Teocratia

România este un stat teocratic. Desigur, nu s-a declarat inca pe fata astfel, de frica zbirilor de la Comisia Europeana, dar, asa cum merg lucrurile, nu cred sa mai dureze mult pana cand va fi oficial. Nu credeti? Atunci cum va explicati circumstantele politico-mediatice legate de moartea si inmormantarea lui Teoctist Arapasu, Patriarh al României din 1986? Iata dovezi:

E un stat secular acela in care moartea sefului unei Biserici, larg majoritare, dar care nu are caracterul constitutional de "biserica de stat", monopolizeaza media in asa masura incat trei zile aproape ca nu se mai vorbeste despre nimic altceva?

E un stat secular si liber acela in care, cu exceptia ziarului România libera si a inca unu-doi comentatori TV (Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu), presa si mai ales televiziunile adopta, in jurnalele de stiri mai cu seama, un ton eulogic si obsecvios pana la greata? In care in aceste jurnale nu e prezentata, decat aluziv cel mult, biografia reala, controversabila, a fostului patriarh? In acest timp, numai presa straina relateaza fapte si intamplari mai putin agreabile. E un stat altfel decat teocratic acela in care, cu un asemenea prilej, clerici si laici, ortodocsi si de alte confesiuni, credinciosi si necredinciosi nu sunt invitati sa dezbata public despre rolul Bisericii Ortodoxe de acum si din trecut in societatea româneasca? In schimb, se debiteaza pe toate posturile enormitati teologice, cand nu pure prostii, si sunt continuu rulate imagini care trebuie sa sugereze o imensa drama nationala.

Oare stat secular e acela in care toata protipendada politica, de la Basescu la Iliescu, se inghesuie la catafalc, gesticuleaza cucernic, lacrimeaza abundent, si pronunta vorbe ce se vor transportate de fior mistic? Stiu, mi se va spune ca vor sa-i castige pe cei 80% de crestini ortodocsi. De acord, dar exact acesta e un motiv in plus ca sa credem ca teocratia e in preparare in România, desigur, cu sustinere populara. (In fond si teocratia iraniana are sustinere populara.)

 Last but not least: e stat secular acela in care presedintele republicii (care a condamnat public comunismul ca fiind un "regim criminal si ilegitim") decoreaza post-mortem cu cel mai mare ordin al statului român pe cineva care:

- nu a suflat o vorba in public in timpul campaniei lui Ceausescu de demolare a bisericilor si a satelor, preferand tacerea si o complicitate vinovata, atunci cand e probabil ca un singur gest hotarat de rezistenta l-ar fi facut pe Ceausescu sa dea inapoi;

- a determinat ca Sinodul BOR sa adopte pe 18 decembrie 1989 o declaratie de sustinere a lui Ceausescu si de condamnare, in termenii dictati de partid, a revolutiei de la Timisoara;

 - a exercitat personal presiuni asupra prelatilor greco-catolici persecutati si amenintati de regimul comunist in anii ‘50, asa cum o arata Raportul Comisiei Tismaneanu pe care chiar acelasi presedinte Basescu l-a citit inaintea parlamentului;

- s-a opus (probabil alaturi de ceilalti conducatori ai BOR) ca dosarele de Securitate de la CNSAS ale inaltilor prelati sa fie cercetate si cunoscute. In acest fel, Biserica devine singura institutie care nu trebuie sa-si priveasca lasitatile in oglinda dosarelor, singura institutie din România scutita de transparenta: nici presedintele, nici parlamentarii, nici ministrii, nici primarii nu au asemenea privilegii! Ce fel de stat secular e acesta?

- si pe cineva care, inainte de colaborarea cu comunistii, a fost legionar si pe deasupra, dupa cum s-a aflat totusi acum cativa ani, se pare ca a participat la incendierea unei sinagogi? (Chiar daca ultimul detaliu nu e, poate, confirmat inca, merita sa se cerceteze faptul si sa se pastreze, intre timp, mai multa decenta.)

Asadar, numai o teocratie nedeclarata explica toate aceste actiuni din partea celor mai inalte autoritati, a politicienilor si a celei mai mari parti a presei. Sunt actiuni si gesturi care, in ultima instanta, atribuie BOR si mai ales inaltilor ierarhi drepturi exorbitante si o exonerare de propriile pacate din trecut la care nici macar clasa politica nu mai poate aspira in zilele noastre.

Totusi, daca aveti argumente bune care sa arate ca, in pofida celor spuse aici, România nu devine o teocratie, va rog sa mi le dati de urgenta. Le astept cu speranta!