De același autor
A face ore de religie în școală poate fi un stimulent intelectual și spiritual chiar și pentru o educație științifică, cu condiția ca religia să nu fie tratată fundamentalist, ci „luminat“, acceptându-se o pluralitate de interpretări ale Scripturilor.
Disputa furtunoasă din ultimul timp privind religia în școli nu a putut omite întrebarea foarte veche și totuși mereu reluată: sunt, în definitiv, religia și știința compatibile? Răspunsul meu general este: depinde. Depinde de ce înțelegem prin „religie“. Iată un caz extrem:
Călătorind cu trenul acum câteva luni, s-a întâmplat să am o conversație cu un pastor american al unei congregații neoprotestante. Omul era adeptul literalismului biblic și, aflând acest lucru, i-am pus întrebarea capitală, convins că îl încui: cum se explică în termenii lui existența fosilelor, a căror vârstă este socotită de paleontologie în zeci sau sute de milioane de ani? Omul mi-a răspuns pe loc (în mod evident, avea răspunsul pregătit) că Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, acum aproximativ 6.000 de ani, așa cum a scris Biblia, dar a făcut și fosilele cărora le-a dat aparența vârstei de milioane de ani vechime, deși în realitate ele nu erau mai vechi decât animalele și plantele vii. Răspunsul m-a uimit prin „logica“ lui întoarsă și prin siguranța lui de nezdruncinat, cu soluții simple pentru orice. Desigur, conversația noastră a luat sfârșit. Evident, între spiritul științific și literalismul sau fundamentalismul biblic nu poate exista decât o totală și absolută opoziție, iar o eventuală pretenție de a le împărtăși pe ambele ține de schizofrenie.
Dar să luăm un exemplu de la „celălalt capăt al spectrului“: să admitem că cineva susține că „totul se mișcă și este conținut în El“, că acest Dumnezeu, sub forma unui „spirit subtil“, „pătrunde prin toate corpurile solide“, producând atracția dintre corpuri, electricitatea și altele, astfel încât „datorită acestei substanțe a spiritului tot Universul are viață și mișcare“. Aflăm că acest cineva a fost Isaac Newton, după care gravitația nu era decât manifestarea prezenței lui Dumnezeu. Această religie a unei divinități imanente este compatibilă cu știința, sau cu știința lui Newton, ba chiar ea a încurajat probabil acceptarea ideii de acțiune la distanță. La fel de compatibile cu știința epocii respective au fost Dumnezeul matematician al lui Platon și Heisenberg, Dumnezeul-scop universal al lui Aristotel, Dumnezeul ceasornicar al lui Leibniz (care a creat lumea, a pus-o în mișcare și a lăsat-o să funcționeze singură), Dumnezeul-ecuație universală al lui Stephen Hawking și așa mai departe, ba chiar cred că asemenea viziuni, pe care le numim în general deiste, au încurajat spiritul științific al epocilor respective, fie și numai prin diversitatea lor și confruntarea dintre ele.
Mulți ar contesta însă că deismele sunt religie, în sensul bun al cuvântului, rezervând acest termen numai pentru teism. Pe de altă parte, alții ar spune că și teismul „luminat“ poate fi compatibilizat cu știința, cu condiția „interpretării“ suficiente a textelor considerate revelate – demers refuzat de fundamentalism. Nu cred că această compatibilizare poate reuși totuși până la capăt. În orice termeni le-am lua, ideea unui Dumnezeu personal și a unei providențe este constitutivă teismului, așa cum rămâne constitutivă și ideea unui om făcut „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“, chiar dacă asemănarea este înțeleasă (așa cum au făcut de mult părinții Bisericii) într-un sens moral și spiritual, și nu fizic. Or, nu văd cum știința poate digera complet acest antropomorfism, oricât de „rafinat“ ar fi.
