De același autor
Cred că principalul aliat al lui Vladimir Putin în acest moment – un aliat nu întotdeauna sigur, nici definitiv, totuși un aliat – nu este nici Xi Jinping, nici Iranul, nici așa-numitul „Sud”, ci timpul. Timpul erodează voința țărilor occidentale (ai căror politicieni depind de opiniile publice) de a susține masiv Ucraina. „Până când?”, începe să se întrebe lumea sau o parte a ei. Iar la această întrebare, răspunsurile au devenit prea vagi ca să mulțumească.
Poate cea mai neliniștitoare în ultimul timp a fost declarația lui Ron DeSantis, guvernatorul Floridei și un candidat credibil anti-Trump la nominalizarea partidului republican pentru alegerile prezidențiale americane din 2024: acesta a declarat că agresiunea rusă este „un conflict teritorial” dintre două țări și că SUA au alte priorități decât Ucraina, cum ar fi rivalitatea cu China sau securizarea frontierelor. Indiferent dacă DeSantis înțelege, sau nu, despre ce este vorba în Europa de Est și care este miza reală a apărării Ucrainei, asemenea declarații au darul să-l motiveze pe Putin să prelungească războiul oricât de mult poate. La urma-urmelor, ca orice autocrat, el nu răspunde pentru uriașele pierderi omenești și materiale ale Rusiei; apoi, deși a suferit mult, economia Rusiei a rezistat fără implozie sancțiunilor, grație și contrabandei unor țări prietene și mai ales a imenselor sume de bani obținute din vânzarea hidrocarburilor în Asia și în alte locuri. E adevărat că și UE a rezistat aproape bine fără gazul rusesc, beneficiind de o iarnă blândă, iar inflația este în scădere. Totuși, acum Putin poate miza pe o primăvară cu proteste împotriva scumpetei vieții, la care se vor adăuga și alte motive – cum vedem chiar zilele acestea în Franța. E adevărat că sunt și alți republicani importanți în SUA care cer continuarea susținerii puternice a Ucrainei. Dar simplul fapt că unii dintre notoriii candidați – De Santis și Trump însuși – sunt „împăciuitoriști” și, mai ales, că, aparent, nu înțeleg pericolul neo-imperialismului rusesc nu numai în sine, dar și ca model de conduită în relațiile internaționale, inclusiv pentru China, e îngrijorător. Lecția este că o soluționare a războiului favorabilă Ucrainei și Vestului ar trebui obținută anul acesta. Desigur că, dincolo de oboseala publicului, funcționează și propaganda rusească, antipatia tradițională a multor francezi sau germani față de America, Occident și liberalism, diferitele ideologii „nativiste” și populiste deopotrivă de dreapta și de stânga și, la noi, de exemplu, influența directă sau indirectă a unor cercuri ortodoxiste, pro-putiniste (arhiepiscopul Tomisului e numai un caz), nedisturbate de declarațiile oficiale antiruse ale BOR.
Există, desigur, și la noi, și în alte părți, conservatori, oameni de dreapta clasică, care, pe de o parte, sunt, de exemplu, pentru „familia tradițională”, cu tot ceea ce aceasta presupune direct sau simbolic, dar care, pe de altă parte, resping cu toată tăria putinismul, îi înțeleg miza și denunță atrocitățile Rusiei din Ucraina. Nu sunt de acord cu ei în multe privințe, dar îi respect și îi consider aliați în ceea ce este acum esențial. Sunt însă la noi și destui care, sub pretext că recuză atât „corectitudinea politică” a stângii, cât și „claritatea morală” a dreptei, că sunt moderați și neîncadrați ideologic, devin brusc echivoci și confuzi când e vorba despre Rusia, Ucraina și sensul conflictului actual. Vechi trumpiști, antivacciniști „duri și puri” și eurosceptici își dau mâna nu o dată cu ei, când e vorba să creeze confuzie în opinia publică. Ca și DeSantis, dau impresia că nu înțeleg despre ce este vorba în Ucraina. Nu trebuie să uităm și episoade ușor de utilizat pentru antioccidentaliști, precum „Schengen”, „românii din Ucraina” și „Bîstroe” . În ultimul caz, cel puțin, manipularea într-o direcție ostilă Ucrainei a fost foarte repede evidentă, dar nu știu câtă lume a înțeles-o. Iar guvernul a acționat nesăbuit, de parcă avea mandat să creeze falii într-o dispută cu Ucraina, nu să le astupe. Nu e întâmplător că, având în vedere toți acești factori, așa cum arată sondajele de opinie, susținerea pentru Ucraina în România este una dintre cele mai scăzute din UE.
