De același autor
Contemplând spectacolul arestării, al trimiterii în judecată sau al condamnării din ultimul timp a „baronilor locali“, a unor acoliți ai lor sau a unor înalți demnitari vinovați de fapte de corupție,
toți ne întrebăm: oare va mai dura? Cât va mai dura?
Deja premierul Victor Ponta trimite pretutindeni mesaje de îmbărbătare celor ridicați de DNA sau plimbați prin sălile de judecată: „rezistați până pleacă Băsescu de la Cotroceni și apoi gata!“. Gata ce? Ponta ajuns eventual președintele României va ordona închiderea tuturor dosarelor, va decreta o amnistiere generală? Sau acest mesaj e numai un calmant de moment pentru nervii întinși la maximum ai sărmanilor „baroni“, fugăriți, chipurile, de „zbirii lui Băsescu“?
La urma-urmelor, se spune uneori, lui Ponta nu i-ar displăcea prea mult ca justiția să-l scape de „baronii“ impertinenți și prea puternici precum Mazăre, Nicușor Constantinescu, Duicu sau Oprișan, dar și de secundul său, Liviu Dragnea. Asta pentru a nu mai vorbi despre interesul său de a se descotorosi de Dan Voiculescu, cel care a încercat să preia cu totul politica românească. Duplicitatea personajului Ponta fiind bine cunoscută, e plauzibilă ipoteza ca acesta să joace dublu, promițând în dreapta și în stânga că va lupta viguros împotriva „justiției băsiste“, dar urmând ca, după ce se va vedea cu sacii în căruță, să lase lucrurile să continue.
Pe de altă parte, nu-l văd pe Ponta suportând prea mult timp o justiție activă și independentă. E prea corupt sufletește, prea mincinos, prea cinic. În plus, chiar dacă, pentru un răstimp, ea îl debarasează de actualii și puternicii „baroni“ PSD, în mod inevitabil mai devreme sau mai târziu ea îl va împiedica să controleze complet România prin propriii lui interpuși. Oamenii pe care Ponta, ajuns președinte, sau guvernul său îi va aduce în funcții ar putea fi și ei „ridicați“ de DNA și condamnați de o justiție rămasă „băsistă“ chiar fără Băsescu. S-ar repeta astfel situația din 2012, când toți „baronii“ sperau într-o blocare imediată a acțiunilor justiției. A urmat condamnarea și încarcerarea lui Adrian Năstase. Au încercat atunci să-l dea jos pe Băsescu. N-au izbutit și arestările și condamnările la închisoare au continuat. Au încercat la finele lui 2013, promovarea Legii amnistiei și a grațierii. N-au reușit din nou și, nu peste mult timp, USL a decedat, iar justiția a devenit tot mai „impertinentă“, mușcând din impunitatea de până atunci a baronilor. Oare, începând cu 2015, „baronii“ și „neo-baronii“ vor beneficia în fine de binecuvântata pace în palatele lor?
S-ar putea să avem totuși noroc, într-o situație internațională altminteri deloc fericită. Se repetă poate istoria de post-2001, când România, Bulgaria și țările baltice au intrat în NATO în contextul „războiului contra terorismului“. Acum, evenimentele din Ucraina obligă SUA și în general NATO și UE la strângerea rândurilor și la repoziționarea strategică a interesului față de țările din Europa Centrală și de Est. De altminteri, recent, Victoria Nuland, subsecretar al Departamentului de Stat, a afirmat-o clar: lupta contra corupției în Europa de Sud-Est va sta tot mai mult în atenția SUA. Într-adevăr, e limpede că într-o țară cu administrație coruptă și cu „baroni“ locali de neatins, acțiunile Rusiei de subminare economică și politică și de infiltrare sub toate aspectele se pot desfășura mult mai ușor. Nu mai e vorba, așadar, numai de idealismul promovării „statului de drept“, așa cum putea fi cazul până acum, cel puțin în mare parte, ci mai ales despre interese strategice și geopolitice, devenite brusc mult mai importante decât acum două luni. În general, aș spune că, într-un fel, nefericirea actuală a Ucrainei și incertitudinea privitoare la intențiile anexioniste și imperialiste ale Rusiei poate avea pentru noi și consecințe bune: devenim mai semnificativi, situați acolo unde suntem, pe flancul estic al NATO și UE. Este așadar destul de probabil că viitorul președinte și viitorul guvern vor fi presați intens din exterior să permită justiției, DNA și ANI să funcționeze cel puțin ca până acum. Chiar în situația deloc plăcută când Ponta ar deveni președintele României, mă îndoiesc că-și va putea permite prea curând să-și țină promisiunile față de „baronii“ care au domnit până nu demult. Ba mai mult, mă aștept ca Legea confiscării extinse, adoptată de Parlamentul European, pornind de la un proiect al Monicăi Macovei, să fie aplicată și în România. Și atunci, să vezi ce mai vaiete s-or ridica spre ceruri, când vor fi confiscate palatele, și iahturile, și mașinile de lux, și conturile puse pe numele soțiilor, fiilor, fraților și verișorilor! //
