"Razboiul dintre palate" - o perspectiva falsa

Cred ca orice om cu judecata si onestitate - indiferent daca "tine" cu Tariceanu, cu Basescu, cu Geoana, cu Iliescu etc. - nu poate sa nu recunoasca, daca reuseste sa treaca peste zgomotul de fond al ziarelor si televiziunilor cumparate sau obediente diferitilor patroni, un lucru simplu: dupa eliminarea de la Justitie a Monicai Macovei, Guvernul Tariceanu se chinuie de luni bune prin diferite tertipuri legalistice sau procedurale sa blocheze accesul justitiei la ministri sau la fostii ministri. A fost mai intai odiseea comisiei prezidentiale, desfiintata prin ordonanta de urgenta propusa chiar de unul dintre cei vizati de ancheta DNA - ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu. Dupa ce Curtea Constitutionala a decis ca nicio comisie nu e constitutionala, a venit randul "procedurilor": ministrul interimar abia numit al Justitiei - d-l Melescanu, obedient ca toata viata patronilor sai de moment - a retrimis dosarele la Cotroceni, spunand ca doreste sa aiba in fata - pentru ce? - dosarele insele, si nu copiile lor. Nu stiu ce smecherie legalistica va mai inventa in zilele urmatoare.

Guvernul si aliatii sai (PSD, PRM, PC) formeaza intr-adevar o oligarhie care nu vrea sa admita ca in Romania oamenii sunt egali inaintea legii. Cu niciun pret. Ministrii si chiar fostii ministri, parlamentarii nu sunt aidoma celorlalti, ci sunt, chipurile, alcatuiti dintr-un aluat subtire si ales care nu ingaduie atingerea cu impura justitie, buna numai pentru prostime. Ei trebuie sa ramana deoparte, intacti, savurandu-si averile si privilegiile pana la moarte si, eventual, transmitandu-le si progeniturilor.

 Asadar, celebrul "razboi intre palate", o sintagma inventata de fapt pentru a duce in derizoriu orice fond serios al luptei politice din Romania, are aceasta miza simpla si esentiala: vor fi sau nu vor fi considerati toti oamenii egali in fata legii, vor fi sau nu vor fi recunoscute de facto anumite privilegii, incompatibile cu statul republican si cu statutul de membru al UE al Romaniei? Ca tocmai Basescu e de partea cea buna si Tariceanu, de partea cea rea, in acest conflict, nu conteaza decat pentru miopii politici. Ca lupta se duce de ambele parti cu tot felul de mijloace "contondente" - dosare, "mape", dezvaluiri" etc. - nu conteaza decat pentru distractia de moment a publicului. Asa cum nu conteaza nici faptul ca majoritatea ministrilor incriminati de DNA provin de la PNL, PSD, PC, UDMR. Daca exista partinire politica, raspunderea pentru ea apartine DNA, iar acest fapt nu poate fi probat decat in justitie. Atata vreme cat niciun caz de ministru sau fost ministru nu va fi instrumentat si judecat, nu se va dovedi nimic altceva decat numai partinirea celor care impiedica acest act.

 Ceea ce ar trebui sa conteze este ca Romania sta, inca indecis, pe pragul unei revolutii pasnice, care ar trebui sa completeze revolutia violenta din 1989. Aceea a deschis regnul libertatii, aceasta va instaura - daca va izbuti - regnul egalitatii legale de facto.

 Dar va reusi oare? Cred ca depinde mult de noi. Multi intelectuali - unii vechi prieteni ai nostri - ne spun in acest zile: "stati deoparte, nu va implicati nici de o parte, nici de cealalta. Ocupati-va cu proiecte sociale care pot intruni un consens larg printre oamenii de specialitate si intelectuali, cum ar fi situatia constructiilor anarhice din Bucuresti". Dupa parerea mea, gresesc si asta nu fiindca proiectele sociale nu sunt importante. Dar ceea ce intruneste un consens prea larg reprezinta o miza prea restransa. Ei nu inteleg, asa cum nici multi oameni, zapaciti de bruiajul asa-zisului "razboi intre palate", nu inteleg ca, dincolo de interesele personale si meschine ale actorilor politici, exista ceva esential, un mers al istoriei - daca pot sa ma exprim hegelian. Dar acesta nu se realizeaza spontan, fara implicarea noastra. Implicarea nu este insa o bagatela: ea presupune nervi, timp, injuraturi intr-o anumita presa, riscul unor rupturi, ba chiar "pedepsirea vinovatilor". Presupune insa, mai intai de toate, clarificare. Iar clarificarea inseamna si refuzul de a judeca aproape tot ceea ce se intampla in Romania politica din perspectiva impusa si falsa a "razboiului dintre palate".