Radicalii liberi

Prin urmare, se da o revista culturala cu minus la calitate, dar cu dublu plus la pret, notata cu C., scoasa pe variabila elastica a banilor publici, se insumeaza cu coeficientul de pierdere a 1/2 din tiraj, aflat in subsolurile ICR, se insumeaza din nou cu minusul capacitatii echipei redactionale de a opera schimbari fundamentale, totul se pune sub radicalul HRP, se trage linie si ce rezulta? Rezulta zero, adica C. se desfiinteaza. Dar, fiindca suntem in Romania culturalo-politico-eterna, mai rezulta si un rest: racnet de indignare la puterea a treia!
Ceea ce uimeste in excesele umorale negative ale celor care semneaza in Observatorul cultural, 6 (263), este absurda lor maretie: o doamna redactoare la C., Carmen Rusieski, se lamenteaza ca n-a lipsit decat foarte putine zile la manifestarea din Piata Universitatii din 1990 si ca, de atunci, a votat mereu "cum trebuie", nu a simpatizat cu compusul toxic PSD, basca si-a platit onest impozitele, si totusi radicalul HRP a tratat-o "ca pe un paduche politic"! Presupun atunci ca necazul vine de la cele cateva zile lipsa! Tot dansa observa ca revista C. a avut succes printre cititorii tineri si ca a fost "un produs cultural valoros", "scris intr-o limba accesibila, usor de inteles nu numai pentru snobi si savanti", ci si pentru masele largi ale oamenilor muncii de la orase si sate... pardon, nu stiu cum mi-a venit aceasta fireasca intregire, dar cred ca zilele lipsa la apel din Piata Universitatii chiar au contat in cariera intelectuala a doamnei! Pe scurt, daca revista era atat de accesibila si interesanta, de ce oare nu se vindea si de ce jumatate din tiraj mucegaia in depozit? Iar daca revista C. - cum scrie antropologul Claude Karnoouh - "nu se limita la perimetrul mondenitatilor bucurestene" - adica HRP si alti radicali (inca) liberi afiliati, precum AP+DCM+MM+GL -, de ce Dumnezeu n-o prea cumpara nimeni, in schimb oare de ce se vindeau foarte bine publicatiile, cica concurente, ale impopularilor radicali liberi?
Fiindca - vine raspunsul unui filozof ironic, Adrian-Paul Iliescu - totul e o conspiratie ticaloasa tocmai a numitilor radicali liberi, care au jurat sa se razbune, printre altii chiar pe socraticul in cauza, pentru ca acesta si inca cativa s-ar fi aratat critici la adresa unora dintre sus-numitii radicali. Asadar, totul se explica prin eternele masinatiuni ale Ocultei... pardon, socraticul spune "ale Elitei" (sic!), dar de fapt cam tot aia e. Intervine si scriitorul Gheorghe Craciun si ne arata ca Elita sau Oculta, sau "boierii mintii", sau, mai stiintific, radicalii liberi, cand au taiat de la numaratorul ICR pe C. nu au avut un "proiect pripit" (niciodata Oculta nu se pripeste), ci au incercat impunerea "unei directii culturale dominante, elitiste, confortabile prin eliminarea concurentei". Asadar, avem raspunsul definitiv, propus mai de mult in idiolect sociologizant si de Sorin Adam Matei: Elita vinde binisor fiindca e Oculta si isi fabrica alchimic si conspirationist prestigiul aurit din plumbul mediocritatii, inducand in eroare masele naive. Cat despre C., aceasta consuma cu dreptate pe stoc variabila bugetara, fiindca vine in intampinarea nevoilor maselor naive, fiind "adepta normalitatii culturale". Dar, ca orice Oculta (intotdeauna exista numai una, stiti dumneavoastra care), Elita comite un gest "nu doar revoltator prin cinism, ci si pervers" si rade C. (Niciodata Oculta/Elita nu e numai cinica, ci si perversa.) Insa triumful radicalilor liberi e numai vremelnic. Deja exista un site unde s-au colectionat numeroase semnaturi pe un protest impotriva gestului nu numai cinic, ci si pervers al bandei celor trei de la ICR.
Ele vin - aflam - de la "intelectuali inteligenti, cu umor, multi dintre ei cu doctorate facute in tari cu democratii de traditie". E clar ca de data asta, Oculta/Elita a sfeclit-o! I-au spart pana si monopolul cosmopolitismului! O tragem, atunci, sub linie si ce iese?

Aflati dumneavoastra ce (sau cine) mai iese! Eu algebra asta am uitat-o...