Paradoxul politic al anului 2020

Sub raport strict politic, anul fatidic al pandemiei pare că n-a schimbat aproape nimic.

Andrei Cornea 05.01.2021

De același autor

La începutul lui 2020, era aproape unanim prevăzut că, în urma alegerilor generale de la sfârșitul anului respectiv, PSD va intra în opoziție, iar guvernul minoritar PNL va face loc unei coaliții de centru-dreapta, „în jurul PNL”, cum îi plăcea să spună președintelui Iohannis. Coaliția urma să aibă drept parteneri obligatorii PNL și USR-PLUS, la care puteau să se adauge UDMR sau/și PMP, dacă acesta avea să treacă pragul electoral. Ideea unor alegeri anticipate, care ar fi putut maximiza scorul acestei coaliții și evita chinurile guvernului minoritar, părea, de asemenea, în ochii celor mai mulți observatori, utopică, din cauze constituționale, tot așa cum și revenirea la sistemul alegerilor primarilor în două tururi părea improbabilă, având în vedere atât opoziția fermă a PSD, cât și rezerva mascată a PNL.

Un an mai târziu, ce vedem? Că, într-adevăr, ceea ce era anticipat s-a și întâmplat cu abateri nesemnificative (ceea ce nu se întâmplă prea des în politică): alegerile generale au avut loc la termen, nu s-a revenit la sistemul alegerilor primarilor în două tururi; avem într-adevăr o coaliție de centru dreapta PNL – USR-PLUS – UMDR cu susținere confortabilă în parlament, PSD e în opoziție, deși a obținut cel mai mare număr de voturi, în condițiile unei participări electorale foarte mici. Ce-i drept, în mod mai puțin așteptat, a intrat în parlament cu 9% AUR – un partid populist de extremă dreapta –, dar ar fi fost greu de crezut ca România, timp de două cicluri electorale, să evite o maladie politică devenită atât de comună în Europa – fie în Est, fie în Vest. Și o asemenea prezență a fost anticipată de unii.

Iar acum vine paradoxul: așteptările de-acum un an s-au împlinit, într-adevăr, dar în condițiile unui an nu doar dureros, cât mai ales complet atipic – anul pandemiei de noul coronavirus – când sănătatea, economia, educația, turismul, viețile noastre în general au fost complet date peste cap. Aproape nimic nu fusese pregătit pentru a face față acestei situații nemaivăzute nu numai la noi, dar nicăieri în Europa și în America de un secol. Nu numai oamenii erau dezorientați, dar și guvernele, și medicii. În martie-aprilie, spitalele n-aveau echipamente de protecție, n-aveau măști, se bâjbâia în ceea ce privește regulile de carantinare. Lucrurile s-au ameliorat între timp; a crescut numărul paturilor de la ATI, s-au alocat resurse suplimentare, dar numărul bolnavilor grav și al morților n-a încetat să crească. Economia s-a închis parțial, o mulțime de oameni au fost nevoiți să lucreze online de acasă. Școlile s-au închis și ele treptat. Turismul internațional s-a năruit. UE a permis relaxarea majoră a plafoanelor de îndatorare ale statelor membre, pentru a ajuta la combaterea pandemiei și a votat în cele din urmă un imens pachet de susținere a refacerii economiilor. În ultimele zile ale lui 2020, întreaga Uniune Europeană a început campania de vaccinare anti-Covid (cu un vaccin inovator și eficient, realizat într-o perioadă extrem de scurtă), dar, la noi cel puțin, corul anti-vacciniștilor și al conspiraționiștilor de toate felurile se aude zgomotos.

Ce vreau să spun, așadar, este că, sub raport strict politic, anul fatidic al pandemiei pare că n-a schimbat aproape nimic. Desigur, PNL s-a erodat într-o anumită măsură, dar asta era de așteptat chiar și fără pandemie, mai ales în cazul unui guvern minoritar. Complementar, PSD a crescut – iarăși de așteptat, dar nu suficient pentru a putea forma o majoritate. Iar aliații săi, Pro România și ALDE, s-au prăbușit – din nou o evoluție deloc improbabilă, în orice condiții.

Rămâne ca sociologii, psihologii și alții să încerce să înțeleagă – dacă vor dori – acest paradox: de ce o dramă sanitară națională și globală neașteptată, precum cea de COVID-19, nu a schimbat la noi aproape deloc planul politic față de ceea ce se aștepta la începutul anului trecut și mă refer mai ales la rezultatul alegerilor parlamentare, urmate de formarea noii majorități.

Așadar, poate cel mai catastrofal an de multe decenii, la nivelul populației și al economiei, pare să fi modificat nesemnificativ evoluția previzibilă și prevăzută de-acum un an a politicului în România. O imensă și generală tulburare a vieții pare să fi condus – pe acest plan – numai la efecte minore. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22