De același autor
Și publicul nostru, și politicienii s-au adaptat, chiar împăcat de mai mult timp cu ideea „răului mai mic”. Ba chiar au fost de acord că ei înșiși – politicienii – pot juca rolul răului mai mic în unele situații. „Nu-i grav, și-au zis, numai să mă facă pe mine victorios!” Ceea ce însă n-au înțeles aproape niciodată respectivii politicieni este ideea „binelui mai mare”, atunci când atingerea lui înseamnă o victorie care nu mai este personală, ci a unei cauze, a unor principii. „Da, dar există un beneficiar!” se spune în asemenea situații cu ciudă – „și acela nu sunt eu”! Desigur, dar gestul se face acum nu de dragul aceluia, ci tocmai de dragul „binelui mai mare” – un bine care îi cuprinde deopotrivă pe cel care dă și pe cel care primește. Victoria acum înseamnă un triumf supraindividual, chiar atunci când individul n-are, personal, câștig de cauză, iar satisfacția s-ar cădea să se desprindă de satisfacerea imediată a orgoliului. S-ar cădea, dar nu se prea întâmplă...
Cred că Elena Lasconi asta n-a înțeles: că, în condițiile noi din primăvara lui 2025 – diferite de cele din toamna lui 2024 –, ea nu mai poate reprezenta, în ochii unui electorat mai larg, nici măcar răul mai mic – mă refer la electoratul non-USR, dar cu convingeri democrate și liberale, care ar fi ajutat-o să intre în turul doi. Mai mult, chiar și pentru electoratul propriu – USR sau apropiat –, ea își pierdea relevanța cu fiecare nouă apariție la televizor. Pur și simplu, devenea tot mai nereprezentativă pentru acest electorat, deoarece interpreta o partitură populistă, pe care oricum o juca mai prost decât Simion și Ponta, dar simplul fapt că se căznea să-i emuleze o discredita.
În această situație, nici dna Lasconi, nici adepții ei îndârjiți n-au optat pentru ideea „binelui mai mare” – ceea ce însemna retragerea din cursa electorală din timp și susținerea clară a lui Nicușor Dan din partea dânsei și a partidului. Ar fi trebuit deci să facă pentru acesta ceea ce făcuse Ludovic Orban pentru ea cu câteva luni în urmă. Acesta înțelesese atunci că ea, Lasconi, era „binele mai mare”. Era momentul ca ea să refacă în sens invers și în favoarea lui Dan gestul. (Atâta doar că era bine dacă nu se mai înscria deloc, spre a nu rămâne atârnată cu numele în buletinele de vot.)
N-a făcut asta. Dimpotrivă, a refuzat să înțeleagă și continuă să refuze, împotriva evidenței tuturor sondajelor. Și-a sfidat colegii de partid, a contestat vehement retragerea sprijinului politic. A susținut ilegalitatea acestuia, de parcă despre sentimentele și opțiunile oamenilor se poate vorbi numai în termeni juridici.
Nu i-a fost jenă să fie apărată – interesat, desigur – de Antonescu sau cauza ei să fie promovată de AUR înaintea BEC-ului. Mai grav, s-a adăugat corului detractorilor lui Nicușor Dan, hărțuit și atacat acum din toate părțile. Se impostează în „victimă a Sistemului”, lăsându-și adepții fanatizați să răstoarne injurii peste capul tuturor celor care o critică – indiferent de justificare. Speră... dar, de fapt, mi-e neclar dacă mai speră ceva sau, mai curând, tot circul ei ieftin din ultimele zile nu-i decât ranchiună și poftă de răzbunare cu orice preț – chiar și acela de a boicota cât poate singura candidatură democrată rămasă în cursă. Da, cu prețul discreditului personal și, în plus – iar asta-i mai grav –, cu prețul distragerii atenției electoratului, derutării unei părți a lui, capturării unor voturi de la Nicușor Dan, adică luptând împotriva acestuia cu toate armele calomniei și insultei cu care luptă și cei din PSD, PNL și AUR.
Căci asta n-a înțeles dna Elena Lasconi: că accederea lui Nicușor Dan în turul doi, eventual victoria lui acolo, nu vor fi numai victoria lui, ci și victoria unei cauze în care merita să se lase cuprinsă, chiar fără premiere personală. Ar fi putut fi mulțumită cu ce făcuse deja: adusese USR-ul la 12% de la 8% în decembrie și știrbise prestigiul lui Ciolacu și al PSD-ului. Îl împiedicase pe Ciolacu să joace răul mai mic în turul doi, în decembrie, în fața lui Georgescu. A avut merite certe și locul ei în istoria confuză a acestor timpuri grele putea fi onorabil. (Poate și într-o viitoare guvernare ar fi avut un loc plauzibil, laolaltă cu un USR devenit mai înțelept.) Cu o singură condiție: să înțeleagă un lucru esențial și să-l asume, devenindu-i parte: binele mai mare.
Comentarii 0