De același autor
Ce s-a întâmplat în sudul Israelului pe 7 octombrie, cât și în zilele care au urmat? Sunt posibile mai multe perspective, realizate de pe diferite niveluri de analiză:
Una, care privește de foarte de „sus” masacrele comise de Hamas și războiul care a urmat și își desfășoară fazele pe măsură ce scriu, ar vorbi despre continuarea luptei globale dintre Occidentul liberal și democratic și puterile autoritare, precum Rusia, Iran, China, Turcia, dispuse, dacă nu să sponsorizeze direct mișcări teroriste (cazul Iran), cel puțin să le tolereze și să le utilizeze în interes propriu, pentru a slăbi Occidentul și a-i disipa atenția. Din acest punct de vedere, între războiul din Ucraina și cel dintre Israel-Hamas (cu șanse de extindere spre nord) există o legătură indirectă și o egală, dublă, provocare pentru Occident.
O altă perspectivă accentuează confruntarea civilizațiilor: islamismul radical, nedenunțat suficient de țările musulmane „moderate” (cazul Turciei sau al Qatarului), ia cu asalt civilizația „iudeo-creștină”, nu numai în Israel, dar și, prin repercusiuni mediatice și amenințări teroriste, țările europene, cu importante minorități musulmane. Islamul radical, niciodată consolat cu pierderea întâietății religiei profetului în lumea mediteraneeană, visează în continuare la refacerea Califatului și la nimicirea Occidentului „decadent” și „ateu”. Și aici, se întâlnește cu ambițiile Rusiei. Iar micul Israel îi stă în cale. De aici și manifestațiile pro-palestiniene și pro-Hamas din unele orașe europene.
Desigur, există apoi perspectiva mai strict politică a nerezolvării „problemei palestiniene” timp de decenii, în fapt începând cu refuzul arabilor (în 1937 și 1948) de a accepta (în condiții foarte avantajoase pe atunci pentru ei) împărțirea Palestinei în două state – unul evreu, unul arab. E o perspectivă care ar recunoaște deopotrivă instrumentalizarea arabilor palestinieni ca masă de manevră de către puterile arabe din diverse perioade, dar și miopia unora dintre guvernele israeliene. Eșecul acordurilor de la Oslo și apoi al negocierilor de la Camp David din 1999 au condus, din vina inegal distribuită tuturor actorilor locali și regionali, la suferințe și frustrări majore pentru palestinienii din Cisiordania și din Gaza. Iar frustrările au creat terenul fertil pentru terorism și radicalizare, au slăbit facțiunile moderate și au generat un ciclu al violențelor reciproce.
În catastrofa de pe 7 octombrie, au jucat un rol major – cum au arătat mulți – și diviziunile interne ale societății israeliene, politica eronată și arogantă a guvernelor Netanyahu, care au produs orbire dinaintea evidenței. Hamas a putut să-și ascundă pregătirile în spatele unei aparențe relativ pacifiste, înșelând astfel vigilența serviciilor de informații, deoarece politicienii de la putere în Israel „n-au vrut” să vadă ceea ce nu le convenea, fiindcă le contrazicea asumpțiile eronate. Perspectiva de politică internă israeliană și chiar cea de psihologie a leadershipului sunt și ele foarte valabile.
Totuși, dincolo (sau dincoace) de toate aceste perspective, complementare în fond, eu nu pot să nu văd și altceva: o mie și vreo cinci sute de oameni – civili fără apărare, multe femei, copii, bebeluși, familii întregi – omorâți, tăiați, decapitați, arși, uciși în casele și paturile lor ori mitraliați la un festival de muzică, fete violate, alții luați ostatici în Gaza – totul executat conform unui plan minuțios și elaborat din timp de către niște criminali, cărora unele mari organizații de presă, precum BBC, continuă să le spună „militanți” în numele unei „echidistanțe” foarte rău înțelese. Iar acești oameni uciși erau evrei. Nu întâmplător. Niciodată, de la Holocaust, atâția evrei n-au mai fost omorâți într-o singură zi, pentru că erau evrei. Așadar, să privim drept în față realitatea: uciderea pruncilor dovedește cel mai bine caracterul genocidal al actului terorist al Hamas: „militanții” au arătat ce ar putea urma, în caz că toată populația Israelului (pe care nu-l recunosc și îl vor șters de pe hartă și de pe teren) ar ajunge la cheremul lor: un al doilea Holocaust. //
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/08/Perjo - Ilici 1.jpeg)
Comentarii 11
cititor - 11-04-2023
Acorduri avantajoase de impartire a proprietatii private? Dupa Norman Finkelstein caracterizarea drept avantajoasa a impartirii Palestinei este falsa. Netanyahi se lauda ca a sabotat acordul de la Oslo. Un istoric israelian il compara pe Netanyahu cu cineva care negociaza impartirea placintei in timp ce mananca din ea. Intrebarea este de cand impartirea unei proprietati cu un strain este vreodata avantajoasa? Cat despre terorismul impotriva palestinienilor si sprijinirea Hamas de catre Netanyahu, alta data.