Ne punem acum speranța într-o contraofensivă ucraineană, care să recupereze teritorii, să lase Rusia mai disponibilă la un compromis și mai ales să încurajeze opinia publică europeană și americană (și chiar și pe aceea românească), sugerându- i că susținerea Ucrainei dă roade, și să reducă la tăcere vocile creatoare de confuzie. E important să aibă rezultate notabile, împiedicând Rusia să câștige timp și aliați vizibili și ascunși, conștienți de ceea ce fac sau numai „idioți utili”, în vreme ce ea controlează pe mai departe teritorii ce nu-i aparțin, conform tratatelor internaționale pe care ea însăși le-a semnat cândva. Timpul nu ar trebui lăsat să lucreze în favoarea Rusiei. //
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 7
Nat - 04-06-2023
Autorul vede ca "o soluționare a războiului favorabilă Ucrainei și Vestului ar trebui obținută anul acesta. Timpul nu ar trebui lăsat să lucreze în favoarea Rusiei." Iar explicatia care se desprinde din articol este ca timpul pare sa lucreze in favoarea autocratiei/dictaturii, care pare sa reuseasca sa mobilizeze resursele pe termen mai lung, spre deosebire de democratii, care par sa nu fie in stare sa se ridice, pe termen mai lung, la inaltimea idealurilor si principiilor afirmate, mai cu seama atunci cand mersul in aceeasi directie presupune si anumite eforturi. Si totusi, nu credeti ca solutia de perspectiva ar fi ca si democratia sa se poata adapta la noile realitati pentru a putea la randul ei face fata pe termen mai lung? Altfel, cred ca putem deja sa intuim ce va fi in urmatoarea situatie de tensiune de acest gen... P.S. As mai adauga si ca solutia finalizarii conflictului in acest an exista doar din perspectiva oportunitatii analizate; analiza nu acopera si existenta resurselor necesare. De asemenea, sa declari obiective concrete care depind si de o groaza de factori din afara ariei tale de control, din pozitia de conducator, cred ca este riscant inainte de a fi util, oricat de bine ar suna politic..
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 03-31-2023
Domnule Cornea, v-am citit articolul da capo al fine cu atenţie ca de obicei. Apoi am aruncat o privire şi peste cele cinci comentarii făcute de către cititori, care ca şi mine, s-ar părea că au citit articolul, dar din păcate nu par să facă altceva decât să bată câmpii, părând a nu fi înţeles prea bine despre ce este vorba-n propoziţiune. După ce am terminat de citit comentariile, mi-am jurat că nu voi mai citi comentarii din revista 22 în viaţa mea, fiindcă am impresia că din punct de vedere calitativ, publicul cititor al “22”-ului …… altă dată isteţ şi sensibil la nuanţe, nu mai este cel care a fost odată. Nu-i vorbă că nici cei ce scriu astăzi nu mai au strălucirea minţilor celor care scriau odată clar, concis, la obiect şi raţional, formând astfel un grup de intelectuali formatori de corectă opinie, în mijlocul unei societăţi debusolate, care pare că parţial nici până-n ziua de astăzi nu a ieşit din abureala indusă de sinistra “iepocă”, împiedicând-o să iasă din iraţional şi ireal, în lumina unei sănătoase, normale raţiuni. “Cred că principalul aliat al lui Vladimir Putin în acest moment – un aliat nu întotdeauna sigur, nici definitiv, totuși un aliat – nu este nici Xi Jinping, nici Iranul, nici așa-numitul „Sud”, ci timpul.” Spuneţi dumneavoastră, părând a fi convins că imensa, sinistra porcărie declanşată de un dement aflat în fruntea unui popor