De același autor
De ce PSD a avut nevoie de dl Alexandru Rafila în calitate de cap de listă pentru Camera Deputaților, la București, nu e deloc greu de înțeles: este nevoie urgentă de a sugera că intenția de a reforma partidul e serioasă, e dorința de a arăta, chiar înainte de alegerile generale, că PSD dispune de susținerea unor profesioniști cu prestigiu. Iar dl Rafila, profesor universitar, reprezentantul României la OMS, șeful Laboratorului de la Institutul „Matei Balș”, era, este și, mai ales, a devenit un asemenea profesionist în ochii opiniei publice în ultimele luni, în vremea pandemiei de Covid. Prezența sa aproape zilnică în media, prestația sa cumpănită, rezonabilă și serioasă în explicarea pericolelor și a măsurilor preventive pe care le putem lua a fost binevenită și încurajatoare pentru noi toți. PSD a făcut, deci, s-ar spune, o bună achiziție.
Întrebarea este ce nevoie a avut profesorul Rafila de PSD? Și e esențial să nu uităm momentul. Intră într-un PSD după o înfrângere la locale și știind bine că, după toate predicțiile, acest partid va pierde probabil și alegerile generale. În orice caz, dl Rafila n-a făcut un secret din faptul că se află într-un partid care, probabil, nu va forma guvernul în următorii ani. Prin urmare, dacă profesorul ar dori să participe la elaborarea unor politici publice pentru controlul epidemiei sau a unor politici de sănătate în general, e clar că n-o va putea face de pe băncile opoziției. Influența sa va fi minimă din acest punct de vedere; nu e nici măcar clar dacă își va putea păstra o parte dintre funcțiile pe care le are în prezent (în afara celei de profesor universitar), dat fiind că, în calitate de deputat, nu poate ocupa nicio „funcție de autoritate publică”, cum scrie Constituția.
Și atunci? Bani, onoruri suplimentare cred că nu intră în discuție. Rămâne să credem că profesorul Rafila chiar dorește să contribuie la ameliorarea acestui partid, să ne facă să uităm, pentru a spune astfel, că a fost partidul lui Dragnea și Dăncilă.
Există însă, după părerea mea, un punct critic aici: nu PSD-ul lui Dragnea a combătut pe toate căile în vară măsurile de carantinare și de control ale epidemiei inițiate de guvernul liberal, ci PSD-ul lui Ciolacu. Nu PSD-ul lui Dragnea a influențat CCR să anuleze legea stării de urgență, ci cel al lui Ciolacu. Nu PSD-ul lui Dragnea a lăsat luni bune să se înțeleagă că guvernul manipulează cifrele epidemiei în sus, pentru a avea pretextul să restrângă niște drepturi, ci, din nou, acela al lui Ciolacu „reformatorul”. A contribuit astfel la, dacă nu chiar a încurajat, curentele conspiraționiste, care au avut partea lor în reaprinderea pandemiei în vară. Abia spre toamnă, când am fost și noi izbiți din plin de „valul doi”, PSD a început să caute mijloace legale în parlament și cu ajutorul CCR pentru a amâna alegerile generale, sub pretextul că nu se pot ține în plină pandemie, în fapt, dorind să-și prelungească rămânerea la putere în parlament, așa cum e evident pentru oricine. Să nu fie evidente pentru un om inteligent și informat toate aceste manevre imorale și periculoase, influențând direct domeniul de competență al profesorului Rafila? Oricum, cred că dânsul ar fi trebuit să ceară niște explicații dlui Ciolacu. Și ar trebui să-l întrebe și de ce acest partid, majoritar în parlament, continuă să țină nevotată de trei ani legea vaccinării (oricum edulcorată). Când pledezi ca un profesionist responsabil pentru vaccinare (antigripal, antirujeolic, anti-Covid etc.) pe toate posturile de televiziune și totodată devii „cap de listă” la un partid extrem de „soft” față de curentele antivacciniste, avem motive să nu mai înțelegem mare lucru.
Având în vedere toate acestea, la care adaug și continua cerere ca guvernul să majoreze imediat, și nu eșalonat, pensiile cu 40%, ba și salariile profesorilor – lucru economic distructiv – nu văd la PSD decât oportunism și continua încercare de a cumpăra electoratul cu cele mai irealizabile promisiuni, mizând pe prostirea oamenilor. Mazilirea unor lideri, oricum perdanți la alegerile locale, nu e suficientă pentru a ne asigura că partidul urmează o cale nouă, atâta vreme cât politicile sale insolente sunt în continuitatea celor din vremea lui Dragnea.
Să fie profesorul Rafila un mare naiv? Prietenia sa mai veche față de PSD să fie atât de necondiționată, încât să cauționeze acum acest partid, autorul atâtor netrebnicii în ultimii 30 de ani și responsabil în mare parte pentru rămânerea în urmă a României în atâtea domenii? Sau suntem noi prea îmbătrâniți în dezamăgiri, sceptici fără soluție, suspicioși fără motiv? Vom vedea.
P.S.
1. Între timp, presa a dezvăluit faptul că tatăl dlui Rafila a fost ofițer de Securitate, ba chiar ar fi fost implicat în niște masacre ale țăranilor în 1949. Chestiunea e complet irelevantă și simpla publicitate arată cât de jos a căzut o parte a presei și a politicii de la noi.
2. PSD atrage medicii infecționiști. Adrian Streinu-Cercel, mai vechi apropiat al Gabrielei Firea, a devenit al doilea pe lista PSD București pentru Senat (după fosta primăriță a Capitalei). Spre deosebire de profesorul Rafila, Streinu-Cercel, directorul Institutului „Matei Balș”, a adoptat atitudini publice uneori bizare de-a lungul lunilor de pandemie: mai întâi, a negat că infecția reprezintă un pericol pentru România, apoi a susținut că asimptomaticii nu transmit boala, apoi, trecând în extrema cealaltă, a formulat planul „Vacanța Mare”, prin care vârstnicii trebuia să fie internați, iar activitatea economică se oprea complet, timp de o lună sau două. Apoi a susținut-o pe Gabriela Firea în tentativa ei de a testa rapid populația Bucureștiului, fără a putea să explice sensul științific al acestei testări. Era vorba, de fapt, despre un sens electoral. Ce va face în Camera Deputaților dl Cercel și ce politici publice ale PSD va susține, așteptăm cu nerăbdare. //