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 10-26-2023
De când revista dumneavoastră nu mai foloseşte diacritice? Este o eroare deredacţie? Una de transmisie? Sau una cu adresă personală. Mi-ar face plăcere să primesc un răspuns. Cu mulţumiri anticipate.
RăspundeGherbea Vasile - 10-23-2023
Niciodată de la Holocaust încoace Israel nu a omorit atitia palestinieni că din 1948 pină azi.
RăspundeSir blues stelu - 10-21-2023
Articol echilibrat, de mare stralucire politic corecta, care evita cu discretie orice explicatie cu privire la felul cum intra arme in cel mai pazit teritoriu din lume si cum a fost posibil ca cele mai tari servicii secrete din lume sa fie pacalite de niste teroristi rudimentari.
Răspundeesop - 10-19-2023
Este nevoie urgenta de aparitia unui Tribunal International care sa condamne terorismul si teroristii .Cine nu adera la acest Tribunal trebuie rapid indepartat din cadul relatiilor interstatale .Israel face un imens bine intregii omeniri .Israel elimina teroristii Hamas si Hesbollah ce au ocupat prin teroare conducerea unor state. Un tribunal gen Nurenberg este binevenit .Din aceste motive Israel si-a asumat lichidarea teriristilor .Vor urma sa fie lichidate si alte entitati de acest fel .
RăspundeGheorghe Sava Grosu - 10-19-2023
Aveti dreptatate,statul roman,este hamasul statului impotriva romanilor ,prin depopularea tarii si popularea cu musulmani,prin infometarea populatiei si distrugerea sistemului medical si al invatamantului,si ciomagirea diasporei romanesti prin megacriminalul draknea,si nimeni nu ia hamasul romanesc la intrebari,prin distrugerwa celor ce se pensioneaza dupa o viata de munca-pensii de batjocura,prin multiplele pensii speciale acordate hotilor,etc.
RăspundeRoseanu Chaim Vasile - 10-18-2023
Israelul a demonstrat ca racheta care a omorit civilii din spital in Gaza a fost trasa de Jihadul Islamic .Pina si presedintele Biden a primit explicatia.Aceasta arata clar ca cele 2 grupari teroriste ucid civili pasnici in scopurile lor si trebuie eliminate.
RăspundeIon - 10-18-2023
Jihadul este o teroare. Problema e ca mor mai multi romani decat evrei, dar mor legal, prin acte teroriste comise de stat.
RăspundeJoaquin Murieta - 10-17-2023
Dupa razboi multzi viteji se-arata ! Pozitiv articolul remarca vina Israelului pentru ca nu a reushit sa previna atacul. Aceasta vina trebue asumata shi investigata shi nu poate fi compensata acum, cand e prea tarziu, printr-o cruzime similara fatza pe Palestinieni nevinovatzi.
RăspundeDG Ontelus - 10-17-2023
Subscriu. Indiferent de context, reprezentând a treia parte, statistică, a explicațiilor posibile, după gene și educație, acțiunea teroristă din 7 octombrie 2023 constituie cel mai grav atentat la adresa existenței evreilor, după Shoah. Ca atare, e chiar mai mult decât un 11 septembrie 2001, reiterat. Tragedia e că s-a petrecut. În pofida oricăror așteptări, speranțe, calcule. Te poți gândi, retrospectiv, la fenomenologia revoluției islamice a lui Khomeini, din 1979, apoi la asasinarea președintelui egiptean Saddat, din 1981, la Intifada palestiniană a lui Arafat din 1987, ca momente semnificative, dincolo de războaiele israeliano-arabe din anii 40, 60, 70. Și te gândești, ca european, la acel moment din 3 octombrie 1990, când s-au reunificat oficial RFG și RDG, într-o nouă Germanie mare, după ce președintele Bush Sr., premierul Thatcher și președintele Mitterand, în bună înțelegere cu providențialul carismatic Gorbaciov au acceptat acest fapt istoric. Dacă ulterior s-au întâmplat dependența Germaniei de combustibilii Rusiei și Brexit-ul, între multe altele, înseamnă că acel 3 octombrie va fi fost, măcar în parte, un gest pripit. Fie și pentru modul constant dezamăgitor în care UE a răspuns în prea multe chestiuni de politică externă.
RăspundeLucian Nicolescu - 10-17-2023
S-a alterat lumea peste tot. Nu mai are sensibilitate, finețe, caracter și morală.
Răspunde