De același autor
Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului de la 1789 spune limpede: „orice suveranitate provine de la națiune“. Dar ce este o națiune? În ultimă instanță, orice entitate etnică și culturală se poate defini, prin acțiunea elitelor sale, drept o națiune. Iar în virtutea principiului wilsonian al autodeterminării națiunilor, ce ar împiedica-o să-și proclame independența (ori reunificarea cu o așa-zisă „națiune-mamă“)? Nimic. Rămânând în acest punct, nu văd niciun motiv pentru care Catalonia să nu aibă dreptul la independența pe care Slovenia ori Letonia au obținut-o acum câteva decenii. Argumentul că unele popoare ar fi, iar altele n-ar fi națiuni „adevărate“ nu are nicio bază, deoarece națiunile nu sunt esențe obiective, imuabile, ci constructe socio-politice și culturale, așa cum au demonstrat deja mulți cercetători. De asemenea, de ce Kosovo și-a putut proclama independența (care a fost recunoscută de o mulțime de țări), în vreme ce e foarte puțin probabil ca ceva similar să ajungă la dispoziția Tirolului de Sud italian, a Corsicăi Franceze sau a Ținutului Secuiesc din România? Totuși, dacă rămânem numai la democrație, la dreptul de autodeterminare și la conceptul de națiune, nu există niciun temei pentru a nu merge tot mai departe, aplicând aceste principii în continuare.
Or, asta presupune și riscul de scindare perpetuă: când, în anii ’90, sârbii din Kraina sau Bosnia au devenit cetățeni croați sau bosniaci, ei s-au revoltat în numele aceluiași drept la autodeterminare. Zilele acestea ne întrebăm ce vor face acei catalani care se consideră parte a națiunii spaniole și care nu vor dori să fie cetățeni catalani (în urma unui referendum cu o participare sub 50%). Deocamdată demonstrează pașnic, dar dacă guvernul autonom catalan proclamă independența regiunii, oare nu se vor revolta și ei tot în numele dreptului la autodeterminare? De ce lor li s-ar nega acest drept? Haosul ce s-a văzut în 1918-’20, odată cu dezmembrarea imperiilor multinaționale rus, turc și austro-ungar, ar putea reapărea și în zilele noastre, deja întinzându-se ideea unor referendumuri regionale în statele naționale ale Europei, dintre care foarte multe au minorități istorice, îndreptățite teoretic să-și proclame „drepturile naționale“. Dar procesul de fărâmițare ar putea continua pe același principiu, până la nivelul județelor sau orașelor. De ce oare Toscana ori Banatul nu și-ar revendica și ele independența, dacă ar dori acest lucru? De ce Austria formează o națiune distinctă de Germania (în pofida limbii comune), iar Toscana și Banatul n-ar avea aceleași drepturi în raport cu Italia, respectiv cu România?
Confruntați cu această situație, trebuie să admitem că, la fel ca orice principiu politic, și autodeterminarea națională, ca și dreptul democratic de a decide prin referendum trebuie să aibă limitări. Așa cum libertatea individuală are limite în libertatea celorlalți, așa cum puterile statului se limitează și se împiedică reciproc să se extindă nelimitat și tiranic, tot așa și dreptul la autodeterminare națională nu poate fi imaginat ca nelimitat. Și întrevăd chiar două limite posibile, între care se poate stabili o zonă de legitimitate: pe de o parte, există riscul de conflict intern (ce poate ajunge până la război civil, ca în cazul fostei Iugoslavii), dar și extern – lucru aproape inacceptabil azi. A păstra pacea internă și externă e preferabil de cele mai multe ori. (Dacă pacea e păstrată, precum în cazul Cehiei și Slovaciei, secesiunea e acceptabilă.) Pe de altă parte, există chestiunea respectării drepturilor omului, inclusiv ale minorităților. Atunci când o minoritate e oprimată grav și sistematic, când (așa cum s-a întâmplat în Kosovo) e amenințată cu epurarea etnică ori chiar cu genocidul (precum în Bosnia), ea are dreptul să se revolte și să-și proclame independența. Revendicarea națională devine legitimă în cazul opresiunii masive, chiar dacă în practică riscurile pentru pace vor împiedica adeseori materializarea lor. În acest sens au fost îndreptățite la autodeterminare și națiunile fostelor imperii multinaționale. (Rămâne, desigur, o problemă de cântărit cele două riscuri: riscul dezordinii internaționale versus riscul oprimării grave a unor minorități.) Oamenii au deopotrivă dreptul să trăiască în pace, dar și pe cel de a nu fi oprimați sau discriminați din motive etnice, religioase sau de origine. Acum, în ce manieră administrativ-politică aceste două drepturi (care se pot opune) pot fi bine cumpănite și garantate – dacă într-o entitate statală mai mare sau una mai mică – deja este o altă chestiune.
