Îşi operează Victor Ponta demisia?

Întrebarea asta și-o pune o țară întreagă: nu cumva istoria de față este rezultatul unui compromis în spatele ușilor închise, astfel încât premierul să poată face un pas îndărăt, invocând motive medicale?

Premierul Victor Ponta nu se oprește din a ne stârni uimirea. După ce a fost pus sub urmărire penală de DNA, după ce par­la­men­tul a refuzat să-i ridice imunitatea, brusc premierul a dispărut din peisajul accidentat al politicii românești.

Mai întâi se duce să asiste, la Baku, la Jo­cu­rile Europene, încălcând boicotul decis de toți liderii europeni. E fotografiat în com­pania lui Putin. Între timp, e convocat la DNA, dar nu revine în țară și decide in­tem­pestiv să se opereze la genunchi, unde su­ferise o lovitură la baschet mai de mult. Nu revine în țară nici pentru operație, ci, fără să anunțe în prealabil, dispare în Turcia (se pare, cu avionul președintelui Erdoğan), de unde își anunță operația pe Facebook, la o clinică specială din Istanbul. Pretextul „în­străinării“ ar fi liniștea de care nu ar be­ne­ficia acasă. Îl lasă pe vicepremierul Oprea să gireze treburile curente în locul lui. Dar de vineri până duminică după-amiază Ro­mânia nu are premier, deoarece delegația da­tă lui Oprea expirase. În sfârșit, co­mu­nică faptul că va fi în incapacitate de a con­duce guvernul timp de circa o lună și îi re­comandă președintelui Iohannis să-l nu­meas­că pe același Gabriel Oprea prim-mi­nis­tru interimar cu toate prerogativele, con­form articolului 107 (3) din Constituție. Scriu aceste rânduri duminică seara și si­tuația este aceasta în acest moment. Pro­babil că președintele va face respectiva nu­mire. Probabil că premierul va rămâne în Tur­cia încă o bucată de vreme, chipurile, sub tratament postoperatoriu și de re­cu­pe­rare. Oare va mai fi prim-ministru când va reveni în țară?

Având în vedere, pe de o parte, că operația la genunchi nu se impunea cu necesitate în acest moment, putând fi pregătită din timp, pe de altă parte, faptul că Victor Pon­ta este urmărit penal de DNA și că președintele i-a cerut demisia de mai multe ori, în fine, că parlamentul a refuzat să-i ridice pre­mie­ru­lui imunitatea, ne întrebăm – și cred că în­trebarea asta și-o pune o țară întreagă: nu cumva istoria de față este rezultatul unui compromis în spatele ușilor închise, astfel încât premierul să poată face un pas în­dă­răt, invocând motive medicale? În acest fel, nici nu și-ar da demisia, părând că o face din cauza acuzațiilor de corupție, nici n-ar pune parlamentul în situația de a con­tinua să refuze ridicarea imunității, dar s-ar pleca de facto dinaintea pre­siunilor interne și externe.

Formal, premierul poate reveni ori­când într-un termen de 45 de zile, spre a-și relua activitatea, conform ar­ticolului 110 (2) din Constituție. Dar poate că tratamentul se va prelungi, vor apărea unele complicații etc. De fapt, oficial, opinia publică ro­mâ­neas­că nu a fost informată asupra bolii lui Victor Ponta. Neexistând un diagnostic oficial, indisponibilitatea premierului se poate prelungi ad libitum. Or, oda­tă depășite aceste 45 de zile, guvernul este considerat demis și vor începe con­sultările președintelui pentru no­minalizarea unui nou premier, care ar putea fi tot Gabriel Oprea. De­sem­na­rea stă în mâna președintelui Iohannis și acum începem să înțelegem mai bine de ce apărătorul „interesului na­țional“ a amenințat atât de vehement că va părăsi coaliția, dacă se vor adop­ta schimbările propuse de diferiți par­lamentari din coaliția de guvernământ la codurile penale. Știa că nu va putea obține nominalizarea președintelui fă­ră un asemenea gest, care, pesemne, fă­cea parte din târg. Ar accepta însă PSD să fie condus de Gabriel Oprea, nu numai trei-patru săptămâni, dar și până la alegerile de peste un an și ju­mătate? Sau nu are încotro, după ce „locotenentul“ Dragnea a fost eli­mi­nat de condamnarea în primă instanță în procesul referendumului?

Deocamdată, nu fac decât să speculez. Rămâne un lucru sigur: totala lipsă de transparență, ba chiar secretomania în care a fost și este ținut tot ceea ce e legat de situația medicală a pre­mie­rului. (Lucrurile au stat complet di­fe­rit în 2006, când președintele Băsescu s-a operat la Viena de hernie de disc.) Am zice că e o vrednică moștenire comunistă. Iată de ce, orice speculație devine nu numai licită, dar aproape inevitabilă.