Ucraina – marele eșec al lui Putin?

Nereușind, deocamdată cel puțin, să rupă Ucraina (mai puțin Crimeea) de orbita occidentală, ba chiar aruncând-o mai decisiv pe această orbită, provocând cabrarea superputerii americane și a Occidentului împotriva Rusiei, amorsând o nouă competiție economică și militară pe care n-o poate câștiga, izolând Rusia pe plan internațional, „țarul“ Putin pare să fi comis o eroare de judecată costisitoare, care, până la urmă, s-ar putea să-l coste domnia.

Pe zi ce trece, apare tot mai clar că aventura lui Putin din Ucraina și Crimeea e un eșec sub raport politic. Firește, evenimentele sunt în curs și nimic nu e sigur, dar afirmația de mai sus este deocamdată plau­zi­bilă. Într-adevăr, pare destul de limpede că ce­ea ce ur­mărește cu adevărat Rusia aici nu este atât „preluarea“ Crimeei, unde avea și până acum o bază navală im­pre­sionantă, la Sevastopol, pe care nimeni nu se gândea să i-o smulgă, ci dărâmarea re­gimului nou instalat la Kiev, cu simpatii occidentale. Or, aceasta nu s-a produs deocamdată și pare din ce în ce mai puțin probabil că se va în­tâmpla în viitorul apropiat. Planul Rusiei pare să fi fost să provoace, prin preluarea regiunii autonome Crimeea de așa-numite „forțe de autoapărare“, precipitarea unui referendum de tip sovietic pentru alipirea de drept sau de facto a Crimeei la Rusia și manifestații proruse în partea de est a Ucrainei, o reacție violentă din partea Ucrainei. Ar fi urmat probabil o in­vazie pe scară largă a acestei țări în numele pro­tecției minorității ruse și schimbarea gu­vernului prooccidental. Un fel de reeditare a lui august 1968 în Cehoslovacia sau a răz­boiului din Georgia 2008. Evident, scopul era un guvern prieten, prorus la Kiev, care să re­fuze apropierea de UE și de Occident în ge­neral. Actualul nou guvern, tratat drept „fas­cist“ de propaganda rusă, a fost însă prudent, a evitat orice confruntare armată și orice pro­vo­care, lăsând deocamdată Ru­sia fără niciun pretext de intervenție. Rusia va anexa de fac­to Crimeea, dar, pa­ra­doxal, va îndepărta tot mai mult restul Ucrainei de Mos­cova. Te­ri­to­rial vorbind, Ru­sia, procedând brutal și pripit, și ilegal, a obținut nu mult mai mult decât ceea ce, prac­tic, avea deja; în schimb, va pierde aproape sigur ceea ce ar fi putut în continuare domina – Ucraina – cu perspective întunecate asupra fezabilității celebrei sale Uniuni Euroasiatice.

În plus, acțiunea sa, în care se citește mai cu­rând frus­trarea decât inteligența stra­tegică – atât de lăudată de unii la Putin –, „reușește“ să obțină ceea ce, cu câteva săptămâni îna­inte, părea încă un deziderat îndepărtat: Oc­ci­den­tul se regrupează trecând la măsuri uni­tare de retorsiune. Deocamdată, acestea sunt re­lativ minore și mai ales simbolice, dar ceea ce urmează e amenințător pentru Rusia: Ucrai­na va fi ajutată cu fonduri masive mai ales pen­­tru a-și plăti gazul. Mai mult, se caută po­sibilități de a „inversa“ transportul gazului din Germania, unde iarna blândă a permis acu­mu­larea de stocuri mari, spre Ucraina, în caz că Ru­sia va tăia alimentarea cu gaz a acestei țări. Statele Unite se gândesc serios să li­be­ra­lizeze exporturile de gaze (obținute prin frac­turare hidraulică) spre Europa. Probabil că lu­crurile s-ar fi întâmplat oricum la un moment dat, dar acum procesul va fi mult accelerat. Ru­­șii vor constata într-un an-doi că prețul mo­­ndial al gazelor scade puternic – ceea ce pentru bugetul lor va fi un dezastru. (O treime din bugetul Rusiei e dat de exporturi de materii prime.)

Mai mult, decizia americană de a trimite su­pli­mentar o escadrilă de  avioane F16 în Polonia și țările baltice și un distrugător purtător de ra­chete în vizită la Constanța și Varna sim­bo­li­zează hotărârea SUA de a-și proteja aliații NATO din Est. Administrația Obama păruse pâ­nă acum mai interesată de Extremul Orient – ceea ce nu putea decât să convină Rusiei. Ia­tă că deo­da­tă, prin brutalitatea sa, Putin îi s­i­lește pe ame­ri­cani să se reintereseze de Eu­ropa de Est. Vrea Putin un nou Război Rece și o nouă cursă a înar­mărilor? Cu puțin mai mult de­cât PIB-ul Italiei, Rusia nu-și poate permite așa ceva, mai ales că o scădere for­ța­tă a ni­ve­lului de trai (pentru a suporta cos­tu­rile mi­li­ta­re) ar pu­tea conduce la revolte și la înlocuirea lui Pu­tin. În general, s-a remarcat că Obama a re­de­venit pes­te noapte „liderul lu­mii lib­e­re“, lău­dat aproa­pe la unison în SUA pentru mo­dul de tratare a cri­zei ucrainene. A do­rit Pu­tin să-i ridice pres­tigiul lui Obama și să „reu­nifice“ Oc­cidentul? Până și „aliata“ lui Putin, Angela Merkel, s-a văzut nevoită să de­clare că pre­șe­din­tele rus ar fi pierdut con­tactul cu realitatea.

În fine, brusc, Rusia s-a trezit izolată complet pe plan internațional (dacă exceptăm Ve­ne­zuela lui Maduro): până și China, care de atâ­tea ori vota în Consiliul de Securitate ONU ală­turi de Rusia, acum a votat contra. Preluarea prin forță a unei bucăți aparținând unei alte țări și organizarea de referendumuri sub ocu­pație sunt inacceptabile pentru toate țările – mari sau mici, dictatoriale sau democratice –, deoarece toate au probleme cu minorități sau teritorii revendicate. Unii vor spune, desigur, că și SUA și UE au detașat Kosovo de Serbia. Dar deosebirea e majoră: în 1999, kosovarii erau supuși unui regim de teroare din partea lui Miloșevici, după ce, cu câțiva ani în urmă, autonomia provinciei Kosovo fusese anulată în mod arbitrar de președintele sârb. (Nu mai vorbim despre negocierile eșuate dintre Oc­cident și Miloșevici de la Rambouillet.) Au fost oare rușii din Crimeea persecutați de ucrai­neni? Au încercat ei în zadar să negocieze un nou statut pentru Crimeea cu noul regim ucrai­nean? Câtuși de puțin. Votarea unei legi discriminatorii de către Rada ucraineană, dar pe care președintele în exercițiu totuși nu a semnat-o, nu poate constitui deocamdată niciun un fel de motiv pentru o asemănare de substanță dintre cele două situații.

Așadar, nereușind, deocamdată cel puțin, să rupă Ucraina (mai puțin Crimeea) de orbita occidentală, ba chiar aruncând-o mai decisiv pe această orbită (în curând se va semna acor­dul de asociere Ucraina-UE), provocând cabrarea superputerii americane și a Occi­den­tului împotriva Rusiei, amorsând o nouă com­petiție economică și militară pe care n-o poa­te câștiga, izolând Rusia pe plan internațional, „țarul“ Putin pare să fi comis o eroare de ju­decată costisitoare, care, până la urmă, s-ar putea să-l coste domnia. //