Totuși, din perspectiva științei, notez o deosebire importantă între fundamentalismul literalist și teismul, să-i zicem „luminat“: fundamentalismul intră în contradicție imediat și în chip radical, fără nicio ambiguitate, cu știința. Dimpotrivă, teismul „luminat“ poate părea, în primă, chiar secundă analiză, compatibil cu știința. El va însoți un timp destul de lung știința epocii, se va adapta la limbajul ei, va încerca mereu noi interpretări și noi soluții de conciliere – ceea ce s-a întâmplat și pe timpul lui Toma de Aquino, și se întâmplă și azi. De exemplu, s-a putut spune că „zilele Creației“ au fost de fapt ere geologice.
Această compatibilitate, ce-i drept, parțială, nu mi se pare totuși lipsită de valoare educativă și euristică și asta deoarece nu cred că existența unei concepții despre lume fără fisuri este neapărat un ideal. Dimpotrivă, apariția unor fisuri într-un sistem aparent armonios, încercarea dramatică de a le elimina, revenirea lor sub o altă formă pot constitui temeiul unei dialectici a spiritului cercetător. Desigur, nu putem gândi în disonanță cognitivă și de aceea fundamentalismul și literalismul trebuie refuzate fără apel. Dar nici întotdeauna o viziune perfect coerentă nu generează progres. Precum ființa sferică a lui Parmenide, ea e perfecta stază. Așadar, dacă disonanța radicală orbește spiritul, coerența perfectă îl adoarme. În schimb, ceea ce îl stimulează este situarea intermediară între coerență și disonanță totale.
A face, deci, ore de religie în școală poate fi un stimulent intelectual și spiritual chiar și pentru o educație științifică, cu condiția ca religia să nu fie tratată fundamentalist, ci „luminat“, acceptându-se o pluralitate de interpretări ale Scripturilor (atât a pasajelor istorice, cât și a celor prescriptive) și punând astfel „probleme“. Din păcate, acest deziderat este de obicei încălcat în învățământul nostru, nu numai religios, dar în general: școala noastră (nici liceul, nici chiar facultatea adesea) nu-și propune să pună „probleme“, ci să fugă de ele cât poate...
- Și ce-i o „problemă“?
- Orice nu poate fi lămurit într-un compartiment de tren pe durata unei călătorii de câteva ceasuri, nici pe durata a zece călătorii, nici pe a o mie, nici pe a o mie de mii de călătorii!
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 22
AlinaP - 04-27-2015
Comentariile la articolele din Revista 22 apar cu intarziere, sau nu mai apar deloc. Parerea mea e ca predarea religiei in scoli e daunatoare formarii copiilor pentru ca in cele mai multe cazuri are doua consecinte extreme - fie fanatism religios fie un ateism extrem ce neaga orice existenta spirituala. Religia ortodoxa nu este singura religie. Fiecare om are dreptul sa-si aleaga drumul spititual dupa cum considera. Deci, pentru cei interesati, o istorie a religiilor poate fi o optiune dar in nici un caz, participarea la aceste ore nu ar trebui sa fie obligatorie pentru toti copiii. Si stiinta si religia isi au problemele lor pe care adultii le pot descifra la timpul lor. Prin urmare, indoctrinarea elevilor in nici o directie nu face sens. Rolul scolii este sa creeze elevilor o baza teoretica si sa-i educe in felul de a gandi si actiona liber in cel mai bun fel de care sunt instare.
RăspundeDorin - 04-09-2015
Sa fim onesti, religia la baza are o sumedienie de neadevaruri, care chipurile pot fi spuse in chip frumos sau amestecate cu valori morale. Mediile de comunicatie au un pact nescris sa nu atace religia, de parca ar avea imunitate, asa se face ca multi cetateni onesti bombardati doar cu informatii pozitive ii iau apararea. Biblia spune ca femeia a fost facuta dintr-o coasta, ca Iosua a oprit soarele pe cer si luna, da indicatii cum sa-ti vinzi copii ca sclavi, da indicatii cum sa iti iei o scalava sexuala din prizonierii de razboi, ba chiar intr-o ocazie cere zecime si din fetele prizoniere virgine, stapanul care isi bate sclavul pana la moarte dar care nu moare in prima zi nu este vinovat, barbatul gelos isi poate duce femeia la templu sa-i dea de baut praf de pe dusumea, daca se strica la burta inseamna ca l-a inselat si tebuie omorata cu pietre. Biblia intra in contradictie cu istoria, deci este falsa in multe locuri.