Or, mi se pare imposibil de înțeles în ce fel sunt catalanii oprimați în zilele noastre. În raport cu situația – să zicem a cecenilor din Rusia ori a kurzilor din Turcia (asta pentru a nu mai vorbi despre situații mai vechi, precum armenii din Turcia, evreii de cam peste tot etc.) –, catalanii sunt niște răsfățați. Mai bogați decât restul spaniolilor, dispunând de o largă autonomie, având dreptul de a-și studia, cultiva și practica în toate situațiile limba proprie, cetățeni europeni aflați în spațiul Schengen și zona euro, e imposibil să pretindă cu temei că ar fi oprimați sau discriminați grav și sistematic. În schimb, e clar că secesiunea Cataloniei ar avea consecințe grave pe plan intern și extern, fie și numai prin efectul de domino pe care ea l-ar produce. Oricum, ea ar nega multora, inclusiv catalanilor înșiși, dreptul inalienabil de a trăi în pace și liniște, în situația în care nimeni nu le-a luat acestora dreptul de a nu fi oprimați. Și e de-a dreptul indecent a compara situația Cataloniei de azi cu cea a unor țări și teritorii din Balcanii de ieri, din Turcia, Rusia ori din Tibet, ori din Cașmirul indian!
În plus, Uniunea Europeană a fost constituită pentru a asigura pacea între state, dar și pentru a garanta minorităților drepturile lor, dacă e cazul chiar împotriva statelor-membre. Și credem că o face eficient. Asta pentru a nu mai aminti de faptul că, cel puțin în spațiul Schengen, frontierele dintre state au devenit aproape la fel de inexistente pentru călători ca și frontierele interne, între regiuni, că există o monedă unică și o interdependență tot mai mare a fiecăruia față de ceilalți. Ironie: Catalonia vrea secesiunea față de Spania, dar totodată cere rămânerea în UE. Asta înseamnă că nu ține chiar atât de mult la suveranitate, dispusă fiind să o cedeze îndată Bruxellesului, după ce ar refuza-o Madridului. Pe scurt, e o joacă de-a suveranitatea: un moft, dar care poate avea, acum sau mai târziu, consecințe dramatice pentru toată lumea – Catalonia, Spania, Europa.
 - Copy.jpg)
Comentarii 17
Eu - 10-16-2017
De cand a ajuns hotnews si chiar revista 22 spatiul de propaganda a agitatilor semidocti, nesimtiti si paranoici de la USR, sustinuti pe la spate de parinti cu bani si alte mici grupuri de interese, e ca si cum ai Antena 3 peate tot doar ca una e cu indivizi mai batrani si cica de stanga, dar intr-un fel de dreapta, si alta cu indivizi mai tineri cica de dreapta, dar care se vor de stanga....numai tampitii si cointeresatii ajung in spatiul public in ultima vreme, s-a pierdut onestitatea! Romania tara de cacat a Europei...
