De același autor
A devenit Donald Trump, într-un răstimp de numai câteva zile, dintr-un izolaționist, un intervenționist, precum președinții Bush senior, Clinton, Bush junior și chiar, parțial, Obama? „Make America great again“ trece acum prin intervenționism umanitar, acționând contra celor vinovați de crime împotriva umanității și crime de război cu rachete Tomahawk, care au bombardat o bază siriană de lângă Homs? Imaginile – ce-i drept, teribile – ale bebelușilor anterior uciși de gazul sarin în Siria, foarte verosimil de bombele lui Assad, l-au determinat pe președintele american într-o noapte să abandoneze „trumpismul“? A abandonat el, pe neașteptate, șansa unei prietenii politice cu Putin, aliatul lui Assad? Cu numai câteva zile în urmă, secretarul de stat Tillerson admitea că eliminarea lui Assad nu mai e o prioritate; câteva fotografii, pare-se, au schimbat totul, deși mărturia lor nu făcea să adauge decât ultima tușă – foarte neagră, desigur – la un tablou și așa oribil, cu sute de mii de morți, milioane de refugiați și o țară distrusă.
Am fi, desigur, bucuroși dacă America „s-ar întoarce din nou pe teren“, dacă ar reîmprospăta relațiile cu aliații, deopotrivă din Europa și din restul lumii, indicându-le, fie și prin acest bombardament scurt și în mod deliberat limitat în consecințe directe, că nici vorbă să se retragă în iluzoria fortăreață a lui „America first“. Ne-ar plăcea să credem că acțiunile de destabilizare și de subversiune ale Rusiei vor fi mult mai ferm descurajate. De altminteri, răspunsul unanim pozitiv, de susținere a acțiunii americane din Siria, sosit de la aliații NATO, inclusiv România (fără a-i mai aminti pe aliații din Orientul Mijlociu), nu-i decât expresia diplomatică a speranței că, odată consiliat de valoroșii strategi militari, generalii Mattis și McMaster, „trumpismul“ începe să devină, pe plan extern cel puțin, tot mai asimilabil unei linii mai tradiționale de îndiguire.
Și totuși, convertirea a fost prea rapidă pentru a nu ridica întrebări și a nu crea nedumeriri.
În primul rând, schimbarea bruscă de direcție e autentică ori e numai o operațiune de PR? Au fost „bebelușii sirieni uciși“ doar pretextul căutat de mai multă vreme sau, într-adevăr, picătura care a umplut paharul? Utilizarea armelor chimice, interzisă chiar și în timp de război de Convenția de la Geneva, rămâne totuși o „linie roșie“. Oricum, din punct de vedere al PR-ului, acțiunea a fost strălucită: înghesuit acasă pentru presupuse relații prea bune cu Rusia și Putin, hărțuit de presa liberală, incapabil să convingă un Congres dominat de republicani să-i treacă planul de înlocuire a Obamacare, blocat de justiție în planurile antiimigraționiste, Trump iese deocamdată triumfător: avertizează regimul Assad, plasează Rusia în defensivă și mai ales dă de înțeles că Statele Unite nu vor accepta să fie scoase din ecuația siriană. Discuțiile ce vor avea loc săptămâna aceasta între Tillerson și Lavrov la Moscova au toate șansele să fie pline de un nou conținut. Presa liberală, în general, i-a devenit mai favorabilă, aliații îl susțin. Iar alegerea momentului loviturii – exact în timpul vizitei președintelui Chinei, informat despre eveniment chiar de Trump, se pare - trimite și ea un mesaj puternic. E de notat simplul fapt că discuțiile americano-chineze n-au fost întrerupte de criză, că s-au desfășurat într-o atmosferă cordială, chiar fără a oferi deocamdată mai mult decât niște angajamente de viitor. Dar - și asta e important – ele au sosit după salva de declarații antichineze ale președintelui Trump din campania electorală și chiar de după ea!
Întrebarea e ce va urma: Assad, desigur, nu va cădea acum, iar Rusia nu-l va lăsa prea ușor din mâini. E greu de imaginat o intervenție mai substanțială a Americii de pedepsire a lui Assad, fără a risca o confruntare directă cu Rusia. Pe de altă parte, știm că rușii au fost informați din timp de iminența atacului și că nu și-au activat sistemele antirachetă. Există o înțelegere secretă dintre cele două părți, pe care retorica de suprafață n-o poate complet acoperi? Au înghițit rușii un hap amar și l-au lăsat pe Assad descoperit?