RăspundeLiviu din Timisoara - 03-23-2015
Am vazut ATITUDINEA profesorului de filozofie care a adus in fata CCR problema predarii religiei in scoli. Daca ASA preconizeaza sa arate ateul in viitor, eu il prefer pe omul religios. Nu poti avea infatuarea si lipsa de respect pentru anume valori, ca sa spui ca asa cum te rogi lui Dumnezeu ai putea sa te rogi unui morcov ... Pardon, mon cher ! Ai probleme de personalitate destul de serioase !
RăspundeFelix - 03-20-2015
Practica democratica europeana arata ca sunt multe solutii legitime, de la "nici o ora de religie in scoli" ca in Franta, la "religia predata confesional- catolica si protestanta" in Germania. Atat solutia romaneasca dinainte de ultima hotarare CCR, cat si solutia romaneasca actuala sunt variante perfect democratie si in acord cu practica europeana.
RăspundeLiviu din Timisoara - 03-20-2015
Astia pleaca maine-poimaine pe Marte ...cine stie daca-l vor lua cu ei pe Dumnezeu.Sunteti convinsi ca mentalitatea oamenilor va ramane aceeasi? Crestinismul cauta sa ne impace cu conditia noastra de muritori si ne spune cat de importanta este dragostea. ( Lucru recunoscut si de Tagore - asta ca sa ma dau putin citit ! )
RăspundeVlad - 03-20-2015
Biserica ar trebui sa fie "Casa Domnului". De ce nu fac preotii religie in Bisericile ortodoxe, asa cum fac preotii altor religii. De ce religie ortodoxa in scoli pe banii contribuabililor ? De ce se complac profesorii care predau stiintele exacte si naturale cu aceasta situatie?
RăspundeFelix - 03-19-2015
E imposibil numai daca ceri de la religie sa fie "materia materiilor" care sa explice tot si sa fie in acord cu tot ce stiu oamenii. Daca ai pretentii mai modeste de la ora de religie, ea poate fi predata tare bine de un preot iubitor de oameni.
RăspundeIo din popor - 03-18-2015
ce frumos scrie domnul Cornea! inaltator! dar despre ANI, nimic, nimic? despre inculparea creatorului statului de drept nimic, nimic? domnul Cornea scrie la rev. 22 a intelectualului angajat, care revista mai practica cand poate si cenzura, ca sa nu fie tulburat intelectualul angajat in constiinta lui!
RăspundeH11 - 03-18-2015
Un articol frumos scris, dar care demonstreaza si mai bine cit de complicata e sarcina celor care isi propun sa predea religia in scoala. Personal, dupa ce am citit citeva din articolele pe acest subiect, sint tot mai convins ca predarea religiei in scoli in asa fel incit sa nu suceasca mintile elevilor este o intreprindere practic imposibila.
Răspundegigi - 03-18-2015
as dori sa stiu, in contextul scandalului coruptiei in care a intrat si ANI, daca sintagma folosita de fostul presedinte Basescu ,, i-am ciuruit!" a fost o expresie ce a tinut de stiinta conducerii sau una care a tinut de cele sfinte si de tema *salvarii*? Rog seriozitate..
Răspundeprofesoru - 03-18-2015
Stiinta e compatibila partial cu o religie care interpreteaza “creator†anumite pasaje din textele sfinte (Potopul si Arca lui Noe de ex.). Putem sa generalizam sustinand ca stiinta e compatibila si cu vrajitoria, cu credintele in Yeti, zane, spiridusi, fantome, vampiri, zombi, farfurii zburatoare etc, etc. Adica stiinta nu poate sa demonstreze ca lucrurile astea NU exista (si nici nu isi propune s-o faca). // Dar spiritul stiintific inseamna ca o afirmatie sau ipoteza trebuie confirmata prin dovezi sau experimente. // Stiinta in sine contine suficiente fisuri - teoria campului unificat, materia intunecata, energia intunecata, imposibilitatea de a crea viata in laborator pornind de la substante anorganice - care genereaza tensiune creatoare fara sa mai fie necesar apelul la religie.