RăspundePolilogu - 10-14-2017
Domnule ”profesoru”...Oricat m-aș ” stradui ”sa nu-ti dau dreptate, NU POT! Te citez : ”E doar REALPOLITIK”. Dar ma si grabesc sa adaug un ...amendament. Pentru ca totusi , si totusi exista ” o logica.” Cel care a murmurat calm , si s-a cutremurat cand a aflat ca exista ”o logica ”, a exclamat - E PUR SI MUOVE. Mai tarziu s-a ivit unul si pe plaiul asta,al nostru, unde s-a amestecat milenar sangele cu pamantul , care a scris !”Vesnica-i pe lume doar schimbarea”,iar altul ,mai apoi, care si-a iscalit numele pe o carte - ”Schimbarea la fata a Romaniei”. Nu, nu raman doar la sugestiile astea atat de fragile in puterea lor. Ma opresc... la A STUDY OF HISTORY (12 volume, 1934-1961). Poate cel mai mult la vol. XI - Legea si libertatea in istorie. Restul sunt ”probleme particulare ale indivizilor”.
Răspundeprofesoru - 10-14-2017
"In Iugoslavia a inceput cand Milosevici a blocat (legal desigur) accesul croatilor la presedintia federatiei." - nu. A început, la fel ca în Catalonia, cu referendumurile pentru independenţă. Slovenia a organizat referendumul în decembrie 1990. În aprilie 1991 parlamentul croat a votat organizarea referendumului la 19 mai. Rezultatul referendumului era previzibil. Ca urmare, la 16 mai "blocul sârb" din preşedinţia colectivă a Iugoslaviei a blocat obţinerea funcţiei de şef al statului de către reprezentantul Croaţiei. Ar fi fost absurd ca reprezentantul separatiştilor să devină preşedinte al Iugoslaviei. "in Spania (a început) cand Rajoy a blocat (de asemenea legal) autonomia Cataloniei." -autonomia Catalonei nu a fost (încă) suspendată. Probabil te referi la evenimentele din 2006-2010, legate de noul statut al autonomiei catalane. Acesta a fost contestat de regiunile vecine cu Catalonia şi de Partidul Popular la Curtea Constituţională a Spaniei, care a declarat câteva articole ca fiind neconstituţionale. Aşadar autonomia Cataloniei nu a fost niciodată blocată. E autonomă din 1979 (vechiul Statut). Prin statutul din 2006 s-a încercat lărgirea autonomiei, atât de mult încât unele articole au fost considerate neconstituţionale. Şi asta nu a decis Rajoy, ci Curtea Constituţională.
Răspunde?????? - 10-14-2017
Nu publicați și comentariile "laudative" ?
RăspundeFelix - 10-13-2017
@profesoru: oleaca de dreptate ai, exista o seama de similaritati intre cazul iugoslav si cel spaniol. In Iugoslavia a inceput cand Milosevici a blocat (legal desigur) accesul croatilor la presedintia federatiei. in Spania cand Rajoy a blocat (de asemenea legal) autonomia Cataloniei. Nici intr-öun caz nici in celalalt nu exista inainte vreo mare discriminare, in Iugoslavia discriminarea a aparut DUPA, pe cale de consecinta, din cauza tendintei separatiste. Daca Catalonia va esua (ceea ce ii doresc) e pentru ca EU is not amused, si daca noul stat nu e primit rapid in EU nu vor putea importa si exporta nici macar un surub... si gata cu bunastarea. In Iugoslavia separarea a reusit pentru ca Germania a recunoscut in cateva zeci de ore Croatia si Slovenia.
RăspundeEu - 10-13-2017
Mosnegi in politica, mosnegi intelectuali, mosnegi universitari, mosnegi in presa si vorbitori de birt la tv....mosnegi cu aceleasi idei, pleava sociala a ultimilor decenii comuniste si primele decenii de tranzitie....avem imaginea perfecta a unei societati blocate, blocate in idei si blocate in moravuri si obiceiuri proaste si in saracie, in care tinerii nu se pot dezvolta...decat ca lingai si parveniti pe ici, pe colo, tot sub un mosneag inrait in vicii!