Versatilitatea lui Trump e cunoscută de mult. În condițiile de față, e ea suplețe tactică sau lipsă de perseverență? De data asta, i-a ieșit jocul. Dar mai departe? Acum a schimbat linia brusc, profitând de o situație favorabilă. Și-a surprins adversarii, a strâns rândurile aliaților, a izolat Rusia, a repoziționat strategic Statele Unite. Mai ales, însă, s-a repoziționat pe sine, arătând că trebuie luat în serios și că e imprevizibil într-o măsură mai mare decât le place îndeobște cancelariilor. Dacă Putin într-adevăr a avut un rol la alegerea lui (pe care oricum știm că a dorit-o), cred că acum n-are motive să fie prea mulțumit.
Comentarii 12
ion - 04-18-2017
intelectualitatea de vaza romaneasca a ramas mult in urma....e gol si osificat totul
RăspundeJoaquin Murieta - 04-14-2017
Scriitorul Peruan Mario Vargas Llosa a spus ca Latini trebue sa fie solidari impotriva razboiului pe care Trump il duce impotriva "rasei Latine" si a altor rase numite de el "inferioare. Parca nu sunteti blond ca Trump domnule Cornea deci ar fi bine sa incetati cu slugarnicia fata de Trump caci daca nu-l opreste nimeni streangul lui Trump va ajunge si la gatul dumneavoastra.
RăspundeBASCA - 04-12-2017
Cata eruditie risipita pe partea chomskysta a istoriei,cu voi astia atinsi de adevarurile imuabile nu ai cum s-o dai.Trump ramane un idiot impulsiv cu foarte multi bani.
Răspunde- 04-12-2017
Stimate domn, din păcate sunteţi din caleafară de prolix şi cu totul alăturea cu subiectul. Uneori înainte de a da cu presupusu-n populaţie, ar fi bine să vă gândiţi dacă n-ar fi mai bine să păstraţi tăcerea. Ştiţi, tăcerea e de aur zice o vorbă.
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 04-12-2017
Domnule Cornea! Citindu-va articolul, din nou, aproape reflex, imi vin in minte vorbele lui Churchill: "Natiunile n-au sentimente, morala, prietenii, sau antipatii. Natiunile au numai ratiuni de stat si interese!". Iar conducatorii lor as adauga eu, sunt total supusi acestor ratiuni, de care noi cei neavizati ar trebui sa tinem seama atunci cind ne aventuram sa ghicim viitorul apropiat, ca sa nu mai vorbim de cel indepartat. Pentru noi cei mult mai mici si mai putin informati ca sefii de stat, cum as fi eu, sau dumneavoastra bunaoara, asa dar pentru noi cei care nu suntem beneficiarii informatiei directe pe care o detin in exclusivitate marile bidiganii a le lumii si probabil inca numai vreo citiva alti avizati din jurul lor, a ne da cu presupusu' este pe cit de rizibil, pe atit de riscant pentru imaginea pe care am vrea s-o prezentam publicului ascultator sau cititor. De fapt nu stim nimic si numai impresiile pe care le captam de ici de colo ne sunt de ajutor in a ne forma o opinie personala asupra unui personaj sau a unei situatii de moment. Cu o conditie! Ca impresiile pe care noi le luam drept informatii sa nu fie de fapt decit actiuni.... propagandistice mai mult sau mai putin bine camuflate, sau disimulate si aruncate dibaci intre doua informatii adevarate care sa ne dea noua senzatia ca am ghicit despre este vorba si ca stim pe unde pasc caii viitorului. In consens cu cele spuse mai sus, mie personal imi face impresia ca Trump nu este un versatil, ci dimpotriva este unul care stie precis ce vrea, nu-i dispus sa se dea pe dupa deget si spune exact cea ce trebuie spus in momentul de fata lumii. Si cea ce spune, este exact in interesul Americii, iar in momentul de fata interesul SUA coincide cu interesele Europei. Numa'! In timp ce Europa n-are curajul sa-si declare interesele nici macar in soapta, Trump o striga-n gura mare, isi tine promisiunile luate-n campania electorala punct cu punct, cu totul si cu totul neobisnuit pentru un politician european si actionind in sensul intereselor majore a le Statelor Unite nu e dispus sa tina seama nici de sensibilitatile Europei si nici de agresivitatile pirtoase a le adversarilor. D-aia dupa ce Europa a ramas cu gura cascata o vreme, a inceput sa-nteleaga, s-o-ntoarca incetisor ca la Ploiesti, sa lase clanta mai moale si tot incet sa inceapa a fi de acord ca Trump asa cum nu le vine lor sa creada, este Presedintele Statelor Unite si nu numai atit, dar si ca in incordata situatie a momentului, unica sansa a ei este sa fie alaturi de America! Macar in vorbe daca nu in fapte. Iara noua celor foarte mici si deosebit de neinformati nu ne ramine decit sa pastram intelepciunea tacerii, sa asteptam si numai dupa aia.... vazindiaa si facindiaa, sa pastram in continuare intelept tacerea, sau sa dam cu muci in fasole ca si pina acuma! Asta depinzind de intelegerea pe care o avem in dotare si de.... caracter!
