De același autor
După încheierea alegerilor locale și aflarea rezultatelor, aproape toate partidele au pretins că au câștigat și că adversarii au pierdut. Și, efectiv, dacă consulți cifrele, ai putea să le dai dreptate. (Desigur, n-ar fi deloc prima dată când cifrele pot fi citite și interpretate în moduri contradictorii.)
PNL și-a clamat victoria fiindcă a obținut cele mai multe voturi la „votul politic”, a reușit să câștige mult mai multe județe decât avusese după alegerile din 2016, considerabil mai mulți primari și, mai ales, a recâștigat Bucureștiul prin Nicușor Dan și alianța cu USR PLUS. De asemenea, a reușit „străpungerea” de la Vrancea, eliminând dominația de un sfert de secol a lui Marian Oprișan. În plus, a reușit toate astea în condiții grele de pandemie, dificultăți economice majore și blocaje continue din parlament din partea majorității conduse de PSD.
PSD a revendicat și el victoria, fiindcă are în continuare cel mai mare număr de județe (mai ales din Oltenia, câteva din Muntenia și Moldova), deși a pierdut considerabil în raport cu situația din 2016. Are, de asemenea, cel mai mare număr de primării – ce-i drept, majoritatea rurale. Chiar în București, PSD păstrează la Primăria Generală o majoritate relativă, deși va trece în minoritate, dacă dreapta (PNL, USR PLUS, PMP) va acționa unită. În plus, PSD a lansat o imensă propagandă mediatică, urmând să „demonstreze” că a fost furat la numărarea voturilor și că, cel puțin în București, adevărații câștigători sunt candidații săi, Gabriela Firea, respectiv Dan Tudorache.
USR PLUS, care până acum nu avea nicio primărie, se poate mândri după alegeri cu două municipii mari (Timișoara și Brașov) și alte trei mai mici (Alba Iulia, Bacău și Câmpulung), dar și cu două sectoare ale Bucureștiului. Rezultat remarcabil.
Până și PMP se laudă că, vorba lui Băsescu, e „cel mai mare dintre cei mai mici”: e pe locul al treilea pe țară, după numărul de primării obținute. Foarte important e că a reușit să-și consolideze poziția în vederea alegerilor generale și a devenit un aliat aproape indispensabil al liberalilor în diferite coaliții locale.
Și atunci cine a câștigat, de fapt? Și cine a piedut?
Să ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimele zile: un deputat „independent”, dezertor USR, depune un proiect de lege, care fixează data alegerilor generale în martie; proiectul vine după o lege votată deja, care ia guvernului prerogativa fixării datei alegerilor generale. Legea, contestată fără succes de președinte la CCR, așteaptă încă motivarea Curții și promulgarea din partea președintelui, dar deja PSD și aliații săi (Pro România și ALDE) afirmă că ar fi foarte interesați să amâne alegerile. Pretextul – pandemia – de parcă știe cineva dacă în martie situația sanitară va fi mai bună decât în decembrie! În fapt, dacă am ști că până atunci coronavirusul cel nou va fi dispărut, ar merita să amânăm alegerile, dar, din păcate, nimeni nu știe acest lucru și majoritatea opiniilor experților converg în ideea că ne vom mai lupta cu el luni multe după martie, chiar și după ce un vaccin va fi devenit larg accesibil.
De fapt, e evident că PSD vrea să întârzie alegerile parlamentare, fiindcă se teme că, dacă vor avea loc de acum în două luni, le va pierde. Speră că o iarnă grea, epidemia și dificultățile economice, poate și unele greșeli ale noilor primari inexperimentați ai dreptei vor contribui împreună la erodarea guvernului liberal și a cotei PNL și USR PLUS. Așadar, PSD vrea să amâne alegerile parlamentare, deoarece le-a pierdut pe cele locale, iar un interval scurt dintre cele două scrutinuri nu va face decât să amplifice tendința de declin a partidului. Prin urmare, la întrebarea cine a pierdut și cine a câștigat e ușor de răspuns, orice ar zice cifrele interpretabile: cei care vor să amâne alegerile parlamentare le-au pierdut pe cele locale, cei care vor să le țină în decembrie le-au câștigat. Iar dacă va insista să le amâne (probabil că, din cauza timpului scurt și a contestărilor legii, nu va reuși să impună legea), PSD va sugera că se simte slab, nepregătit, fragilizat după recentele alegeri. Declinul PSD, început în mai anul trecut, la europarlamentare, va continua. Numai PSD însuși pare că nu înțelege bine ce se petrece cu el și cu țara în general și, prin gesturile pe care le face (inclusiv această tactică neroadă de a se agăța de putere în parlament și de privilegiile parlamentare), încurajează percepția acestui declin pe care toți, aliați și adversari, îl simt, mai puțin el însuși. //
