De același autor
Sfarsitul fiecarui an aduce cu sine bine cunoscutul ritual: discutii interminabile pe majoritatea posturilor TV despre “revolutie”, “lovitura de stat”, “teroristi”, “cine-a tras in noi” si toate subiectele conexe. Se perinda si toate personajele devenite istorie: de la generalul Stanculescu la Ion Iliescu si Petre Roman pana la celebrii “revolutionari”. Oamenii imbatranesc, unii mai dispar pe drum, se schimba presedintii, cad guvernele, dar “revolutia” ramane acelasi insondabil mister. Auzim, de asemenea, cu aceeasi constanta, aceleasi eterne raspunsuri, formulate cu aceleasi eterne si inconfundabile vocalize, care nu lamuresc nimic, aceleasi celebre teorii conspirationiste care nu multumesc decat pe autorii lor care le exprima peremptoriu.
Anul acesta s-a intamplat, totusi, un inceput de noutate: un interesant documentar TV (realizat de Cornel Mihalache) prezentat de Televiziunea nationala care punea fata in fata declaratii ale unor actori principali din 22-23 decembrie 1989, precum amiralul Cico Dumitrescu, date multi ani dupa evenimente, cu ceea ce ei afirmau la TV in noaptea de 22/23 decembrie 1989. Contradictii flagrante! Dar episodul cel mai interesant al documentarului mi s-a parut acela din care a rezultat fara putinta de eroare ca, daca in procesul Ceausestilor au fost formulate patru capete de acuzare, in comunicatul oficial citit in seara de 25 decembrie la televizor a mai fost adaugat un al cincilea: “incercarea de a fugi din tara pentru a sustrage sume mari de valuta depusa la banci straine”. Cineva a adaugat, deci, in cele cateva ore scurse de la proces si executie, acest al cincilea punct. Cine? De ce? Ar fi fost momentul sa se puna apasat aceste intrebari, mai ales ca erau de fata cei care cu siguranta aveau si raspunsurile: Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu, generalul Stanculescu.
Clarificarea s-a dovedit a fi fost cu neputinta, in pofida incercarilor disperate ale d-nei Rodica Culcer, care modera emisiunea. In frunte cu Sergiu Nicolaescu - fost presedinte al unei foste comisii senatoriale de ancheta -, pentru care revolutia e un film regizat de el insusi, comandoul majoritatii invitatilor - intrati unii dintre ei in manualul de istorie - s-a napustit precum pasarile de prada asupra documentarului, ca si asupra istoricului Alex Stoenescu, care tocmai publicase o carte in care sustinea teza loviturii de stat militare. Bine cunoscutele personaje istorice s-au cabrat solemn si indignate, declamandu-si formulele rasuflate si gaunoase, denuntand vijelios presupusele incercari de a denigra revolutia, natiunea si pe ele insele. Putine reactii normale, cum a fost aceea a lui Nicolae Taran de la Timisoara. Bineinteles ca rezultatul vacarmului a fost ca nu s-a mai inteles nimic si nu s-a mai putut lamuri nimic, ceea ce, avand in vedere personajele istorice de fata, se putea sti de la bun inceput.
In final, cativa studenti si-au formulat punctele de vedere: unii erau “anti”, altii “pentru” personajele intrate in manualul de istorie, ceea ce arata ca vechile dispute politico-ideologice se lasa mostenire generatiilor urmatoare, precum pamantul, casa sau conflictele de familie. Intre timp, procurorul Dan Voinea “linge dosare”, cum a spus cineva despre altcineva in contextul dat de altceva, si stie deja ca n-au fost teroristi, ci numai comandanti militari incompetenti, soldati inspaimantati, oameni cuprinsi de panica si multi imbecili. Nu-l contrazicem, dar totusi: ce-i cu introducerea “punctului cinci”?
Nu cred ca vom afla vreodata. Vom practica insa cu constanta si consecventa ritualul nostru de sfarsit de an. In preajma Craciunului, romanimea are de ani de zile o treaba urgenta: sa discute nervos si in contradictoriu despre “revolutie”, “lovitura de stat” si “teroristi”. Dupa care trece la lucruri mai benigne care restabilesc pacea sociala si unitatea natiunii: piftia, carnatii si vinul!
