De același autor
Cand, la congresul recent incheiat al PNL, l-am vazut pe Calin Popescu Tariceanu reales cu unanimitate, am stiut sigur ca acest partid e in declin, poate chiar muribund. Nu vreau sa spun cu asta ca ar fi avut loc o frauda sau o mare manipulare. Mai rau: delegatii l-au votat sincer pe actualul lider, dar entuziasmul lor fara exceptie arata ca reflexul benefic sau anticorpii, care, intr-un organism sanatos, intarzie deciziile decisive, aici nu mai exista sau nu mai functioneaza. A nu avansa obiectii, a te lipsi de contracandidati, de dispute intr-un asemenea caz e cel mai bun exemplu de scleroza prematura si de anemiere a instinctului vital.
Iar azi, dupa evenimentele stiute si inaintea altora cruciale, PNL pare deja un organism aproape inert, condus din alta parte, fara autonomie si constiinta de sine, ce avanseaza somnambulic spre un destin fatal. Vacarmul produs de tenorii Antonescu, Orban, Nicolai, Hasotti nu poate ascunde linistea de mormant care s-a instalat altminteri.
Se va spune, poate, ca partidul a fost macinat de actiunile minabile ale adversarilor - mai ales cele ale lui Traian Basescu - si ca a primit lovituri severe din aceasta pricina, carora le-a facut totusi fata. Nu spun ca nu e asa: dar, vorba lui Hegel, "violenta externa nu e decat un epifenomen" care are efecte devastatoare numai atunci cand spiritul organismului e deja in extinctie. Un asemenea organism se indreapta inspre pieire nu fiindca face pasi falsi, ci invers, face pasi falsi repetati fiindca e condamnat dinauntru..jpg)
Ce poate fi mai firesc decat instinctul salubru sa nu te angajezi intr-o lupta pe doua fronturi? Si totusi, iata PNL in aceste ultime saptamani tot mai prins intr-o asemenea lupta fara sanse: ura, antipatia, resentimentul, dar si interesele majore ale celor care au reala putere in partid l-au impins sa cocheteze cu suspendarea presedintelui, propusa de PSD, sau oricum sa o respinga ezitant si cu atentionari fara valoare, care nu fac decat sa creeze noi suspiciuni. Pe de alta parte, ideologia, ratiunea electorala ii dicteaza sa trateze PSD ca pe un inamic. Cum ar putea sa nu piarda dintr-o asemenea confruntare pe care electoratul sau nu are cum s-o accepte? De aici indecizia, oscilatia, imprevizibilitatea actiunilor, ezitarile, contradictiile. PNL e, in zilele acestea, un partid care nu are un drum limpede si o politica previzibila, fie si pe termen scurt.
A votat pentru noua Lege a referendumului, cu toate ca stia ca acest lucru va trece drept o dovada a unei tradari ascunse a aliatilor si a unei incercari de a-l pedepsi pe presedinte. A fortat demisia ministrului de Externe, d-l Mihai Razvan Ungureanu, prin gestul nechibzuit al presedintelui sau, cu o motivatie falsa si care nu poate fi inteleasa altfel decat resentimentara. Acum, are de ales intre ministrul de Externe al lui Vacaroiu si cativa oameni neexperimentati! Un partid care, in ultimii doi ani, si-a pierdut cei mai buni si mai populari ministri si membri nu poate fi considerat ca plesnind de vitalitate, ci dimpotriva, ca aflandu-se intr-o criza terminala!
Saptamana trecuta, d-l Tariceanu, intr-un gest de reconciliere, a cerut amanarea procedurii de suspendare pana dupa alegerile europarlamentare. Propunerea a fost respinsa pe loc si cu dispret abia voalat de PSD si a aparut aliatilor din PD drept ipocrita, deoarece nu a fost o declaratie neta de condamnare a procedurii de suspendare. Cum se spune in engleza: too little, too late. N-a multumit pe nimeni, in schimb a sugerat slabiciune si indecizie. Marile pasari pradatoare ii dau deja tarcoale, adulmecand viitorul cadavru.
Theodor Stolojan i-a acuzat pe mai multi lideri PNL asociati lui Dinu Patriciu de a-l fi sfatuit sa tradeze Alianta dupa alegerile locale din 2004, aliindu-se cu PSD. Poate e o calomnie. Totusi, Crin Antonescu (unul dintre cei numiti de Stolojan) a recunoscut ca Alianta i s-a parut "inoportuna" in acele momente. Faptul ca saptamanile acestea Crin Antonescu e unul dintre cei mai vocali contestatari ai lui Basescu nu e, poate, decat o dovada de consecventa personala. Intrebarea insa e: cu cine vrea sa guverneze cu adevarat PNL (nu Crin Antonescu sau Dinu Patriciu) - cu PSD proptea in ascuns, in dispretul electoratului, sau pe fata cu PD si Basescu? Iar daca prima formula e inacceptabila si a doua a devenit imposibila, nu ramane decat demisia cabinetului si alegerile anticipate. Or, se constata ca orice e mai agreabil acestui partid in acest moment in afara alegerilor anticipate - adica a testului vietii pentru orice partid. Iar atunci, tararea in genunchi in fata opozitiei va fi prezentata drept "ratiune" de stat, chipurile pentru a pastra "linistea" ori "stabilitatea" natiunii!
In momentul cand scriu aceste randuri nu stiu cum va vota PNL marti la motiunea "anti-Macovei" si, de asemenea, nu stiu cum va reactiona daca motiunea va trece (ceea ce e foarte probabil). Dar chiar daca se va solidariza cu ministrul Justitiei (dupa ce, nu demult, Radu Stroe, fostul secretar al guvernului, se grabea sa o acuze ca i-ar fi indus in eroare pe membrii guvernului cu privire la ordonanta DIICOT), un anume echivoc va continua sa pluteasca: cum se poate guverna mai departe la discretia PSD, PRM si PC? Cum poate PNL, acest partid atat de vehement in a-l condamna pe presedinte pentru diferite presupuse incalcari ale prerogativelor constitutionale, sa accepte sa intre in lesa oamenilor lui Ion Iliescu? Nu-si da seama ca lesa va deveni repede juvat si ca va fi sugrumat indata ce imprejurarile o vor permite? Unde ii e demnitatea, unde orgoliul, unde mandria? Dar unde ii e prevederea si ratiunea? Toate se pare ca il parasesc pe rand, pe masura ce politicienii remarcabili de care dispunea candva l-au abandonat sau au fost exclusi. Iar recenta "scrisoare a celor 50 de intelectuali", carora li s-au adaugat in cateva zile peste 2.700 de semnaturi, sugereaza ca PNL incepe sa fie abandonat si de multi dintre cei pe care dintotdeauna a fost mandru sa-i atraga printre simpatizantii sai.
