De același autor
Intr-o tara unde “care” in loc de “pe care” si “ca si” in loc de “ca” fac legea vorbirii mai peste tot, chiar ca educatia ar trebui sa fie “prioritate nationala”. Numai ca, dincolo de acest enunt pompos, ea e orice in afara de asa ceva. Si cum ar fi, cand atatia oameni de succes ai momentului nu si-au batut capul nici cu scoala, nici cu gramatica, nici cu cultura, nici cu cartea si iata ce bine le-a mers! Chiar presedintele Basescu, vrand sa se dea popular printre elevi, s-a laudat ca n-a avut note bune! Nici Tariceanu n-a prea avut - ne-au spus ziaristii - si iata ca n-a ajuns nici el tocmai rau. Despre Nastase nu stiu nimic, dar mic nomenclaturist cum era el, nici nu prea avea nevoie sa invete. La Vacaroiu imensa competenta se vede si s-a vazut permanent!
Acum, nu ca as supraevalua semnificatia rezultatelor scolare pentru valoarea carierei celebritatii de mai tarziu: exista copii care iau note proaste in clasele primare mai ales pentru ca sunt geniali, precum Einstein, care a ramas corijent la matematica. Exemplul acesta, ca si al lui Gauss si al altor cativa e bine cunoscut, dar el n-ar trebui transferat imprudent asupra lui Gigi Becali. Nu stim, pe de-alta parte, care au fost notele actualului ministru al Educatiei, d-l Hardau; dar faptul ca fostul prefect de Cluj s-a grabit sa semneze in numele ministerului darea in judecata a sindicatelor din invatamant, inainte de a deveni oficial ministru, sugereaza o cantitate de incompetenta mult prea abundenta chiar si pentru un ministru al “prioritatii nationale”. De fapt, cand guvernarea chiar a avut nevoie de un ministru capabil intr-un domeniu-cheie, unde UE presa insistent, s-a descurcat binisor: Monica Macovei la Justitie sau Gheorghe Flutur la Agricultura. Ba chiar, in primul caz, a recurs la cineva din afara sistemului politic. Asta da “prioritate nationala”! (Va dati seama cat i-a costat sufleteste pe politicieni acest afront!) Oare de ce nu s-a putut face ceva similar si pentru educatie? Cerea bani, apasa asupra bugetului? Nu. Atunci, e evident ca educatia nu este “prioritate nationala”, ci a ramas doar unul dintre fiefurile puterii de atribuit unor membri de partid fideli.
Mai e curios si altceva: atunci cand sunt simpli oameni de afaceri care isi urmaresc interesele private, personajele noastre publice - cu scoala multa, putina sau deloc - stiu foarte bine sa-si angajeze cei mai buni avocati si specialisti financiari. Gigi Becali nu si-a dat averea pe mana lui Dan Pavel, ci doar educatia filozofica. Dar daca sunt politicieni sau in serviciul public, lucrurile se schimba: iau decizii eronate, ca d-l Hardau sau d-l Bodu, care pune sechestru cum nu trebuie si pe ce nu trebuie, aducand in derizoriu cruciada sa legitima impotriva marilor evazionisti fiscali. Din nou Basescu da exemplu natiunii: neconsolat, se vede, dupa competitiva Elena Udrea, el nu-si mai numeste deloc consilieri, sugerand ca nici nu are nevoie de asa ceva, deoarece el le stie pe toate cel mai bine. Doar el este, “firesc, prima alegere”!
Nici o mirare, deci, ca profesorii au obtinut foarte putin, chiar dupa ce au facut greva. Sunt naspa! Li s-a batut chiar obrazul: cereti salarii mai mari, asa fara jena, cand sunt atatea alte nevoi in tara! De altminteri, inca de mult primul ministru i-a amenintat cu fiscul fiindca nu platesc impozite pe meditatii. Sa vina Bodu si sa-i inhate, daca cu Becali ii merge mai greu! De altminteri, acum, cu un fost prefect la carma ministerului, educatia poate fi condusa ca o prefectura. Oricum marile modele nationale de competenta sunt oferite gratis in fiecare zi: in curand, s-ar putea, fireste, sa existe ceva mai multe calculatoare in scoli la care vor clampani ceva mai multi elevi, producand tot mai multe greseli de limba si de gramatica si pregatindu-se astfel in mod adecvat sa devina ministri, secretari de stat, deputati, directori, pe scurt, sefi - de stat, de gara ori macar de tura...