RăspundeIon - 10-13-2017
Romania libera si Hotnews-Contributors au devenit Antena 3 a fostilor basisti si a unora din USR : numai politichie simplista si oameni angajati politic sau coninteresati care scriu, la fel si B1, ramasisitele imperiului mediatic de tip Orban pe care dreptacii au vrut sa il creeze ca contrapobdere la trusturile lui Voiculescu-PSD.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-13-2017
Dar daca "doamna Madrid " a fost aceea care te-a aparat de invazia araba ... ca sa nu stai azi cu curul in sus si capatzana spre Mecca, daca Spania,una dintre puterile navale, ti-a dat si tie ceea ce a pradat de prin America de Sud ( din ceea ce i-a scapat lui al-de Drake, britanicul ) .... inseamna ca azi existi datorita ei, nurlie Catalonie.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-13-2017
Fiindca atunci cand au dat navala tatarii, rusii, polonezii, turcii sau nemtii ... stimate concetatean secui ... ti-am aparat si tie teritoriul, identitatea ...altfel aia te-ar fi inghitit demult. Si eu, opinca si mamaligar cum ma consideri, am murit si pentru tine.
RăspundeLiviu din Timisoara - 10-13-2017
1. In primul rand, un referendum poate fi considerat ca atare daca participarea la vot reprezinta intr-adevar optiunea unei parti insemnate din populatie. Daca populatia decide ca subiectul referendumului este / nu este justificat ...participa / nu participa. Iar pentru asta ar fi logic ca pragul de participare sa fie de minim 51%, din intreaga populatie a tarii respective. 2. Odata ca ai o Constitutie a tarii ca intreg ...se pune intrebarea daca ea permite organizarea de chestii ...locale. De ce ? Poate ca ceea ce ai dobandit in ziua de azi ... tine de " mariaj ". Si, daca e sa-ti permit sa te retragi ...iti iei frumos si partea de datorie externa, impartita proportional pe cap locuitor. 3. Daca e sa obtii suveranitatea ( indeplinind cele doua conditii anterioare ) ... pierzi dreptul de a face parte din UE ...pentru ca ai devenit membru UE ca parte a intregului. Deci iesi din UE si ...acceptarea ta ca independent membru UE depinde si de votul meu, in conditiile unanimitatii necesare. Si-ti dai seama cum voi vota, da ? Si nu e deloc in santaj ( stiu ca la asta te gandeai ) ci iti amintesc ca daca azi esti cine crezi ca esti ... mi-o datorezi. Plateste-ti intai aceasta datorie. P.S. Aviz amatorilor.Romania nu este stat federal.
Răspundejulius001 - 10-12-2017
...."Catalonia vrea secesiunea față de Spania, dar totodată cere rămânerea în UE. Asta îseamnă că nu ține chiar atât de mult la suveranitate, dispusă fiind să o cedeze îndată Bruxellesului, după ce ar refuza-o Madridului"... .... ce vrea catalonia e in logica vremurilor pe care le traim.... pana la urma, suveranitatea e o valoare care se imparte cu cine poftesti ....sa facem o analogie simpla pe gustul autorului .....domnul "catalonia" s-a saturat sa convietuiasca cu doamna "madrid"...descopera intr-o zi o noua identitate si se uita cu drag la domnul "UE" pentru un parteneriat, direct, liber consimtit.....si atunci isi aduce aminte ca de fapt, din nascare, nu i-a placut de "doamna madrid"....ca a fost o relatia nefireasca si iata, e timpul pentru o schimbare.....doamna merkel tace, pare ca intelege.....joaca de-a suveranitatea o fi, de ce nu, ca joaca cu sexul...cum zice autorul - un moft liberal...
RăspundeImreh Istvan - 10-12-2017
Mai am un mic comentariu de adaugat. Mi se pare pervers ca in cadrul acestui articol sa insinuati tendinte de separare statala pentru TINUTUL SECUIESC. Simpla asociere si includere in cadrul acestei discutii a dorintelor din secuime, care nu sunt de natura de independenta statala, mi se pare total nejusta si instigatoare. Si stiti si Dvoastra foarte bine acest lucru. Dar macar din gura unui Bucurestean am auzit rostind sintagma de Tinut Secuieswc, notiune atat de combatuta ca existenta de catre multi conationali.
