. Nu preotii, nu politicienii, fiindca e o problema de stiinta si nu de politica.
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-22-2015
Sa fim seriosi ... nea Vasile sa refuze pe banii lui, nu pe banii mei, contribuabil la sistemul de sanatate, in cazul in care odrasla face cutare boala nevaccinat fiind. Asta, fireste, dupa ce i s-a explicat clar totul si el a semnat.
RăspundeMIHAI 2 - 04-22-2015
Din ce am invatat noi pe la Teleenciclopedia, vaccinarea se bazeaza pe ideea unei false imbolnaviri induse prin agenti patogeni neutralizati in prealabil si care determina organismul sa-si fabrice mecanismele de aparare pregatindu-l pentru adevaratele agresiuni viitoare. Daca te gandesti este un mecanism foarte ECO - astfel incat este greu de priceput de ce membrii sectei Martorii lui Steer cer o alternativa ... NATURISTA. Pe de alta parte vaznd cine sunt varfurile de lance ale celor doua tabere Andy Moisescu anti vaccin si Lucian Mandruta pro vaccin blatul pare a fi fabricat in studiourile Media Pro , cu scopul de a oferi generatiei Facebook propria dilema OANA sau GIIGICU ZAVORANU. PS. Si apropos de Martori , nici nu vreau sa imi mai amintesc ce de sudalme, ce de evocari ale Inchizitiei si pomeniri ale lui Giordano Bruno genereaza de fiecare data articolele sau stirile despre refuzul Iehovistilor de a accepta transfuziile de sange. Cand obscurantistii sunt insa baieti draguti , care stiu cand sa traga cuvenitul chiot Jos Iliescu - ei atunci sunt niste strengari ....
RăspundeFelix - 04-21-2015
Mda, poate am fost prea abscons:) Hai sa pun parerea mea in clar, poate ajuta. Obligativitatea vaccinului este o intruziune majora a statului in viata privata. In acest caz particular intruziunea este in principiu justificata, caci in lipsa vaccinurilor se poate ajunge la epidemii (cazul Berlin) Ca la orice intruziune a statului se pune problema controlului acesteia: cine decide ce vaccinuri sunt obligatorii si ce vaccinuri nu sunt obligatorii. Imi lipseste meditatia pe tema aceasta in articolul d-lui Cornea: cine decide ce e obligatoriu.
RăspundeFlorian - 04-21-2015
Dl. Felix se contrazice,este de acord dar vezi......nu se astepta ca Dl Cornea.......altfel ce grumps si destept.........
RăspundeLiviu din Timisoara - 04-21-2015
Dadea unul lectii de fizica, pe internet.Si inca ce fizica ! Cand, ce sa vezi, omul era la baza colonel in rezerva. Cam asta este riscul opiniilor legate de vaccinare. Obligatoriu sau nu ? Parintele sa semneze ca refuza cutare vaccin si ca suporta cheltuielile de tratament si spitalizare in caz de imbolnavire ulterioara.
RăspundeFelix - 04-21-2015
Si nemtii vorbesc de obligativitatea vaccinelor; tocmai ce s-au procopsit in Berlin cu o epidemie de pojar, caci numarul de copii nevaccinati a depasit o anume valoare critica. Si eu cred ca o anume lista de vaccinuri ar trebui sa fie obligatorie. Gasesc insa o slabiciune majora a articolului: opozitia de secol XVII intre stiinta si spiritul magic. Si as avea si o observatie rautacioasa: ca un spirit liberal ca dl. Cornea sa sustina o asa intruziune majora a statului cum e vaccinarea obligatorie, asta nu ma asteptam:)
Răspunde