Trei plus unul

In ultimele zile de aprilie, in Piata Universitatii, grupuri de oameni (printre care si diverse VIP-uri) se aduna sa manifesteze pentru eliberarea ostaticilor romani din Irak. Poarta pancarte mari cu fotografiile lor si cu un text in romana, engleza si araba: "eliberati-i!". Dar cati ostatici sunt? Trei, patru? Trei plus unul! Chipurile celor trei jurnalisti, in culori, sunt dispuse pe afise de buna calitate. Pe fatada Teatrului National, un banner mare cu aceleasi fotografii color, la care se adauga si fotografia tot color a frantuzoaicei, Florence Aubenas. Cat despre ghidul, traducatorul etc. Mohamed Munaf, figura lui este afisata separat si discret, de un numar mai mic de persoane - multe din ele, chiar daca nu toate, de origine araba. Poza e un xerox alb-negru, mediocru calitativ. Inspiratia de a nu-l include si pe Munaf pe afisul principal alaturi de cei trei este, as zice, interesanta si simbolica. Simbolizeaza ca el nu e impreuna cu ceilalti. Nu e la fel cu ei. Nu e in rand cu ei, desi este si el o fiinta omeneasca - orice pacate ar avea (daca are)! E si el rapit, si el e tinut in captivitate, si el poate fi ucis oricand, are si el familie in Romania. Dar nu e totuna: de o parte, intr-o margine, spre periferie, "el", arabul, strainul; de partea cealalta, in centru - "ai nostri" - romanii!
Aceasta prezentare separata - culmea - fusese folosita si de teroristi, care - ne amintim - il separasera in materialele video pe Munaf de grupul celor trei jurnalisti. Din perspectiva lor, Munaf e mai putin important decat ceilalti: nu e moneda de santaj politic, nu poate fi folosit pentru a impresiona opinia publica dintr-o tara din Europa. Nu e de-al nostru, e de-al lor. Si stiu teroristii bine ce fac: intr-adevar, in aceasta tara, a noastra, pretins europeana, oamenii nu sunt tratati la fel - nu neaparat de autoritati, ci de opinia publica. Unii sunt vazuti ca cetateni, altii ca meteci, chiar daca locuiesc in Romania de zeci de ani. Nu stiu ce se va intampla mai departe cu cei patru ostatici si sper ca autoritatile romane nu vor ceda santajului terorist. Dar mi-e teama ca deja opinia publica de la noi a venit in intampinarea unei cereri subliminale, dar clare a teroristilor: aceea de a aplica tratamente fie si simbolic diferite oamenilor, in functie de rasa, religie sau etnicitate. Deja opinia publica a cedat acceptand clasificarea ticaloasa a inamicului, asa cum majoritatea celor care ne intretin zilnic la televiziuni despre rapitii din Irak vorbesc, aproape monoton, despre "cei trei jurnalisti" sau despre "jurnalistii rapiti", nu despre cei patru oameni rapiti. Opinia publica, presa au cedat, prin urmare, acceptand o discriminare simbolica si, culmea, nici macar nu par a-si fi dat seama!
Ar fi si acesta, poate, un mic subiect de meditatie pentru toti prietenii nostri din cultura care, in ultimii ani, sunt intr-o permanenta cruciada impotriva "corectitudinii politice". Ma tem ca au gresit fie tara, fie populatia, fie armele, fie pe toate trei!