De același autor
Ce s-a întâmplat în sudul Israelului pe 7 octombrie, cât și în zilele care au urmat? Sunt posibile mai multe perspective, realizate de pe diferite niveluri de analiză:
Una, care privește de foarte de „sus” masacrele comise de Hamas și războiul care a urmat și își desfășoară fazele pe măsură ce scriu, ar vorbi despre continuarea luptei globale dintre Occidentul liberal și democratic și puterile autoritare, precum Rusia, Iran, China, Turcia, dispuse, dacă nu să sponsorizeze direct mișcări teroriste (cazul Iran), cel puțin să le tolereze și să le utilizeze în interes propriu, pentru a slăbi Occidentul și a-i disipa atenția. Din acest punct de vedere, între războiul din Ucraina și cel dintre Israel-Hamas (cu șanse de extindere spre nord) există o legătură indirectă și o egală, dublă, provocare pentru Occident.
O altă perspectivă accentuează confruntarea civilizațiilor: islamismul radical, nedenunțat suficient de țările musulmane „moderate” (cazul Turciei sau al Qatarului), ia cu asalt civilizația „iudeo-creștină”, nu numai în Israel, dar și, prin repercusiuni mediatice și amenințări teroriste, țările europene, cu importante minorități musulmane. Islamul radical, niciodată consolat cu pierderea întâietății religiei profetului în lumea mediteraneeană, visează în continuare la refacerea Califatului și la nimicirea Occidentului „decadent” și „ateu”. Și aici, se întâlnește cu ambițiile Rusiei. Iar micul Israel îi stă în cale. De aici și manifestațiile pro-palestiniene și pro-Hamas din unele orașe europene.
Desigur, există apoi perspectiva mai strict politică a nerezolvării „problemei palestiniene” timp de decenii, în fapt începând cu refuzul arabilor (în 1937 și 1948) de a accepta (în condiții foarte avantajoase pe atunci pentru ei) împărțirea Palestinei în două state – unul evreu, unul arab. E o perspectivă care ar recunoaște deopotrivă instrumentalizarea arabilor palestinieni ca masă de manevră de către puterile arabe din diverse perioade, dar și miopia unora dintre guvernele israeliene. Eșecul acordurilor de la Oslo și apoi al negocierilor de la Camp David din 1999 au condus, din vina inegal distribuită tuturor actorilor locali și regionali, la suferințe și frustrări majore pentru palestinienii din Cisiordania și din Gaza. Iar frustrările au creat terenul fertil pentru terorism și radicalizare, au slăbit facțiunile moderate și au generat un ciclu al violențelor reciproce.
În catastrofa de pe 7 octombrie, au jucat un rol major – cum au arătat mulți – și diviziunile interne ale societății israeliene, politica eronată și arogantă a guvernelor Netanyahu, care au produs orbire dinaintea evidenței. Hamas a putut să-și ascundă pregătirile în spatele unei aparențe relativ pacifiste, înșelând astfel vigilența serviciilor de informații, deoarece politicienii de la putere în Israel „n-au vrut” să vadă ceea ce nu le convenea, fiindcă le contrazicea asumpțiile eronate. Perspectiva de politică internă israeliană și chiar cea de psihologie a leadershipului sunt și ele foarte valabile.
Totuși, dincolo (sau dincoace) de toate aceste perspective, complementare în fond, eu nu pot să nu văd și altceva: o mie și vreo cinci sute de oameni – civili fără apărare, multe femei, copii, bebeluși, familii întregi – omorâți, tăiați, decapitați, arși, uciși în casele și paturile lor ori mitraliați la un festival de muzică, fete violate, alții luați ostatici în Gaza – totul executat conform unui plan minuțios și elaborat din timp de către niște criminali, cărora unele mari organizații de presă, precum BBC, continuă să le spună „militanți” în numele unei „echidistanțe” foarte rău înțelese. Iar acești oameni uciși erau evrei. Nu întâmplător. Niciodată, de la Holocaust, atâția evrei n-au mai fost omorâți într-o singură zi, pentru că erau evrei. Așadar, să privim drept în față realitatea: uciderea pruncilor dovedește cel mai bine caracterul genocidal al actului terorist al Hamas: „militanții” au arătat ce ar putea urma, în caz că toată populația Israelului (pe care nu-l recunosc și îl vor șters de pe hartă și de pe teren) ar ajunge la cheremul lor: un al doilea Holocaust. //