Răspundetoma necredinciosu' - 04-12-2017
Ajutor ca ametesc. Cum vine asta, ca "Henry Kissinger avea dreptate atunci cand a prevazut ca Donald Trump ar putea deveni unul dintre presedintii straluciti ai Statelor Unite." Deocamdata, Kissinger a facut a profetie, ea trebuie sa se adevereasca pentru a avea si dreptate. Kissinger era indreptatit, eventual, sa faca aceasta previziue. Atit. Domnule Mirea, sper ca nu ati deschis inca niciun santier la Mount Rushmore. S-ar putea sa va pierdeti banii.
Răspunde?????? - 04-12-2017
Așa se vede de la 'mneata ? O fi terminat de construit zidul de pe granița cu Mexicul ?
RăspundeSorin Muncaciu - 04-12-2017
Domnule Cornea , ati atins apogeul dezinformarii cu acest articol. Dar sa o luam pe rand! Afirmatia " interventionism umanitar " este o minciuna, avem de a face cu un act de agresiune impotriva unui stat suveran. Lozinca nu este " Make America great again" ci : Make America imperialist great again. Motivatia interventiei este o facatura regizata de ONG -ul Castile Albe ( by the way, finantati de prietenul dumneavastra eternul Soros) . Exista raportul " swedish doctors for human rights" pe situl The Indicter.com si, exista dovezi circumstantiale despre costumele de protectie livrate de agenti britanici acestui ONG cu o luna inainte de atac. Pledoaria dumneavoastra se bazeaza pe o facatura, false flag cum au fost pretextele de agresiune : incidentul din golful Tonkin in razboiul din Vietnam, facatura cu incubatoarele in Kuweit, arme de distrugere in masa in Irak etc. etc. Ipocrizia argumentarii agresiunii ca fiind incalcare a Conventiei de la Geneva privind armele chimice nu se aplica si SUA . In Aprilie 1993 , Branch Davidiens, sectanti au fost atacati de FBI/ATF cu gazul CS si,complexul Mount Carmel din Waco Texas a fost penetrat de tancuri cu proiectile pyrigenice E651P1, 76 de sectanti au murit arsi de vii.Aceasta nu a fost o incalcare a Conventiei de la Geneva?? Adevarul este ca , dupa ce Bannon a fost scos din NSC si neoconii de la Goldman Sachs, Cohn si Dina Powell ai intrat in consiliu , vechea politica de agresiune si dictat s-a intors ! Traiasca Goldman Sachs ca, din nou , a invins poporul american!
RăspundeLiviu - 04-11-2017
Daca Trump ar deveni un alt Moise, tot s-ar gasi liberali care sa comenteze. Prapaditii de "aliati" ai Americii, ar face mai bine sa plateasca macar jumatate din costul operatiunii de saptamina trecuta !
Răspundeion - 04-11-2017
Avem universitati ramase in anii 1960-1970, la nivel de predare, cercetare zero, angajament public zero, absolventi care emigreaza, lucreaza in call-centere si orice altceva decat domeniul lor sau sunt someri....ah si mai avem gazetari, Romania merge pe calea cea buna, generatia noua vine din spate, din Italia si Spania....!
RăspundeFLORIAN D. MIREA - 04-11-2017
Draga domnule Cornea, Henry Kissinger avea dreptate atunci cand a prevazut ca Donald Trump ar putea deveni unul dintre presedintii straluciti ai Statelor Unite. Ramane ca cei care il vad pe Trump doar in culori negative sa admita ca au exagerat si sa isi revizuiasca atitudinea. Trump e un presedinte cu viziune, nu un idiot cum se incapataneaza sa il vada unii, sustinuti pana si de criminala organizatie ISIS.
RăspundeBASCA - 04-11-2017
E mult spus schimbarea la fata,baiatul rau de la Casa Alba are apucaturi de maidan,cu asta a si castigat,punch in the face, remember!.Nu domnilor,America trebuie sa dea cu bombe acolo unde trebuie si cand trebuie,ca doar n-o ramane cu Toma astea pe stoc,astept indepartarea muscoiului sangeros de la Phenian,Trump da-le drumul sclavilor!
Răspunde