Satana și politica

Liderii useliști și-au dat seama că au dărâmat un guvern, creând enorme așteptări într-o populație îmbolnăvită de resentimente și obnubilată intelectual prin intermediul Antenelor, fără a putea realiza, cel puțin până la alegeri, nimic mai mult decât acel guvern doborât.

Abia treziți din beția victoriei mai mult sau mai puțin neașteptate a moțiunii de cenzură, liderii USL au devenit brusc prudenți și în­grijorați. Guvernarea pare a fi o îndeletnicire mai complicată decât demagogia isterică de la Antena 3 și Realitatea. Victor Ponta a dat noul ton, spunând că USL „nu va putea dubla sa­lariile și pensiile în șase luni“. De fapt, abia dacă sunt bani pentru reîntregirea lor – ceea ce însă intenționa să facă Guvernul Ungureanu – se pare, cu acordul de principiu al FMI. Se speră că se vor putea restitui și pensionarilor sumele considerate ilegale de către Curtea Cons­tituțională, dar numai în mod eșalonat. Cum vor explica aceiași lideri PSD, care i-au ațâțat pe pensionarii din Argeș să asedieze tri­bunalele, că au doborât un guvern pentru a face exact același lucru ca acela?

Întrebat de jurnaliști dacă va anula hotărârea de guvern care autoriza o linie de predare în limba maghiară la UMF din Târgu Mureș - autorizație care constituise unul dintre punc­tele principale ale moțiunii de cenzură –, Pon­ta a dat-o cotită: că să vedem, că mai întâi să capăt învestitura parlamentului, că mandatul va fi limitat. De fapt, Ponta a aflat (cam târziu) că a retrage maghiarilor un drept câștigat ar fi extrem de riscant: ar conduce, probabil, la în­răutățirea relațiilor cu Ungaria, la supărarea Co­misiei Europene; nu sunt excluse ma­ni­fes­tații de stradă la Târgu Mureș. Un UDMR con­curat de radicali ar avea tot interesul să apese pe pedala frustrării naționale. În plus, UDMR poate deveni la un moment dat un partener de guvernare al USL, cum a mai fost. E im­prudent să-l împingi pe termen lung de partea PDL. De altminteri, probabil că anumite ne­gocieri sunt deja în curs pentru susținerea noului guvern în parlament. Cum s-ar explica altfel că Kelemen Hunor nu a exclus votarea noului guvern, desigur, abia „după studierea programului de guvernare“?

USL era, până recent, foarte vehementă, ce­rând renegocierea acordului cu FMI, mai ales în sensul măririi deficitului bugetar. Astăzi, situația pare a se fi schimbat. Luni, Victor Ponta s-a întâlnit cu troika, nu înainte de a anunța, propagandistic, că vrea ca FMI să plece din România cu scrisoarea de intenție a noului guvern în buzunar. Nicio vorbă despre renegociere, în schimb afirmații liniștitoare că noul guvern „dorește să păstreze stabilitatea macroeconomică a țării“. Tare mă tem că se vor potrivi perfect vorbele rostite altădată de partenerul său, Crin Antonescu, schimbând, firește, tot ce-i de schimbat: „Domnul Franks vine, mai mestecă o gumă, îşi mai pune ochelarii, mai scoate ochelarii, mai spune cât trebuie să fie deficitul, dom­nul Băsescu spune «să trăiţi» şi îi ordonă după aceea lui Emil Boc“. Dar Antonescu nu e primul po­litician român care ar trebui să-și înghită limba.

USL a răsturnat un guvern despre ca­re a susținut că e „șantajat“ de „gru­puri de interese“ pentru a exploata resursele minerale ale țării. Se ve­hiculase ideea că se va înființa un minister nou, cel al Resurselor mi­nerale și Energiei, preluat de PSD prin deputatul Iulian Iancu. Să fi în­cercat PSD să se lase și el „șantajat“ odată cu reluarea privatizărilor în domeniu, nedorind să cedeze con­trolul acestor resurse? Urmează să ve­dem numai care vor fi noile „grupuri de interese“. Aceleași sau altele? Unele surse WikiLeaks vorbesc des­pre Rusia..., dar să sperăm că e nu­mai o bârfă. Cine poate pune la în­doială pa­triotismul pesedist?

Până una-alta, liderii useliști și-au dat seama că au dărâmat un guvern, creând enorme așteptări într-o po­pu­lație îmbolnăvită de resentimente și obnubilată intelectual prin in­ter­me­diul Antenelor, fără a putea realiza, cel puțin până la alegeri, nimic mai mult decât acel guvern doborât. Atunci, cum să mai explici moțiunea de cenzură? În plus, Băsescu n-a ca­pitulat. Mai rău, cică urzește com­ploturi: „Întâlnirile și sfaturile de taină de la Neptun nu prefigurează o acceptare fair-play a noii formule de guvernare, din partea lui Traian Băsescu“, atenționează ca un în­țe­lept Adrian Năstase. Într-adevăr, la Neptun, Traian Băsescu s-a întâlnit cu MRU. E lată! S-ar putea ca, într-adevăr și așa cum a anunțat, MRU să nu-și fi spus ultimul cuvânt în po­litică, deși a fost demis cu ajutorul neprecupețit al celor care trebuiau să-l susțină. Oricum ar fi, Băsescu „își bate joc de țară“, scrie Alina Mungiu Pippidi (pe ziare.com). De ce? Fiindcă i-a cerut lui Ponta să-și respecte promisiunea cu salariile bu­getarilor, ceea ce, zice d-na Pippidi, o să fie catastrofal! Aș fi vrut să o văd pe aceeași d-nă Pippidi scăpând o vorbă despre inoportunitatea de­punerii moțiunii de cenzură. N-a fost să fie! Însă nu toți partizanii noii puteri fac asemenea sofisme, pentru a indica, a mia oară, cine este piaza-rea care îi duce în ispită și greșeală pe politicienii români devotați na­țiunii. Primarul Onțanu și-a măr­tu­risit, în numele UNPR, fostul par­tener de guvernare al PDL, ex­pe­riențele existențiale care l-au condus alături de noii-vechii amici: „Ne-am lepădat de Satana“! Amin!