PSD "reloaded"?

Adrian Nastase "reloaded". Vesnica prie­tenie si camaraderie de lupta PSD-PC (fost PUR) "reloaded". Miron Mitrea, Hre­benciuc, Vanghelie, Oprisan etc. "re­loa­ded" si ei. Oare retraim trecutul "reloa­ded"? Oare in pofida celor patru ani scursi din 2004, a actiunilor penale si a scan­da­lu­rilor de coruptie care s-au tinut scai de pe­sedisti, in pofida tuturor mizeriilor si sla­bi­ciunilor acestui partid, chiar nu s-a schim­bat nimic in tara asta? Se repeta un cos­mar? Il vedem pe Adrian Nastase la fel de arogant si de sfidator ca inainte, pe Geoana - desi presedintele partidului - la fel de lipsit de autoritate reala si la fel de fra­gil ca inainte. Ba il mai vedem privind gri­juliu si patern si pe neclintitul Ion Ilies­cu, cel care nu si-a ascuns niciodata de fapt calitatea de lider din umbra al acestui par­tid. Si ii mai vedem pe pesedisti, ala­turi de noii-vechii lor aliati, deja siguri de vic­toria din toamna, pregatindu-si posturi de ministri cu atata impertinenta, incat a fost nevoie din nou de Ion Iliescu ca sa le mai domoleasca entuziasmul desantat. Iar, pe de alta parte, cei cativa oameni care pot trece drept autentici social-de­mo­crati - grupul de la Cluj ori Cristian Dia­co­nes­cu - si care in 2005 il aduceau pe Geoa­­na la conducerea partidului si incer­cau sa-i inlature discret pe Ion Iliescu si Adrian Nastase, in numele reformei inter­ne, sunt ei azi marginalizati si aproape afa­­ra. Se pregateste, asadar, PSD sa inchi­­da paranteza de patru ani a guvernarii "Ba­sescu-Tariceanu" (sau, mai exact, "Ba­­sescu contra Tariceanu"), revenind la pu­te­re cu Geoana prim-ministru si, in 2009, cu Adrian Nastase presedinte?

Catusi pe putin. In pofida sfortarilor disperate ale noilor aliati de a sugera ca istoria e "reloaded", in fapt cred ca nicio­da­ta situatia PSD nu a fost mai putin con­for­tabila decat acum, iar perspectivele unei guvernari a pesedistilor de unii sin­guri sau numai cu aliati precum PC (si even­tual UDMR) nu au fost niciodata mai in­departate.

In fapt, asa cum Ion Iliescu a vazut bine, PSD a obtinut numai 28% din voturi la alegerile locale, cel mai slab rezultat ob­tinut vreodata de acest partid. Mai mult, pentru prima data PSD a fost intre­cut, in doua randuri (la europarlamentare si la alegerile locale), la numarul de voturi exprimate (chiar daca cu putin) de un sin­gur partid - PD-L -, si nu de o alianta, cum a fost cazul Conventiei democrate in 1996. Este adevarat ca PSD a reusit sa ob­ti­na cele mai multe locuri de presedinti de consilii de judet, dar pierderea fata de anul 2004 este masiva, iar implantarea te­ritoriala a partidului mult diminuata. Tran­sil­vania este complet pierduta pentru PSD, dar si unele judete din "Regat", pre­cum Neamt, Suceava sau Ilfov. In plus, nu trebuie uitat ca - formal cel putin - PSD s-a aflat in opozitie in tot acest timp; or, departe de a capitaliza din erodarea la gu­vernare a celorlalti, el a pierdut. Prin­ci­pa­lii sai rivali se pot lauda cu castiguri in­discutabile: PNL a devenit un partid de aproape 20%, reusind sa guverneze cu spri­jinul PSD, dar fara a pierde nimic din aceasta alianta tacita, ci dimpotriva. Nu numai ca guvernarea nu a erodat PNL, dar l-a "umflat", l-a facut mult mai puternic de­cat era in 2004 sau 2005. Iar PD-L, desi a pierdut Primaria Bucurestiului si a facut destule erori, a devenit partidul cel mai votat - si asta in pofida campaniei vi­ru­lente duse in media impotriva sa si a pre­sedintelui Basescu. Norocul PSD este - fireste - ca dreapta este profund scin­da­ta si nu da semne de reconciliere; alt­min­­te­rea, infrangerea PSD ar fi manifesta.

De fapt, PSD nu are aproape nicio sansa sa ajunga in 2008 la guvernare in­­tr-o alianta cu PC in care el sa fie parte­ne­rul major si sa-l dea astfel pe primul mi­nis­tru. Desigur, ar putea avea ministri intr-un eventual viitor guvern condus de un "independent", alaturi de liberali, in cazul cand un guvern de coalitie condus de un prim-ministru PD-L nu va fi posibil. Asta in cazul in care nu vor trebui sa se con­so­le­ze cu un premier liberal. Oricum ar fi, a re­lua istoria, a reveni la anul de gratie 2004, ideal care i-a inflacarat pe Nastase, Van­ghe­lie, Mazare si Voiculescu saptamana tre­cuta, este azi aproape exclus. Reincal­zi­rea vechii supe pesedisto-peciste - cu toate binecuvantarile Antenelor si cu toa­te chiotele si promisiunile care au insotit-o - e nu numai un antrenament gretos, dar si de prisos.