De același autor
N-am fost până acum adeptul opiniei că opoziția condusă de PNL ar trebui să preia guvernarea altfel decât prin alegeri – anticipate sau la termen. O schimbare a majorității înseamnă, practic, a cumpăra voturi din partea unor pesediști nemulțumiți, înseamnă a-l lăsa pe Victor Ponta – cu duplicitățile și minciunile lui bine cunoscute și pe care nu avem voie să le uităm – să devină „marele maestru combinator“. Guvernul nou rezultat ar avea o marjă de manevră redusă, iar erorile sale ar fi imediat contabilizate de opoziția PSD. A repeta din nou scenariul „guvern tehnocrat“, sabotat din toate părțile, ar fi un coșmar care nu mai trebuie trăit. E necesar, pentru o însănătoșire de durată a țării, nu numai ca PSD să piardă guvernarea, dar și să piardă decisiv cele trei rânduri de alegeri care urmează.
Totuși, în lumina dezastrului generalizat numit guvernarea Dăncilă – vezi eșecurile în serie în politica externă, situația Internelor, a DIICOT-ului, precaritatea finanțelor publice, cu un stat care se împrumută cu dobânzi tot mai mari, cu inflația ce erodează câștigurile salariale din ultimul timp –, cred că actuala guvernare a devenit într-atât de nocivă și de iresponsabilă, încât e necesar să cadă. În fapt, deși Dragnea este de luni de zile la închisoare, „regimul Dragnea“ este încă în funcție și în plină activitate malignă. Ceea ce a devenit intolerabil. De aceea sper ca moțiunea de cenzură care se depune săptămâna aceasta, deja semnată de circa 240 de parlamentari, inclusiv câțiva din PSD, să aibă succes. Pentru a nu cădea însă în „capcana Cioloș“ din 2016, cred că la formarea noului guvern de coaliție, condus desigur de PNL, acesta ar trebui să pună aliaților săi vremelnici și nestatornici (ALDE, ProRomânia, UDMR) minimum trei condiții ca preț al colaborării. În caz că aceștia n-ar accepta, liderul PNL (d-l Orban) poate returna președintelui mandatul de premier desemnat și astfel poate deschide calea către alegerile anticipate. Cred că aceste condiții minimale ar trebui să fie: 1) Desființarea Secției Speciale – cerută de GRECO, de rapoartele UE, criticată sever în țară, condiție aproape indispensabilă pentru îmbunătățirea relațiilor României cu UE și SUA. 2) Anularea celor mai multe dintre prevederile OUG 114, care au afectat grav mai ales domeniul energetic și al telecomunicațiilor. 3) Reintroducerea alegerii în două tururi de scrutin a primarilor – măsură legitimă democratic, pe de o parte, și care ar slăbi mult șansele la locale ale PSD, pe de alta. Toate cele trei măsuri sunt, cum se vede, reparatorii, eliminând fie și ceva din răul comis de guvernările PSD. Prima și cea de-a treia pot fi realizate imediat ce guvernul nou își intră în atribuții, prin ordonanțe de urgență. În cazul desființării Secției Speciale, rezultatul referendumului din mai oprește moralmente guvernul să procedeze prin OUG, așa încât rămâne doar calea parlamentară – preferabil printr-o rapidă asumare a răspunderii guvernului.
Ceea ce propun aici e, firește, numai un minimum. Mai rămân multe măsuri reparatorii (mai curând decât reformiste) atât la nivel național, cât și la cel departamental și local (de exemplu, abandonarea politicii „interimarilor“ în funcțiile de conducere din administrație și agenții, organizarea de concursuri serioase și înlăturarea din funcții a celor care nu trec concursurile, indiferent de apartenența lor politică). Dar esențialul este ca deopotrivă electoratul opoziției de acum, dar și partenerii externi să fie convinși că, deși de tranziție și pe durată scurtă, noul guvern nu este impotent și prizonierul unor aliați duplicitari și că e capabil să acționeaze rapid în direcția eliminării celor mai nocive măsuri luate de „regimul Dragnea“.
Nu mă erijez în dătător de lecții și în expert. Totuși cred că, dacă viitorul guvern PNL+aliați (inclusiv USR-PLUS) nu va acționa mai mult sau mai puțin în acest sens, își va pierde rapid popularitatea și credibilitatea deopotrivă înaintea electoratului și a partenerilor externi. E preferabil ca, dacă întâmpină greutăți în coaliția viitoare, primul ministru să prezinte demisia cabinetului, explicând pentru ce o face, decât să renunțe la măsurile reparatorii anunțate. Sunt conștient că un asemenea guvern nu va putea realiza prea mult în materie de reforme mai largi. E limitat în timp și are o susținere parlamentară precară. Poate totuși face ceva esențial: inversa cursul actual.
În caz contrar, nici nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla la alegerile parlamentare de peste un an. //