obsedat, fascinat de credinţa că imperiul care a fost odată „al lor” şi s-a prăbuşit, trebuie să devină din nou cea ce a mai fost, în ciuda faptului că acest imperiu, pe care Reagan bine la numit al răului, nu a adus lumii niciodată altceva decât necazuri, agresiune, ameninţări şi războaie, imense pagube materiale şi milioane de morţi. Cu aceleaşi metode cu care tîrziu a intrat în istorie, Rusia a continuat printr-un fel de ev mediu ciudat să existe, sub forma unei permanente aspre dictaturi şi să facă celor din jur rău. În tot timpul ăsta fiind condusă de către diverşi dictatori, care mai de care mai siniştri. Sub ţari mai întâi şi apoi sub regimul de teroare comunistă, când înfine şi în cele din urmă s-a prăbuşit sub greutatea propriei neputinţe şi cu ajutorul Statelor Unite. Astăzi sub conducerea unui alt tiran, bântuit de aceleaşi obsesii comuniste şi cu aceleaşi metode pe care le folosiseră toţi ceilalţi siniştri conducători al acestei blestemate ţări, Rusia încearcă să reînvie din ruinele trecutului său imperiu, ca un strigoi aducător de rău, moarte şi sărăcie, ameninţînd întreaga lume cu un sfârşit atomic definitiv. Dementul tiran care o conduce, trebuieşte oprit! Şi nu timpul aşa cum credeţi dumneavoastră şi nici dracul nu-i mai pot veni în ajutor, ci numai restul lumii rămase în limite cât de cât raţionale, lume din care din fericire facem şi noi parte, va trebui s-o facă atunci când va veni timpul, adica foarte repede! Personal nu cred că timpul se va mai putea erija în aliat al lui Putin şi sunt convins că anul ăsta cam prin toamnă, Putin dac-o mai trăi până atunci, o s-o constate singur!
RăspundeAndronache Sorin - 03-28-2023
Domnule Andrei Cornea timpul i-a ajutat pe ruși și în timpul Marelui Război Patriotic Pentru Apărarea Patriei.Dacă nu i-ar fi prins iarna pe nemți unii susțin că rușii ar fi fost învinși.Ar fi lăsat Dumnezeu să se întâmple așa ceva? Germania încălcând Pactul de Neagresiune Molotov -Ribentrop a invadat prin surprindere Uniunea Sovietică...Apoi vorbiți de "cercuri ortodoxiste proputiniste"din Romania.Dar românii și rușii sunt ortodoxi.Nu?
RăspundeIonel - 03-28-2023
E bolnav, totuși, Putin, de cancer până la urmă sau nu?! Că ce timp se mai scurge în favoarea lui? Chiar de l-ar alege rușii din nou președinte la al paisprezecelea congres și tot nu aș paria că într-o lună, imediat după vizita în Iran, nu ar fi lichidat la zidul vreunei garnizoane militare. O scânteie mai lipsește. E pustiu viața fără Coca-Cola în Federație.
Răspundedaedalus - 03-24-2023
Ma simt asa confortabil cand merg cu curentul principal.
RăspundeIon - 03-23-2023
Xi Jinping pariaza pe un hoit de cal mort. Pe canalul Bîstroe au esuat cateva cartite rusesti ce sapa galerii in Romania de la revolutie.
Răspundedaedalus - 03-21-2023
„...Bîstroe . În ultimul caz, cel puțin, manipularea într-o direcție ostilă Ucrainei a fost foarte repede evidentă, dar nu știu câtă lume a înțeles-o." Manipularea (cred eu) a fost dentru început pe plan intern : jos Aurescu de la externe. Sa vie "de-ai nostri", indiferent din ce parte. Apoi (mintea noastra a de pe urma), descoperim ca Buiandrugul (buiandrugii sunt elemente de constructie auxiliara sub forma de Grinda) s-a bagat unde nu-i fierbea oala. Si a antrenat si Mediul, cu ursuletul brun (Buci-Maci), si toata guvernarea care abia astepta un nou prilej de dat la gioale. Deci oala fierbea. Deci a facut bine. Deci asa ne trebuie!
Răspunde