De același autor
Sedinta a avut, neindoielnic, si dramul sau de teatru care a facut-o inca si mai memorabila: Mai intai a fost raportul inspectorilor ONU - Hans Blix si El Baradei: o capodopera de raport "tehnic", minutios echivoc, mesterit astfel incat sa poata fi "tras" prin interpretare in ambele directii: da - spunea raportul - Irakul a facut unele progrese in cooperarea cu inspectorii, dar cooperarea sa ramane pasiva in general; arme de distrugere in masa n-au fost gasite, dar nu se stie ce s-a intamplat cu peste 1.000 de tone de gaz paralizant VX si de antrax, pe care Irakul le poseda cand inspectorii ONU au fost alungati, in 1998. Vai, Irakul are un sistem operational de rachete care depasesc distanta de zbor admisa de ONU, dar - ce bine - chiar autoritatile irakiene au recunoscut faptul. Nu s-au gasit arme nucleare, dar s-au gasit niste tuburi de aluminiu suspecte care ar putea fi folosite pentru uraniu imbogatit.
Cativa savanti irakieni au putut fi interogati fara martori, dar irakienii au facut còpii dupa inregistrari. Bineinteles, inspectiile ar putea continua mult timp, daca se doreste monitorizarea permanenta a Irakului, dar ele s-ar putea incheia si repede, daca Irakul "iese in intampinare" si dezarmeaza etc.
Au urmat discursurile membrilor Consiliului de Securitate care, firesc, au interpretat acest text in doua sensuri diametral opuse, tonul fiind dat, pe de-o parte, de Dominique de Villepin, ministrul de Externe francez, pe de-alta parte, de Colin Powell, secretarul de stat american. De vreme ce inspectiile progreseaza, ele trebuie sa continue si sa fie intensificate - a spus Villepin.
Irakul continua sa ascunda adevarul si nu face decat sa traga de timp - a raspuns Powell. Irakul coopereaza, dovada ca exact in ziua respectiva a adoptat un decret interzicand armele de distrugere in masa - a sustinut ministrul francez. Irakul, care a pornit doua razboaie impotriva vecinilor sai, care i-a gazat pe kurzi si i-a exterminat pe siiti, sfideaza ONU de 12 ani si o face si in momentul de fata - a replicat cel american. O noua rezolutie ultimativa ONU ar fi inutila si periculoasa - a spus reprezentatul Frantei. O noua rezolutie este necesara - a spus Colin Powell. Un razboi ar fi o catastrofa pentru regiune - a declarat Villepin. A nu arata determinare si unitate intr-un moment cand armele de distrugere in masa pot oricand ajunge in mana unor organizatii teroriste inseamna a pune lumea in pericol - a afirmat secretarul de stat.
Diferenta in continut, dar si diferenta de stil: francezul a citit un discurs, americanul a improvizat liber; primul era calm si rece, al doilea patetic si inflacarat; primul era pe gustul celor speriati de perspectiva razboiului, al doilea - pe al celor speriati de perspectiva terorismului. Villepin parea ca ar fi putut, la fel de elegant, sa sustina si teza adversa, daca guvernul sau i-ar fi cerut-o. Powell dadea impresia ca isi exprima cea mai profunda convingere. Primul avea aerul de a spune: "majoritatea lumii intelege; de ce oare tocmai voi, americanii, nu intelegeti?". Al doilea parea sa zica: "majoritatea lumii nu intelege. Dar de ce oare tocmai voi, francezii, va faceti ca nu intelegeti?".
In final, sala l-a aplaudat pe Villepin, dar a ramas tacuta la Powell. Cine a castigat totusi? In acest moment, raspunsul pare unul singur: Saddam Hussein.
Intr-adevar, dictatorul irakian a reusit sa amane o decizie a Consiliului de Securitate, sa divida nu numai pe membrii acestui for, dar si NATO si Uniunea Europeana. A contribuit la ruptura dintre Germania, Franta si Belgia, pe de-o parte, si ceilalti aliati NATO, pe de-alta. Ceea ce nu a reusit decenii de-a randul URSS a reusit acum Irakul, ajutat de contributia franco-germana. Rusia pare mai apropiata acum de cele doua tari NATO decat este America. Resentimentele americane fata de aliati cresc de la saptamana la saptamana. In Europa, demonstratiile pacifiste se tin lant, amintind de marile demonstratii pacifiste din anii ‘80 purtate sub deviza: "rather red than dead".
Riscul unei actiuni americano-britanice in Irak fara mandat ONU este tot mai mare. Unitatea in lupta impotriva terorismului international devine acum tot mai discutabila.
Chiar daca Saddam va fi inlaturat, rana din sanul aliantei occidentale in care Romania tocmai a fost invitata sa intre nu se va vindeca repede, daca se va mai vindeca vreodata. Americanii se gandesc deja sa-si repozitioneze trupele din Europa. NATO, inca ferm, in timpul razboiului din Iugoslavia, vocal, macar in timpul razboiului din Afganistan, pare sa fie pe punctul sa sucombe la proba irakiana. Unitatea la ONU si in Consiliul de Securitate a fost intotdeauna mai mult exceptia; dar la NATO ea trebuie, ar trebui sa fie esenta.
Fara ea - uite NATO, nu e NATO...!
P.S. Faptul ca, atunci cand savantii irakieni au fost intervievati, autoritatile irakiene au obtinut còpii dupa inregistrari e cea mai buna dovada ca aceste interviuri sunt perfect inutile. Iar imprejurarea ca, exact in ziua prezentarii raportului la Consiliul de Securitate, asa-zisul parlament irakian a votat entuziast o lege care interzice fabricarea si importul armelor de distrugere in masa dovedeste cat de mult "dezarmarea" Irakului face parte dintr-un ingenios "show business", destinat sa amageasca pe naivi si sa ofere argumente celor ipocriti. Dar poate ca a intelege bine aceste "maruntisuri" este privilegiul "noii Europe"...