RăspundeIon - 10-11-2017
Cu intelectuali filozofi-critici literari-scriitori si editori de carti, de fat 5-6 paeudovedete, care cred ca atiu cum se fac treburile in lume dar de fapt n-au decat un verbiaj si un moralism achiop care tine de paranoia uneori, moare lent Romania : universitatea e varza, editurile sunt varza, studentii ies fara capacitati de a intelege si analia lumea (stiintele politice, sociologia sau economia care nu se preda la universitate aunt o gluma, poezii cu clasicii, nimic productie proprie, nu modelare, nu analiza statistica, pseudofilozofari..)....viitorul e ratat deja pe decenii!
RăspundeImreh Istvan - 10-11-2017
Articol la care ma asteptam, desi autorul este un liberal convins. A demonstrat clar luptand cu manie impotriva illiberalilor si a ideilor conservatoare. Dar atunci cand liberalismul pur sange nu acopera doleantele atunci trecem la explicatii, limitari etc doar liberalismul inseamna ca esti liber sa faci orice iti este liber legal garantat prin legi liberale. Nemultumirea Cataloniei (rasfatate de autor-cu larga autonomie) decurge chiar si de aici. Muncesc mai eficient, produc un PIB mai mare pe locuitor decat restul tarii dar primesc mai putin inapoi decat restul tarii. Exista probabil o solidaritate sociala dar ei considera ca s-a trecut de mult peste limita bunului simt. Si din pdv liberal piata este libera si fiecare lupta pentru sine, nu-i asa? Mai sunt si alte chestii marunte pe care le uitam si anume in Constitutie se prevede ca daca nu esti cuminte iti LUAM AUTONOMIA. Si probabil sunt multe alte lucruri marunte cu care Madridul sicaneaza pe catalani in drepturile lor (simboluri, scoli, limba oficiala etc) care probabil sunt garantate dar nu definite clar. Garantii ca in alte constitutii- se cunoaste nu? Deci articolul pledeaza in interesul centralismului nationalist cu fel si fel de explicatii slabe.
Răspunde?????? - 10-11-2017
Deci, "suveranitatea aparține poporului (...) ?" ?
Răspundeprofesoru - 10-10-2017
Slovenii, croaţii, bosniacii nu erau deloc oprimaţi în Iugoslavia, ceea ce nu i-a împiedicat să-şi declare independenţa. Violenţele au izbucnit tocmai ca urmare a declarării independenţei. În mod sigur nu putem vorbi de vreo ameninţare existenţială la adresa poporului sloven. Chiar în cazul Kosovo, autonomia a fost suprimată tocmai din cauza secesionismului (kosovarii nu se mulţumeau să fie regiune autonomă, voiau separarea totală de Serbia). La fel va proceda şi Madridul: va suspenda autonomia Cataloniei în caz că aceasta îşi proclamă independenţa. Dacă apoi vor izbucni violenţe, dacă se vor înregistra morţi, asta înseamnă că trebuie să recunoaştem independenţa Cataloniei, aşa cum s-a procedat cu Slovenia, Croaţia, Bosnia, Kosovo? Evident, nu. Adevărul e că nu există nici o logică, nici un principiu "moral". Cine e suficient de puternic şi/sau are suficient sprijin extern va deveni independent. Cine nu, nu. E doar Realpolitik.
Răspunde?????? - 10-10-2017
Articolul promovează și ideea de "suveranitate limitată"? Există și "așa ceva" ? De ce considerați că Uniunea cu sediul la Bruxelles ar avea avea "drepturi de suveranitate" ,dacă este o asociere de state ,iar la români suveranitatea aparțin poporului, așa după cum stabilește Constituția ?
Răspunde