RăspundeMitica - 03-18-2015
Ai grija ca gindesti prea mult si cum nu trebuie... Asculta "tipto tiptis" din Aferm! sa iti vina mintea la loc. Tipto tiptis, tipto tiptis....
RăspundeFelix - 03-18-2015
Liviu, esti cam fundamentalist:)) Daca te uiti in practica democratica europeana ai toata paleta, de la scoala fara religie in Franta la religia predata confesional in Germania si cantoanele germane din Elvetia. Religia predata confesional e o optiune la fel de democratica ca si scoala atee.
RăspundeLiviu din Timisoara - 03-18-2015
Pentru ca intr-un stat, potrivit Constitiutiei, scoala este a ortodoxilor, a musulmanilor, a catolicilor, a greco-catolicilor,a reformatilor, a evreilor, a baptistilor, adventistilor, penticostalilor, martorilor lui Iehova, crestinilor intru Evanghelie si chiar a ateilor ( " animalelor de atei" , cum va place voua sa ne spuneti ). Limpede, da ?
RăspundeFelix - 03-18-2015
Domnule Cornea, la a n-a citire a textului mi-am dat seama ca am o neclaritate fata de ce ati scris. Spuneti ca la ora de religie interpretarea textelor trebuie sa fie luminata nu fundamentalista. Luati orice capitol al cartii "Yoga nemurire si libertate" a lui Eliade si spuneti-mi si mie, e interpretarea luminata sau fundamentalista? Nu ma refer la cartea in totalitate, ci la un capitol al ei, oricare. Cand Eliade spune ca fortele spiritului (in sens religios) sunt reale, este el fundamentalist sau luminat? Dar Plesu cand trateaza parabolele Lui Iisus, sau scrie despre ingeri, este fundamentalist sau luminat? Dar cartea de istore cand ne invata cum s-a batut Stefan cu turcii cum este? Dar Constitutia Romaniei este luminata sau fundamentalista? Desigur, nu in sens religios, dar ia uitati cum incepe: "Romania este un stat national ... " mie imi pare destul de "fundamentalist" in raport cu ungurii, nemtii, tiganii etc cetateni romani. Dar statele din America Latina, cand pretind ca vorbesc limba spaniola, nu sunt ele fundamentaliste? Orice cetatean spaniol o sa spuna ca in America Latina se vorbeste castiliana nu spaniola.
RăspundeSalomon Morel - 03-17-2015
Da ce, parintii religiosi nu au dreptul sa isi catehizeze copii? Si de ce nu la scoala de stat? Ce ei nu platesc taxe? Parintii nereligiosi sint liberi sa le dea o alta educatie copiilor lor.
