De același autor
De ce ar fi acceptat Traian Basescu nominalizarea d-nei Norica Nicolai ca ministru al Justitiei? Subiectiv, ea era una dintre cele mai inversunate adversare ale sale, extrem de vocala in timpul suspendarii si inainte. Obiectiv, ea s-a opus constant si pe fata impotriva principalelor masuri de reforma a justitiei propuse de Monica Macovei, culminand cu faptul ca a votat in Senat motiunea simpla impotriva ministrului din guvernul pe care il sustinea. Majoritatea luarilor ei de pozitie - extrem de conservatoare, ca sa nu spunem de "reactionare" - au fost imbratisate imediat de PSD si de PRM. Dupa ministeriatul dezastruos al lui Tudor Chiuariu, care a fost silit sa demisioneze, deoarece urma sa fie pus sub acuzare, ar fi fost nevoie de altcineva la Justitie decat de o persoana antireformista, precum Norica Nicolai. Presedintele avea nu doar dreptul, dar si obligatia fata de electoratul sau, cat si fata de binele public sa reziste cat este cu putinta unei asemenea numiri si bine a facut ca a rezistat.
Faptul ca, in trecut, Norica Nicolai a falsificat un document de acuzare si ca, mai tarziu, a pledat ca avocat fiind si procuror, ar fi fost suficient pentru ca desemnarea sa ca ministru al Justitiei sa cada. Unii au sustinut ca, deoarece faptele au fost pedepsite, nu mai e cazul sa fie pedepsite a doua oara. Non bis in idem, a clamat triumfator C.T. Popescu! Dar nu e vorba aici de a pedepsi penal sau administrativ a doua oara fapte pedepsite o data. Ci de a evalua statura morala a unui om, ale carui responsabilitati vor putea fi atat de mari. Exista, in cazul unui om politic, si altceva in afara faptei sanctionabile penal sau administrativ - si anume reputatia, care, atunci cand se sustine pe fapte, nu trebuie ignorata. A nu fi ministru al Justitiei (si, in general, a nu fi ministru) nu e o pedeapsa - iata un lucru pe care sper ca si d-l Popescu sa-l admita!
Dar - s-a spus - si altii au gresit. Mai intai Basescu. Macovei a fost si ea procuror in vremea regimului comunist. Altii au fost cutare, au facut cutare etc.! Discutie fara rost. Fiecare are de dat socoteala pentru faptele sale si e grav sa relativizam totul, afirmand ca toata lumea are pete. Nici macar regimul comunist nu-ti cerea sa falsifici documente de urmarire penala, macar in cazuri fara insemnatate politica.
Este o actiune politica, tinand de "razboiul intre palate", au conchis cei mai intelepti. Asa e. E politica. Politica inseamna, vorba lui Carl Schmitt, citat cu entuziasm deopotriva de stanga (Giorgio Agamben) si de dreapta, sa distingi intre prieten si inamic. Ce-ar trebui, deci, sa faca presedintele Basescu? Sa faca o reverenta unui inamic jurat? Evident ca, daca are cum, va incerca sa o lichideze politic. Dar chiar si intr-o definitie mai generoasa a politicului, ca urmarire a binelui public, presedintele are tot dreptul sa refuze numirea acestui personaj, cum spunem, profund reactionar si antireformist si care doreste sa distruga sau sa modifice fundamental DNA. Culmea e ca mai toti analistii sunt de acord - fie si sotto voce - ca Norica Nicolai nu e deloc cea mai fericita nominalizare pentru fotoliul Justitiei si cred ca ei stiu ca premierul insusi ar fi avut rezerve, fiind convins sa accepte de grupul Orban-Antonescu.
In fine, mai zic unii, refuzul presedintelui e neconstitutional, deoarece Curtea Constitutionala a decis, in cazul Cioroianu, ca presedintele nu are drept de veto la numirea ministrilor. Curtea - solomonic, cum obisnuieste din pacate - a spus, ce-i drept, ca presedintele nu are drept de veto, dar i-a dat dreptul sa-i ceara, bine intemeiat, premierului o noua nominalizare. Ceea ce presedintele interpreteaza in sensul ca premierul ar trebui sa si faca aceasta a doua nominalizare. E gresita aceasta interpretare? Sa lamureasca lucrurile Curtea Constitutionala, care, deocamdata, nu a facut decat sa le incurce.
Dar ar fi trebuit ca presedintele sa nu astepte patru saptamani! Insa cel putin doua au fost sarbatoare, sa fim bine intelesi.
Cred ca, in general, lipsa de consultari intre primul ministru si presedinte cand e vorba de numirea unui nou ministru e inacceptabila, in sistemul constitutional actual. Nu poti forta mana celui care a fost ales prin sufragiu universal, fara sa te astepti la replici dure. Lipsa de tact politic a premierului, care nu a reusit sa invete, in trei ani si dupa atatea gafe, cine este Traian Basescu, mi se pare ca depaseste orice inchipuire.
In rest, sa vedem ce se va mai intampla. Spectacol, oricum, avem!
