De același autor
Dintr-un anumit punct de vedere, poate nu-i tocmai rău că PSD a ajuns la guvernare și mai ales în acest moment – dificil sub raport epidemic, mai ales din cauza aprehensiunilor legate de varianta Omicron. Până acum, PSD a avut noroc: marile crize prin care a trecut România în ultimii douăzeci de ani au prins acest partid în opoziție. Așa a fost cu criza din 2009-2010 și așa a fost cu primii doi ani de pandemie. Iar PSD a procedat cum se obișnuiește: a dat vina pe alții pentru tot ce n-a fost bine – indiferent dacă responsabilitatea a aparținut sau nu celor de la putere din momentul acela. PDL, Băsescu, Cioloș, Iohannis, PNL, Cîțu, USR – toți, partide și politicieni laolaltă – au împărțit vini grozave și ticăloșii enorme din perspectiva PSD. Ceea ce a permis acestui partid populist și fals social-democrat să triumfe fără dificultăți în alegerile care au urmat. Iar apoi, odată aflat la guvernare, cum a fost în 2012 sau 2016, PSD a putut să pretindă că repară „inechitățile”, „discriminările” și „erorile” făcute, chipurile, de dreapta. După care a creat noi și mari probleme, pe care a trebuit ca alții să încerce să le rezolve.
Chiar și în anii din urmă, în plină pandemie, PSD, deși oficial pro-vaccinare, a făcut extrem de puțin pentru a-i mobiliza pe primarii de comune și de orașe mici spre a aduce populația la vaccinare. A criticat, mai ales prin vocea unui Rafila, măsurile guvernului liberalo-userist – ce-i drept, de destule ori criticabile și din punct de vedere obiectiv. Cel mai grav, a sabotat impunerea unei legislații solide antiepidemice, inclusiv în ceea ce privește „certificatul verde”.
Ei bine, de-acum, norocul PSD s-a epuizat. E la guvernare, doctorul Rafila e ministrul sănătății. Iar Omicron amenință să ne invadeze și pe noi, care abia am depășit valul patru – Delta, cu un număr inacceptabil de mare de decese și care abia dacă ne apropiem de 40% populație vaccinată anti-Covid. Iar restul Europei înăsprește restricțiile și unele țări fac din vaccinare o obligație. Retorica electoralistă începe să fie depășită și devine periculoasă.
Sigur, pe moment, doctorul Rafila, strâns între condiționările sale de om de partid și cele de om de știință, a încercat să navigheze în zigzag, ba sugerând că „certificatul verde” va fi introdus pentru anumite categorii, dar numai după „trei săptămâni” de creștere continuă a cazurilor – o vădită absurditate – ba criticând ipocrizia unor țări care vor să oblige la vaccinare. Până la urmă, confruntat cu primele cazuri de Omicron în România, a admis că anumite restricții vor trebui să fie menținute și de sărbători. Deocamdată, el și propagandiștii PSD au găsit un țap ispășitor – doctorul Arafat – și se străduie, dacă nu să-l demită, măcar să reducă din prerogativele DSU în gestionarea crizei sanitare. Din păcate pentru pesediști, doctorul Arafat e o „nucă tare”. Nu-i politician – ceea ce în momentul de față îi conferă o anumită autoritate pe care politicienii au pierdut-o demult. În plus, presupun că va fi apărat de liberali, care conduc Ministerul de Interne. S-ar putea însă ca ministrul sănătății să nici nu dorească cu adevărat prea multe prerogative, ci numai să aibă motive de a se plânge permanent de ce lucrurile nu merg bine.
Necazul crizei Covid-19 – asta au văzut-o pe rând toți politicienii din toată lumea – e că e democratică și universală: lovește fără discriminări de rasă, gen, condiție socială, națiune. Dar face ravagii mai ales printre cei care refuză știința, care cred în propagandă antivaccinistă, care cred în pseudoștiințe și conspirații, care se lasă influențați de lideri populiști, care clamează de zor false libertăți – libertatea de a-i infecta pe cât mai mulți din jur, de exemplu. Iar o parte însemnată din electoratul PSD împărtășește aceste puncte de vedere care pot fi numite pe bună dreptate dezastruoase. Diferența este că acum PSD e „la butoane” și nu se mai poate refugia în contestarea celor de la putere. Așadar, în frunte cu Rafila, va reuși PSD ceva mai bine decât ceilalți pe care i-a criticat continuu timp de doi ani aproape sau își va frânge și el gîtul?
Mai brutal: acest partid își va dezamăgi electoratul, salvându-l, sau dimpotrivă, mulțumindu-l, îl va lăsa să moară pe capete prin ATI și UPU, așa cum a făcut guvernul Cîțu? Iar doctorul Alexandru Rafila, în prezent ministrul sănătății, are de dat aici un răspuns pe care e greu să-l mai evite.//
