De același autor
Pentru ca pedeliştii să devină „ungureni“ este necesar ca ei să ajungă aproape de a nu mai fi nimic.
După moțiunea de cenzură care i-a dărâmat guvernul, Mihai Răzvan Ungureanu a anunțat că „nu și-a spus ultimul cuvânt“ – în politică, se înțelege. Duminica trecută, la festivitatea de lansare a candidaților PDL, s-a lăsat invitat, apoi a vorbit de la tribună unei săli care
l-a ovaționat și a lansat în final un nu prea greu de decriptat „fiți ungurenii mei!“. Cu alte cuvinte: veniți în jurul meu! Mai târziu, la un restaurant, a promis, se pare, greilor din PDL că se va implica în campania pentru locale la Iași și în alte locuri.
Cu toate astea, MRU n-a declarat dacă va intra în PDL, sau dacă – așa cum s-au gândit mulți și cum la un moment dat părea chiar el să sugereze – va înființa un partid nou de dreapta. Echivocul în ceea ce-l privește se menține.
PDL este, poate, în momentul cel mai rău al existenței sale. Nu are o conducere credibilă, a pierdut puterea în mod neașteptat, învins de o moțiune pe care credea că o va trece cu bine. E lipsit de avânt, de idei, e descurajat, abandonat de cei care își caută, zilele acestea, un loc mai bun sub poala, încă largă, a USL. E izolat pe scena politică, discreditat în ochii alegătorilor. Celebra reîntregire a salariilor pe care Guvernul Ungureanu a anunțat-o și, într-o anumită măsură, a făcut-o posibilă, va fi realizată de Guvernul Ponta care va obține toată recunoștința din partea unei populații lipsite de memorie. Urmează două teste electorale care pot fi decisive pentru acest partid și, într-un fel, pentru dreapta românească în următorii ani.
În aceste condiții, ce va face MRU? Evident, nu știm, dar putem specula fără pretenția de a ghici în globul de cristal.
A intra în PDL, eventual pe o poziție de conducere, este dificil în acest moment și delicat. Deja Radu Berceanu s-a exprimat contra; alți lideri, deşi nu au vorbit explicit, nu au de ce să salute preluarea partidului de către un nou-venit. Chiar dacă așa ceva s-ar întâmpla, cu mârâieli în surdină, MRU va fi lipsit de mijloacele de a dirija partidul, de a înnoi echipa de la vârf etc. „Vechea gardă“ va rezista obstinat. Pe de altă parte, a alcătui un nou partid este o operație dificilă și costisitoare. Cu ce oameni? Cu ce bani, când nu mai ești la guvernare? Cum se va putea forma un partid lipsit de infrastructura din teritoriu? O va prelua de la PDL? În cazul acesta, va urma o luptă de moarte între cele două partide, cam cum s-a întâmplat cândva între PNL și PLD. Ar fi greu de văzut cum se va putea descurca MRU, dacă va trebui să se bată nu numai cu puterea, dar și cu rivalii din PDL.
Cred că MRU va aștepta, continuând să păstreze ambiguitatea, până după alegerile locale. Rezultatele votului și mai ales rezultatele votului politic pentru consiliile județene vor arăta clar spre ce se îndreaptă PDL.
S-ar putea ca partidul să reziste ceva mai bine decât se crede în momentul de față, reușind să se mențină în jurul a 20%. În acest caz, dacă MRU ar intra în PDL, nu ar putea avea pretenții maximale. Situaţie în care e preferabilă încercarea de a alcătui un nou partid de centru-dreapta, complet distinct de PDL, și care să meargă pe o cale proprie, cu toate riscurile ce decurg de aici.
S-ar putea însă foarte bine ca rezultatele alegerilor locale să fie dezastruoase pentru PDL, prezicând o catastrofă și mai mare la alegerile generale. Aceasta cred că este marea șansă a lui MRU, atunci pedeliștii i s-ar putea preda, înlăturând „vechea gardă“ sau cel puțin o parte din aceasta nu va mai putea ridica niciun fel de pretenții. MRU ar putea deveni liderul unui „nou“ PDL, căruia să-i asigure, dacă nu victoria în alegerile generale, măcar o înfrângere onorabilă, situându-l totuși peste partidul lui Dan Diaconescu și deschizându-și calea spre o candidatură de succes la președinție. Pe scurt, ar fi vorba despre o nouă construcție realizată totuși pe ruinele celei vechi și utilizându-i temeliile. Așadar, pentru ca pedeliștii să devină „ungureni“ este necesar, cred, ca ei să ajungă aproape de a nu mai fi nimic.
Ungureanu este, cum s-a văzut bine, un ambițios. Ambiția e indispensabilă pentru o politică mare. Nu știm însă dacă are instinctul oportunității și înțelepciunea de a recunoaște și exploata situațiile favorabile. Deocamdată, ambiguitatea pe care o întreține calculat mi se pare un semn bun. //
