De același autor
Așadar, Curtea Constituțională – o instituție tot mai părtinitoare și mai politizată în ultimul timp – a decis: doctoratele, chiar dovedite ca presupunând plagiat, nu mai pot fi revocate, afară doar de cazul când n-au intrat în „circuitul public”. Cu alte cuvinte, toți cei care au fost avansați în profesie grație doctoratului, care au beneficiat de o indemnizație (regulă în instituțiile de stat), care au primit titluri universitare sau științifice nu-și mai pot pierde titlurile și avantajele obținute prin fraudă, chiar dacă aceasta e dovedită. E posibil ca fie și simpla publicare a tezei să aibă același efect. E ca și când cel prins cu un furtișag nu numai că n-ar mai fi pedepsit, odată prins, dar ar putea să-și păstreze bunul furat, dacă a apucat să-l folosească. Iar asta se petrece, unde? În, chipurile, „România educată”! Apropo, nu l-am auzit pe președintele Iohannis condamnând această decizie grotescă, luată de o bandă de favorizatori ai infractorilor care își spun „judecători constituționali”. Și cum ar putea condamna decizia, când prim-ministrul însuși, de el numit, și-a plagiat teza de doctorat și a încercat să mușamalizeze cazul? Iar la Curtea Constituțională a fost numit recent un alt pretins doctor în drept, suspect de plagiat.
În aceste condiții, e de mirare că mai există în România doctoranzi onești, care scriu teze muncite și originale și care așteaptă prea puțin beneficiile materiale ce ar putea rezulta din doctorat. Eu însumi am doctoranzi dintre aceștia și, cum spun, sunt pur și simplu uimit că ei încă trăiesc pe-ici, pe-colo, ca niște specii rare și în pericol.
Ticăloșia acestor oficializări și legalizări a imposturii academice n-are limite. Ea constituie o nedreptate și o discriminare față de cei care și-au luat doctoratele în mod cinstit. Dar lovitura cea mai mare o dă ideii de educație corectă, cât și celei că meritul totuși contează – măcar în domeniul academic. România, sub atenta oblăduire a președintelui ei, devine tot mai mult o țară antimeritocratică și de impostori. Zilele trecute, un pod recent refăcut s-a prăbușit. Într-o țară a imposturii generalizate, asemenea fenomene vor deveni monedă curentă. Ce va fi când medicii vor avea și ei diplome obținute fraudulos?
România a devenit treptat o oligarhie antimeritocratică. Se poate chiar susține că interesele antimeritocratice ale multor inși cu putere din servicii, armată, justiție, politică i-au strâns laolaltă și i-au determinat să legifereze și să guverneze împreună, chiar și în domenii distincte. Ca să păstrezi puterea, când – dintr-un motiv sau altul – nu o meriți, singura soluție pe termen mai lung este să obții și mai multă putere, astfel încât să poți legifera în folos propriu și al grupului. Un hoț ordinar încearcă să ocolească legea. Un hoț-politician schimbă legile țării, astfel încât delictul său să apară legal și just. Probabil că acestor politicieni le-ar plăcea dacă nici nu s-ar mai vorbi despre plagiatele lor: iată de ce au încercat s-o intimideze pe Emilia Șercan; n-au reușit să obțină rezultatul dorit, dar nu-i deloc exclus să mai încerce.
Și ce binecuvântare pentru această oligarhie antimeritocratică, războiul din Ucraina! Lumea are în aceste timpuri alte îngrijorări nu mai legitime, dar mai acute, desigur, decât plagiatele lor.
Ar mai rămâne, după această decizie a CCR, ca, la modificarea Constituției, să se adauge un amendament care să declare că, printre drepturile și libertățile cetățenești, se află și cel de a plagia nestingherit după orice altă lucrare, cu condiția ca de aici să rezulte un beneficiu material și moral pentru plagiator. Ar fi o consecință logică. //
