Regretele

In ultimul timp, un fel de sinceritate pare a fi devenit de bon ton printre po­liticienii nostri de la putere. Timp de ca­teva saptamani tenorii liberali Orban, An­to­nescu, Hasotti etc. au regretat public mariajul cu PD si s-au plans cat au putut de Traian Basescu. De pilda, saptamana tre­cuta, sosit la o întrunire GDS, deputatul Crin Antonescu si-a marturisit, într-o lunga si plicticoasa tirada, conflictul interior pe care alianta cu democratii si Basescu i l-au produs în suflet. In sfarsit, Traian Ba­sescu a produs si el marturisirea cea mare: regreta, si tot din suflet, ca l-a numit pe Tariceanu prim-ministru. Dar ordinul de la UE este limpede: pana la 1 ianuarie 2007 se sta împreuna, orice ar fi.

Poate ca, unora, asemenea sinceritati li se par, în conditiile date, mai bune decat ipo­crizia unui camuflaj agreabil. Dar eu vad lucrurile diferit: nu am votat Alianta D.A. pentru ca politicienii ei sa aiba re­grete la mai putin de un an si jumatate de la alegeri si pentru ca numai presiunea Uniunii Europene sa-i mai tina laolalta ca­teva luni. I-am votat pentru ca ne-am în­chipuit ca, înteleptiti dupa experienta CDR, vor sti sa coopereze cumva de data aceasta. Nu am sperat ca vor încheia un mariaj fericit, dar sa aiba o solida casatorie din interes am crezut posibil si rezonabil. Pentru asta trebuia doar sa fie în stare sa faca compromisuri reciproce, sa fie loiali, sa-si tina angajamentele si, mai ales, sa aiba si capacitatea de a gandi prospectiv, nu numai de a vorbi incontinent. Prea greu - se pare - pentru politicianul roman!

 Nu ma intereseaza (pentru ca nu-i scriu biografia) regretele lui Basescu. Nici nu vreau sa aud despre asa ceva: daca a facut o eroare cu desemnarea lui Ta­riceanu, sa faca bine sa evite efectele pe drum, daca poate, sau sa stranga din dinti si sa suporte pana la capatul cursei. Daca nu stie cum, sa-si caute consilieri care sa i-o spuna, nu sa-i alunge sau sa-i­­­ nesocoteasca pe cei pe care îi are. Sa nu-si închipuie ca ceva inteligenta nativa îl transforma, singura, în mare om de stat. Noi nu suntem confidentii presedintelui ca sa ne intereseze acum, cand e prea tar­ziu, de ce a gresit si ce a sperat în acel moment fatidic. A face, însa, declaratii care stirbesc autoritatea propriului guvern, în acest moment, cand alegerile anticipate nu sunt posibile, iata abia marea eroare. Un guvern care nu reuseste sa treaca prin parlament cele mai importante legi si al carui sef e în mod public contestat de presedinte; dar un guvern care nici nu are voie sa moara linistit - ce cadavru de politica mai avem!

Nu ma intereseaza, de asemenea, conflictele interioare ale deputatilor si senatorilor liberali. Nu ma intereseaza motivul pentru care dansii s-au trezit brusc mari anticomunisti si vitupereaza vechiul regim întrupat brusc în persoana presedintelui si a PD.

Nu vreau sa încerc sa aflu de ce pareau foarte împacati cu "comunistul" Traian Ba­­sescu cand s-au prezentat înaintea ale­gatorilor si de ce au tras spadele cand Parchetul General a început sa-l încolteasca pe Dinu Patriciu. Nu ma intereseaza. Vreau sa taca, sa sufere în tacere, sa vina în parlament si sa voteze ceea ce trebuie sa voteze împotriva PSD si PRM, sa-l respecte formal, si nu sa-l critice la fiecare conferinta de presa pe presedintele Basescu, fara de care astazi erau în opozitie, deoarece nu Alianta a cas­tigat alegerile legislative, cum bine se stie, ci le-a pierdut. Nu le place sa taca acestor nesabuiti? Le place sa tina discursuri de birt si cafenea? Sa plece din parlament si sa se duca la birt si la cafenea! De aceea sunt platiti cum sunt platiti, de aceea au pensiile uriase pe care si le-au votat, de aceea au toate privilegiile exorbitante, pentru ca sa taca, sa coopereze, sa învinga la vot opozitia, sa faca compromisuri între ei, sa alcatuiasca o guvernare cat de cat coerenta si efi­cien­ta si, mai ales, pentru ca sa nu dis­crediteze ideea de alianta, de coalitie de centru-dreapta. Ce vor nemernicii? Ca lumea sa spuna ca Romania nu are de ales decat între coruptia pesedista si ringul de box liberalo-pedisto-basist? O va spune negresit la viitoarele alegeri! Dar e o sumbra alternativa pe care nu le-o vom ierta! Isi închipuie cumva ca lumea va crede ca au mari principii - anticoruptia, an­ticomunismul - pe care nu vor sa le compromita? Nu-i va crede nimeni. Toti stim ca anticoruptia n-ar fi avansat deloc daca n-ar fi fost presiunea Uniunii Europene, iar anticomunismul - daca nu ar fi existat presiunile societatii civile, cata e si aceasta.

Pesemne ca unii dintre politicieni (Ta­ri­ceanu, Basescu, Olteanu, Orban etc.) îsi închipuie ca adversarii din Alianta vor pica si ca ei însisi vor deveni mai populari sau ca, oricum, se vor salva ei si partidul lor. Ii asigur ca sunt nauci: ce vor reusi este sa salveze PSD si sa-l readuca triumfal la putere. Ii asigur pe acesti politicieni cu conflicte interioare si cu prea multe regrete reciproce, care se comporta ca doi fosti amanti frustrati, ca, daca nu pot guverna împreuna, în schimb se vor duce de-a rostogolul împreuna! Iar regretele, abia atunci banuim ca vor fi, la toti, mari si adevarate: dar dupa puterea pierduta!