RăspundeAndrei comentariul complet - 03-17-2015
Ex nihilo, nihil fit. Este unul din argumentele logice ale teologilor, foarte greu de respins. Cand postulezi ca natura se organizeaza armonios nu faci decat sa postulezi inteligenta naturii, adica esenta ei divina. Asta nu intra deloc in contradictie cu stiinta (in sens pozitivist), care nu face decat sa puna in evidenta ordinea lumii, natura ei armonioasa, fara a putea explica de fapt originea ei. Eu sunt pentru predarea orelor de religie, nu cred ca ele contravin educatiei rationaliste, daca sunt bine predate. Ar completa de fapt cunostintele copiilor. Altminteri, ar trebui sa eliminam si filosofia idealista, tot Platon, neoplatonismul, toata filosofia Renasterii, pentru ca aceasta, ca si crestinismul, se opune dogmei materialiste. Cred ca exageram aici putin si ne indoim de esenta metafizica a fiecaruia dintre noi. Cred ca e de bun-simt sa admiti predarea religiei in scoli, insa cu conditia sa se lase copillor si adolescentilor dreptul de a interpreta, adica o prezentare nedogmatica. Lucru greu desigur pentru o fata bisericeasca. Insa la Facultatea de Teologie se formeaza si personal didactic, unde sunt admise si fetele. Eu as preda, dupa niste manuale bine structurate, notiuni de istorie a crestinismului, in relatie sa cu alte confesiuni, i-as invata pe copii sa inteleaga sensul moral si argumentativ al parabolelor, i-as familiariza cu acele sintagme culturale care traverseaza gandirea europeana si care altminteri par criptice: a-si purta crucea, drumul Damascului (pentru revelatia lui Pavel) si altele. Le-as aduce exemple de literatura si arta crestina. Le-as indica sursa comuna evanghelica a atator proverbe din culturi diferite. Le-as pune in fata neutru doar faptele, cum o religie grupata in jurul catorva adepti, multi fara cultura teologica (nu erau chiar analfabeti, cum le place unora sa spuna), persecutati de toti, a cucerit lumea. Simpla cunoastere a acestor fapte si mai ales contactul direct cu textul revelat al Evangheliilor sunt suficiente pentru a trezi interesul copiilor. N.B. Poate ar trebui sa amintim copiilor, la orele de fizica, si ca Newton, a fost un mare fizician in sensul modern al cuvantului, dar si un mare teolog (de fapt, el s-a considerat in primul rand teolog). Astfel, poate vom reusi sa imbinam cultura rationala cu cea religioasa. De multe ori respingem dogma religioasa, fara sa ne dam seama ca am facut din rationalismul materialist o dogma.
RăspundeVirgil Iordache - 03-17-2015
Frumos.
RăspundeFelix - 03-17-2015
"Disonanta radicala orbeste spiritul, coerenta perfecta il adoarme". Frumos scris. Intre cele doua sta tensiunea conservator-liberal in politica, intre cele doua sta teza potrivit careia o civilizatie are nevoie, pentru a progresa, de conditii bune de viata dar nu excelente (nu coerenta perfecta) altfel se blocheaza; de fapt si o clasificare grosiera a bolilor psihice de la schizofrenie la paranoia sta tot intre cele 2 extreme: disonanta radicala si coerenta perfecta.
RăspundeAdrian Rusu - 03-17-2015
(simplificand, intrucatva): Daca veti citi nu mai mult decat Catehismul veti afla ca ,,credinta,, este cunoasterea nevazutelor (si speranta in ele). Stiinta, doar a domeniului vazutelor, pe care il extinde continuu. Consecinta este ca cele doua trebuie sa fie,,compatibile,, doar in zona de contact intre cele doua domenii (daca exista...dubiile sunt indreptatite). Asta inseamna ca, in rest, nu exista niciun motiv ptr. ca ele sa fie compatibile. Pot convietui foarte bine, FARA sa se pupe. Conflictul se va rezolva, in termenii catehismului ...dupa moarte. Asa ca n-ar trebui sa ne punem problema. Exista insa o zona de comunicare intre ele, care este morala- (si nu cunoasterea). AICI ar trebui sa se puna problema ,,compatibilitatii,,. Acesta ar fi uzul firesc al religiei in scoala si subiectul natural al discutiilor pe aceasta tema.
RăspundeLiviu din Timisoara - 03-17-2015
Mi se pare esential faptul ca toate aceste intrebari dificile, fundamentale, au fost formulate si au reclamat un raspuns fara echivoc in perioade mult prea timpurii ale cunoasterii. De aceea, contradictiile sunt de neocolit. Iar eu ma intreb ce va sa fie atunci cand omul, in sfarsit, se poate declara stapan pe destinul sau. Va fi oare capabil sa faca fata raspunderii ?
RăspundeAndrei - 03-17-2015
Poate ar trebui sa amintim copiilor, la orele de fizica, si ca Newton, a fost un mare fizician in sensul modern al cuvantului, dar si unt mare teolog (de fapt, el s-a considerat in primul rand teolog). Astfel poate vom reusi sa imbinam cultura rationala cu cea religioasa. De multe ori respingem dogma religioasa, fara sa ne dam seama ca am facut din rationalismul materialist o dogma.
Răspunde