De același autor
Nicușor Dan n-a fost un primar nemaipomenit al Bucureștiului. Ce-i drept, a avut și un consiliu ostil în cea mai mare parte a mandatului, cât și primari de sector cu care nu s-a prea înțeles. El personal, deși bine intenționat și onest, este un slab comunicator și multă vreme nu s-a prea știut bine ce face primarul general și ce nu face sau nu poate face. În plus, „greaua moștenire” i-a adus mari probleme mai ales în ceea ce privește termoficarea și transportul public. Odată plecat Ludovic Orban de la cârma guvernului, a fost lipsit și de principalul său atu politic de la nivel guvernamental. Putea realiza mai mult, mai bine în aceste condiții destul de vitrege? Greu de spus. Dar putea – cel puțin – explica mai bine ce se întâmplă, de ce lucrurile merg așa cum merg și care sunt perspectivele.
Și totuși Nicușor Dan are multe șanse să obțină un al doilea mandat la Primăria Generală. Motivul: neghiobiile în lanț ale adversarilor, care au devenit, fără voia lor, cei mai buni agenți electorali ai săi. Am asistat de câteva săptămâni la ceva între dramoletă și comedie bufă: dificila și întârziata desemnare drept candidat comun al coaliției PSD-PNL a doctorului Cîrstoiu; evidenta nepricepere a acestuia, dar mai ales situația de incompatibilitate, cel puțin etică, dacă nu legală în care s-a aflat că se găsește, prin faptul că își trimite pacienții cu probleme mai simple la clinica privată a soției. Era aproape imposibil ca o persoană cu astfel de încurcături să se facă pe placul unei majorități a bucureștenilor, iar scorul său din sondaje era foarte mic, mult sub scorul coaliției. A fost deci retras în mod penibil, după ce refuzase ostentativ și cu îndârjire să plece singur din poziția de candidat. Aflată într-o situație dificilă, coaliția a recurs la candidați separați – Gabriela Firea de la PSD și Sebastian Burduja de la PNL (care între timp au și început să-și arunce săgeți, presupun în ideea să-și recupereze electoratele). Între timp, Cristian Popescu Piedone, primar la sectorul 5, fost primar la sectorul 4, fost pușcăriaș, își prezentase propria candidatură la Primăria Generală din partea unui partid finanțat de Dan Voiculescu. Stă bine în sondaje și, umflându-se de orgoliu mai ceva ca broasca din fabulă (care s-a umflat până a plesnit), a respins oferta de a se retrage din partea liderului PSD, în schimbul unor avantaje la europarlamentare. Dl Ciolacu, prim-ministrul României, s-a făcut de râs, fiind refuzat de autodeclaratul „interlop” Piedone;
Firea a fost umilită întâia oară, fiindcă PSD i-a acceptat candidatura abia după ce campania lui Cîrstoiu s-a năruit, și a doua oară, fiindcă Piedone a refuzat să se desisteze în favoarea ei. Iar PNL a pornit de la început umil în spatele PSD (care îl furnizase și pe doctorul Cîrstoiu), iar acum e într-o derută totală la București.
Problema lui Nicușor Dan (și a noastră, cetățenii Bucureștiului) va fi, după toate aparențele, nu să obțină primăria încă o dată, ci să obțină un consiliu cu care să poată lucra, măcar ceva mai bine decât până acum. USR și aliații săi, PMP și partidul lui Orban, nu par capabili să obțină o majoritate nici măcar relativă. Ar avea nevoie de voturile electoratului liberal cel puțin, dacă nu și de alte voturi dinspre votanții potențiali ai lui Piedone. Le va avea? Mă îndoiesc.
Deocamdată, cred că ultimul lucru pe care Nicușor Dan și consultanții săi ar avea nevoie este să îndârjească și să radicalizeze acest electorat – să-i zicem „de stânga”. Și totuși bannerele deja celebre cu „Matematică, nu usturoi” asta fac: arată dispreț pentru electoratul mai puțin educat, dar care, din păcate sau din fericire, are un vot de dat la fel ca universitarii. Credeam că un sfert de secol de democrație ne-a învățat că aroganța n-are ce căuta într-o campanie electorală bine condusă, unde contează numai voturile. Or, cu regret o spun, „matematicienii” rămân puțini, ba sunt și printre ei destui care nu se privează de „usturoi”.
De fapt, și prima parte a sloganului electoral mi se pare neghioabă: nu mă interesează, dar chiar deloc, dacă primarul Bucureștiului este sau nu un bun matematician sau în general un om de știință. Autobuzele vor circula cum trebuie nu în funcție de abilitățile științifice ale edilului. Interesează în schimb foarte mult să fie un om politic abil, în stare să obțină compromisuri avantajoase pentru oraș, să aibă bune competențe administrative și mai ales să empatizeze cu electoratul. Și dacă „usturoiul”, metaforic vorbind, contribuie la empatie, n-am nimic contra. Dl Nicușor Dan nu pare foarte dotat la aceste capitole. Riscul este ca, la fel ca până acum, Bucureștiul să fie condus mai degrabă rău de un primar onest, bine intenționat, dar condamnat la neputință din cauza unui consiliu care nu-i oferă o majoritate și-l sabotează permanent. Slabă consolare că primarul este matematician. Iar dacă-i așa, atunci (ca să rămânem printre legume populare) realegerea lui Nicușor Dan, în pofida entuziasmelor fanilor lui, nu va mai face nici „cât o ceapă degerată”.
