De același autor
Actul 1. Intr-un loc, pe una dintre arterele Bucurestiului aflata intr-un precipitat si fundamental proces de restructurare prin gratia primarului general, sosesc trei muncitori. Ei sparg caldaramul cu un zgmot asurzitor, imprastiind nori de praf. Adica unul dintre ei sparge, in vreme ce ceilalti fumeaza aratand compasiune. Pentru colegul lor - se intelege.
Actul 2. Cateva zile mai tarziu, trei muncitori se aduna sa incarce molozul. Unul da la lopata, ceilalti fumeaza cu intelegere. Tot pentru colegul lor. Apoi situatia se schimba radical: al doilea incarca, iar ceilalti stau de vorba, fumeaza etc. Apoi din nou schimbari, la fel de radicale. Multa intelegere si compasiune pentru toti colegii.
Actul 3. Peste doua saptamani: trei muncitori vin sa sparga asfaltul doi metri mai la dreapta. Controlul de calitate sosit de sus, pasamite, a stabilit ca prima lucrare s-a facut rau. In rest, aceleasi indicatii de regie ca si mai sus.
Scenariul 2
Actul 1. Se elaboreaza o lege (a privatizarii, a invatamantului, a pensiilor, a administratiei publice etc.) sau se ia o hotarare guvernamentala sau prezidentiala majora etc.; pe scurt, se iau decizii importante ce nu mai sufera amanare. Tara e intoarsa cu fundul in sus, vechiul caldaram legislativ e facut praf; picamerele reformei sparg urechile, la intrecere doar cu discursurile avantate ale politicienilor.
Actul 2. Se lucreaza la "implementare": gramada de moloz a "vechiului" scade alene, majoritatea lopetilor reformei stau in rastel. Timpul se face cat nemarginirea, banii de la buget sunt fumati de zor, opozitia racneste, ziarele spumega. Birocratia, plina de compasiune pentru ea insasi, e indopata de spagi; cetateanul, cu praf in ochi. Intre timp lumea buna elaboreaza noi strategii si se tin colocvii pe tema integrarii, modernizarii, informatizarii, comunicarii, globalizarii.
Actul 3. Dupa cativa ani, eventual in alta legislatura, sub un alt guvern. Legea respectiva nu corespunde acquis-ului comunitar; de fapt, nu a corespuns niciodata. S-a gresit, trebuie schimbata. Uniunea Europeana ne cearta. Iar n-avem economie de piata functionala. Bulgarii o au - ce rusine! Din nou sosesc picamerele reformei si integrarii. In rest, indicatiile de regie ca mai sus! Nimeni nu mai tine socoteala: cati bani, cat timp, cati nervi s-au pierdut cu o lege, sau o hotarare, sau o ordonanta, sau o strategie proasta, despre care se putea sti bine, la timp, ca nu corespunde legislatiei europene si ca in cativa ani va trebui schimbata. Nici un politician nu e sanctionat la noi pentru lipsa de prevedere, de perspectiva si nici macar nu-si cere scuze "pentru deranj". De pilda: practica recursurilor in anulare impotriva celor care isi primisera inapoi casele revendicate, practica stimulata de un discurs al presedintelui Iliescu in 1995, s-a dovedit o imensa eroare. Acum, in urma contestatiilor acceptate de Curtea Europeana de la Strasbourg, statul roman trebuie sa plateasca milioane de dolari. Statul? Iliescu? Fostul procuror general, Curtea Suprema? Catusi de putin. Contribuabilul e bun de plata.
Alt exemplu: presedintele Iliescu a decis sa trimita din nou Codul Penal in Parlament, cerand sa se suprime pedeapsa cu inchisoarea pentru calomnie si insulta, conform legislatiei europene. Perfect! Dar oare cand s-au votat articolele respective ale Codului Penal nu se stia acest mare adevar: ca ne integram? Oare marii nostri experti juridici ai Parlamentului sunt platiti degeaba din banii pe care eu, contribuabilul, ii vars lunar statului prin impozite? Cate scandaluri, dispute, suspiciuni nu ar fi fost evitate! Sau, poate, au facut-o dinadins, asa cum si practica recursului in anulare a fost introdusa dinadins! Si totusi, n-au stiut ca intr-un an-doi, iar trebuie aduse picamerele, basculantele, lopetile, fiindca nici "aia nu-s chiar asa de prosti" ca sa nu ne vada pungasiile, duplicitatile sau, pur si simplu, pura incompetenta! De ce nu raspunde nimeni pentru nimic? Si asa o luam mereu aproape de la inceput: iar demolam ceva, iar construim altceva in pripa, superficial, avand grija doar sa mai punem cateva chile de vopsea noua si lucioasa, precum s-a facut la tramvaiul 41 al lui Basescu, acela botezat "metrou usor"!
...Intre timp, iar au sosit cei trei prieteni bine cunoscuti, echipati cu lopeti, picamere si tigari: bine dispusi si cu chef de vorba, ei sparg asfaltul abia turnat, azi o idee mai la stanga. Indicatiile de regie - ca la inceput!
